Gimnastică intelectuală pe chestiuni biblice

1  Deaceea, fraţi sfinţi, cari aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus, 2  care a fost credincios Celuice L-a rînduit, cum şi Moise a fost ,,credincios în toată casa lui Dumnezeu.“ 3  Căci El a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atît mai mare decît a lui Moise, cu cît celce a zidit o casă are mai multă cinste decît casa însăşi. 4  Orice casă este zidită de cineva, dar Celce a zidit toate lucrurile, este Dumnezeu. 5  Cît despre Moise, el a fost ,,credincios în toată casa lui Dumnezeu“, ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile, cari aveau să fie vestite mai tîrziu. 6  Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui sîntem noi, dacă păstrăm pînă la sfîrşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm.

Ascultă/descarcă înregistrarea audio
Citeşte/descarcă notiţele studiului

Spicuiri din notiţe:

Începutul cap.3 reprezintă încheierea comparaţiei lui Isus Hristos cu îngerii şi începutul comparaţiei cu cel mai mare şi mai respectat lider al evreilor…din toate timpurile ! (Pentru că mai încolo se va face o comparaţie cu Iosua, alt mare lider al lor.)

În demonstrarea superiorităţii lui Isus Hristos şi a legămîntului Său faţă de vechiul, autorul epistolei către evrei îl compară pe Mîntuitor cu cel care este numit “cel mai credincios slujitor din casa lui Dzeu”, adăugînd de îndată că Isus este de fapt credincios ca fiu, nu ca slugă aşa cum Moise a fost, slugă nefiind deloc un termen peiorativ. Pentru acesta se putea folosi un sinonim, şi anume, slujitor, servitor.

După ce ne-a arătat în ce se aseamănă Moise şi Hristos, şi anume în loialitatea faţă de Dzeu, autorul evidenţiază în ce diferă cei doi. Diferenţiere care relevă superioritatea celui de-al doilea faţă de primul.

Acest om, şi anume Isus este socotit vrednic de o onoare mai mare a lui Moise din următoarele motive:

- El este constructorul, creatorul, proiectantul dar şi executantul casei lui Dzeu care este Biserica: “căci El a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atît mai mare decît a lui Moise, cu cît cel ce a zidit o casă are mai multă cinste decît casa însăşi” (v.3)

- EL este Dzeu : “orice casă este zidită de cineva, dar Cel ce a zidit toate lucrurile este Dzeu”

- Fiul beneficiază de un respect mai mare în propria lui casă, în casa Tatălui Său, decît un slujitor al Tatălui Său. Moise a fost doar un slujitor în casa altcuiva, de aceea lui Hristos se cuvine un mai mare respect decît lui

Acestea sînt motivele pentru care Isus este mai mare decît Moise, demn de o cinste mai importantă chiar şi pentru nişte evrei…

“Deci El este Dzeu, iar ca şi Dzeu puterea necesară pentru ridicarea Bisericii nu fost cu nimic mai prejos decît puterea cu care a făcut lumea. Dacă lumea a fost creată din nimic, Biserica este ridicată din materiale complet inadecvate pentru o asemenea construcţie (M.Henry)”… de natură spirituală.

Nu fac “biserică” cei care nu arată suficientă preocupare faţă de acei lianţi ai Casei lui Dzeu. Ca şi pietre vii, noi sîntem zidiţi împreună şi ţinuţi (legaţi) cu nişte lianţi. Dacă sînt neglijaţi, nu se face Biserică indiferent de ce mărturisesc cu gura pietrele strînse într-un loc !

Care sînt aceia ?

- Învăţătura biblică (apostolilor) – o legătură, un liant de bază
- …alţi lianţi ?
- frîngerea pîinii, părtăşia comună a credincioşilor, nu doar la masă, ci în orice altceva înseamnă convieţuire.
- rugăciunea: “cei ce roagă împreună, rămîn împreună” – am observat cum peste vreme m-am despărţit de toţi cei cu care n-am mai avut plăcerea să mă rog împreună. Este un fapt demonstrat !

6b.  Şi casa Lui sîntem noi, dacă păzim pînă la sfîrşit, încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm.

Aceasta este O DESCRIERE, nu o condiţie impusă. Deci avem o descriere a credincioşilor adevăraţi, continuarea lor în credinţă fiind dovada autenticităţii ei.

Ascultă/descarcă înregistrarea audio
Citeşte/descarcă notiţele studiului
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Isus, Pionierul şi Marele nostru Preot
Evrei 2:5-18; cap.3:1;
duminică 22 iunie 2008

Ascultă/descarcă înregistrarea audio
Citeşte notiţele sau descarcă-le

Intenţia deosebită a pasajului de faţă este să înlăture piatra de poticnire a morţii umilitoare a lui Hristos, o piedică evidentă pentru ca nişte evrei să-i recunoască superioritatea. În consecinţă, se va demonstra cum suferinţele lui Hristos de fapt nu au dus la infamie, ci la glorie.

Autorul pare să întîmpine o obiecţie firească ridicată împotriva superiorităţii lui Isus Hristos pe care evreii l-au avut în mijlocul lor ca  simplu om:

Iudeii I-au răspuns: ,,Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, şi pentrucă Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.“ (Ioan 10.33)

Superioritatea Lui putea fi astfel contestată fiindcă Isus s-a făcut om şi a murit, un lucru pe care îngerii nu-l fac. Astfel unii puteau să considere umanitatea Lui un handicap.  De aceea, textul începe cu o afirmaţie pe care atît iudeul cît şi creştinul o putea încuviinţa, “într-adevăr, Dzeu nu unor îngeri a supus lumea viitoare”, ci lui Isus care s-a făcut om. Astfel că omul şi nu îngerii a fost rînduit să conducă lumea viitoare !

Însă Dzeu nu a supus lumea aceasta nici cea viitoare unor îngeri, ci atît Biserica cît şi veşnicia sînt supuse Domniei Sale. Lucrul acesta se va vădi desluşit atunci cînd stăpînitorul temporar al acestei lumi va fi izgonit, iar împărăţia lumii va fi trecut în mîinile Hristosului (Apoc.11:15). Se stabileşte pentru început că umanitatea Lui nu era un handicap.

Ceea ce unii ar considera un handicap al Domnului în comparaţie cu îngerii, adică întruparea sau deplina Lui umanitate, de fapt a făcut posibil ca Isus,

1. să recîştige demnitatea pierdută a omului din cauza păcatului (acesta să ajungă să-i încununeze creaţia lui Dzeu) (v.5-9)
2. să aducă pe mulţi fii la slavă (v.10-13) (să ne amintim că omul este lipsit acum de slava lui Dzeu!)
3. să-l nimicească pe diavol şi să ne scape de moarte (v.14-16) (omul este supus acum morţii şi rob al fricii de moarte)
4. să-l facă Marele nostru Preot simpatizant cu noi - v.17-18

“În plus, vedem că Isus încrezîndu-se şi supunîndu-se de bună voie umilinţei întrupării şi morţii noastre, a obţinut mîntuirea noastră, iar noi, încrezîndu-ne acum în El atingem scopul vieţii noastre.”…

Pentru restul comentariului, faceţi click pe link-ul de mai jos !

Ascultă/descarcă înregistrarea audio
Citeşte notiţele sau descarcă-le
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Ascultă/descarcă înregistrare audio

Citeşte/descarcă notiţele

4 ajungînd cu atît mai pe sus de îngeri, cu cît a moştenit un Nume mult mai minunat decît al lor.5  Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: ,,Tu eşti Fiul Meu; astăzi Te-am născut?“ Şi iarăş: ,,Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu?“6  Şi, cînd duce iarăş în lume pe Cel întîi născut, zice: ,,Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!“7  Şi despre îngeri zice: ,,Din vînturi face îngeri ai Lui; şi dintr’o flacără de foc, slujitori ai Lui“;8  pe cînd Fiului I-a zis: ,,Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate:9  Tu ai iubit neprihănirea şi ai urît nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai pe sus decît pe tovarăşii Tăi.“10  Şi iarăş: ,,La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pămîntul; şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.11  Ele vor pieri, dar Tu rămîi; toate se vor învechi ca o haină;12  le vei face sul ca pe o manta, şi vor fi schimbate; dar Tu eşti acelaş; şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.“13  Şi căruia din îngeri i-a zis El vreodată: ,,Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut al picioarelor Tale?“14  Nu sînt oare toţi duhuri slujitoare trimese să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mîntuirea?

De multe ori în Biblie împărţirea capitolelor se dovedeşte arbitrară. Ca în acest caz, de pildă. Concluzia firească a argumentelor înşiruite în cap. 1 se găseşte la vers. 1 din cap. 2.

“De aceea” semnalînd respectiva concluzie a explicaţiei şi demonstraţiei care tocmai s-a încheiat.

Cap.2:1  De aceea, cu atît mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile, pe cari le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.2  Căci, dacă Cuvîntul vestit prin îngeri s’a dovedit nezguduit, şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire, 3  cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mîntuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întîi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o, 4  în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni, şi cu darurile Duhului Sfînt, împărţite după voia Sa!

Ştim de data trecută că autorul acestei inspirate scrieri doreşte să le demonstreze unor credincioşi evrei superioritatea noului legămînt faţă de vechiul fiindcă se întorceau la (încă depindeau de) ritul lui şi dădeau semne că nu înţeleg lucrarea lui Isus în perspectiva continuării “lucrării” din templul încă în picioare în Ierusalim. El face asta întîi prin a-l compara pe Isus cu profeţii, asta fiind ceea ce am studiat data trecută, apoi îl compară / contrastează cu îngerii. Acesta este subiectul studiului de azi, de la vers. 4 brusc îngerii fiind aduşi în discuţie.

În această epistolă către evrei beneficiem de enorm de multă şi foarte utilă învăţătură despre Hristos şi lucrarea Lui. Înţelegem de ce a fost supranumită, “cea de-a V-a evanghelie”. În afara evangheliilor Epistola către evrei pare să conţină cea mai vastă învăţătură despre Hristos printre scrierile NT.

Demonstraţia continuă prin contrastul făcut acum între Isus şi îngeri.
El este superior nu doar profeţilor dar şi îngerilor lui Dzeu. Nimeni sau nimic nu se compară cu El, acesta pare cuvîntul de ordine, sloganul, acestei scrieri !

În pasajul pe care-l studiem azi există vreo 7 citate din VT. Oferite spre documentarea acestei superiorităţi a noului legămînt. Cuvîntul “îngeri” este şi el repetat de vreo 10 ori, fapt care indică preocuparea autorului din aceste rînduri.Vers.14 ne spune că de fapt, îngerii sînt inferiori şi celor mîntuiţi, nu doar Mîntuitorului. Acolo se face un fel de “punere la locul lor”, datorată probabil venerării acestora de către unii.

Vezi ce face Maţe-onal TV !
În săptămînile trecute vreo cîteva seri la rînd această televiziune a dedicat emisiuni întregi spiritismului în direct şi “clarvăzătorilor”. Temele discutate şi invitaţii nu fac decît să sporească fascinaţia oamenilor faţă de spiritele angelice, şi nu numai…

Ajungem astfel la primul din seria de mai multe avertismente ale “evreilor”. Ştiţi care sînt celelalte ? Vă ajut !

1. Să nu fim depărtaţi de ce am auzit…
2. Să nu rămînem nepăsători faţă de mîntuire numită, “aşa de mare” !
3. Să nu vă împietriţi inimile dacă auziţi glasul Duhului… azi !
4. Să nu avem o inimă rea şi necredincioasă care ne poate despărţi de Dzeu
5. Să nu întîrziem să intrăm în odihna credinţei
6. Să nu ne lenevim şi să arătăm aceeaşi rîvnă ca la început (6.11-12)
7. Să nu părăsim adunarea noastră; cu alte cuvinte, să nu abandonăm strîngerea laolaltă cu alţi creştini !
8. Să nu păcătuim cu voia sau cu bunăştiinţă
9. Să nu vă părăsiţi încrederea voastră
10. Să nu ne lăsăm prinşi uşor în capcana păcatului
11. Să nu se abată nimeni la harul lui Dzeu
12. Să vegheaţi ca între voi să nu fie nimeni curvar sau lumesc
13. Să nu-l ignoraţi pe Cel ce vă vorbeşte din cer !
14. Să nu vă lăsaţi amăgiţi de învăţături străine evangheliei harului

Cineva binevoitor îmi sugera să aleg să studiem altă carte a NT în biserică. Iată însă de ce cred că aceasta şi nu alta este cea potrivită nouă în acest moment !

UN MAI MARE RESPECT LUI ISUS

În aceste rînduri se urmăreşte (acelaşi lucru rămîne valabil şi azi!) ca respectul faţă de Isus să-l depăşească pe cel acordat îngerilor de nişte evrei creştini… îngerii nu trebuiau veneraţi, nu au o autoritate mai mare decît a Lui. Mai ales, după ce Isus a făcut curăţirea păcatelor, El a primit autoritatea supremă şi a moştenit un Nume mai presus decît al lor. Mesajul este atunci clar: Isus Hristos este mai mare decît îngerii ! Este chiar “Superiorul” lor !

Dar ca şi pe atunci, azi mulţi creştini citesc cărţi (vezi, “This Present Darkness, de Frank Peretti, sau “Îngerii, agenţii secreţi ai lui Dzeu”, de Billy Graham) care descriu întîlniri cu îngeri, se arată fascinaţi de apariţiile lor, unii se roagă lor, iar alţii îşi închipuie că ei le dau revelaţii. Dar îngerii au alte treburi ! Dzeu le-a dat alte însărcinări şi i-a făcut pentru altceva, precizare binevenită în textul de faţă:

- să se închine Fiului: v.6 Şi, cînd duce iarăş în lume pe Cel întîi născut, zice: ,,Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!“
- să-i slujească Fiului: v.7 Şi despre îngeri zice: ,,Din vînturi face îngeri ai Lui; şi dintr’o flacără de foc, slujitori ai Lui“;
- să slujească celor mîntuiţi: v.14 Nu sînt oare toţi duhuri slujitoare trimese să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mîntuirea?

CE SLUJBĂ ? ÎN CE CONSTĂ ?

Exemple care ne arată din ce constă slujba îngerilor pentru credincioşi.

Am reţinut cît de activi au fost în vremea VT. Dar ei sînt la fel de activi în vremea NT ! În acesta sînt numiţi “duhuri slujitoare” avînd diferite misiuni, de pildă:

- Mariei descoperindu-i că-l va naşte pe Mîntuitor (Luca 1:26–38),
- Lui Zaharia, vestiindu-i naşterea lui Ioan Botezătorul (Luca 1:11-20)
- Pe Iosif asigurîndu-l de puritatea Mariei, avertizîndu-l de complotul lui Irod şi visul lui: Mat.1:20-25; 2:13; 2:19, 20
- Păstorilor din cîmp le-au anunţat naşterea lui Isus: Luca 2:8-15
- I-au slujit lui Isus în urma ispitirii Sale, l-au întărit în grădina Ghetsimani, au prăvălit piatra de la gura mormîntului, şi au vestit învierea Mîntuitorului: Mat.4:11; Luca 22:43; Mat.28:2-6
- Le-au prezis ucenicilor a II-a întoarcere a lui Isus, i-au eliberat din temniţă: Fapte 1:10, 11; 5:17-20
- L-au trimis pe Filip în deşert ca să-l întîlnească pe eunuc
- L-au instruit pe Corneliu să trimită după Petru
- L-au eliberat pe Petru din închisoare
- L-au pedepsit pe Irod pt blasfemie
- L-au încurajat pe Pavel într-o furtună

Din aceste exemple înţelegem cît de variată este slujba acestor “spirite servitoare” care sînt îngerii lui Dzeu.

Deşi rolul lor în NT pare încă destul de semnificativ, azi îngerii nu mai par să fie aşa de activi datorită rolului mai mare pe care Duhul Sfînt îl are în viaţa credincioşilor. Devine atunci clar de ce evreii au avut nevoie de o scriere în care să li se atragă atenţia ca rolul îngerilor să nu-l depăşească pe cel al Mîntuitorului.

Astfel că în acest pasaj ne este demonstrată superioritatea lui Isus şi a legămîntului Său, chiar prin expresia de  început “ajungînd cu atît mai presus de îngeri, cu cît a moştenit un Nume mult mai minunat decît al lor”:

- v.4: El le este superior îngerilor
- v.4b: de la Dzeu El a dobîndit un rang mai mare
- v.5: nici un înger nu este “Fiul Lui” prin generare eternă
- v.6: El este chiar Superiorul lor, primind închinarea tuturor îngerilor lui Dzeu, fiind şi “Întîiul născut” care relevă întîietatea Lui Isus faţă de creaţie; vezi, Col.1:18
- v.7-8: în timp ce îngerii au fost creaţi pentru misiunile precise ale slujirii şi venerării Fiului, Fiului Dzeu îi recunoaşte domnia veşnică
- v.9: Fiului i se declară înălţarea mai presus de orice făptură
- v.10: se indică spre faptul că El a creat lumea care va dispărea, dar
- v.11: Lui i se recunoaşte eternitatea, şi
- v.13: nici unui înger Dzeu nu i-a acordat locul de cinste şi putere de la dreapta Lui !

…

Pentru restul comentariului, deschideţi documentul la care aveţi un link (trimitere), mai sus! Sau, aici din nou!

Ascultă/descarcă înregistrare audio

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Studiul biblic de duminică 8 iunie, 2008: “Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre…” (Romani 12:2); de Andi Albulescu.

Ascultă/descarcă

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Am promis că voi verifica răspunsurile care le-am dat la nişte întrebări puse duminică seara.

Ps. 132.10 – Cine este “unsul” de care David vorbeşte ?

David ! Aceasta este rugăciunea lui David ca Dzeu să-şi ţină făgăduinţa făcută faţă de el de a-i pune un urmaş pe tronul său (2Sam.7:12-26).
Fapt care din punct de vedere istoric a avut loc, Solomon şi alături de el alţi urmaşi ai săi urcîndu-se pe tronul lui David, dar mai ales şi-a găsit deplina împlinire în Persoana lui Isus Hristos a cărui domnie este veşnică şi se potriveşte întru-totul promisiunii care vorbeşte de o împărăţie care va dăinui veşnic.

Psalmul acesta se crede că a fost scris/compus de Solomon.

Marcu 16.12 – Ce fel de “chip” a luat Isus cu ocazia arătării Sale celor doi aflaţi pe drumul care ducea la ţară ?

Relatarea integrală a respectivei arătări se găseşte în Luca 24:13-31. Acest alt chip în care Isus li s-a arătat după învierea Sa din morţi nu este altă înfăţişare ci se explică prin faptul că ochii celor doi erau “împiedicaţi” să-l recunoască. Vezi, Luca 24:16:

“Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.”

Atît de puternică a fost decepţia acestor doi ucenici încît percepţia lor vizuală a fost considerabil redusă. Astfel că ei nici nu l-au recunoscut pe Isus cînd li s-a arătat în slava învierii Sale, doar după interpretarea profeţiilor care prevedeau patima, moartea şi învierea lor, ochii li s-au deschis şi l-au văzut.

Ieremia 31:9 – Este într-adevăr Efraim “întîiul născut”, sau un altul ?

Acest Efraim (numele lui înseamnă “rodire”), al doilea fiu al lui Iosif născut în Egipt (Gen.41.52; 46.20), a cunoscut şi el o substituire înaintea bunicului său Iacov, căruia i-a fost înfăţişat pentru binecuvîntare. (Gen.48.10)

Intenţia lui Iosif, tatăl lui, a fost de a-l face pe Iacov bunicul său, să-şi pună mîna dreaptă pe capul celui mai în vîrstă dintre cei doi (care era Manase) însă Iacov l-a binecuvîntat într-o manieră tipică pe Efraim întîi, devansîndu-l astfel pe fratele mai mare:

Gen.48:14  Israel şi-a întins mîna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tînăr, iar mîna stîngă a pus-o pe capul lui Manase; înadins şi-a încrucişat mînile astfel, căci Manase era cel dintîi născut.

De aceea, profetul Ieremia nu a greşit numindu-l pe Efraim întîiul născut.
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>