Psalmul 19, cele două “volume” ale lui Dumnezeu

Psalmul 19, cele două “volume” ale lui Dumnezeu

Duminică, 28 iunie 2009.

Ascultă/descarcă înregistrarea audio

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Psalmul 1 – Să-l cunoaştem pe omul bun !

Psalmul 1 – Să-l cunoaştem pe omul bun !
Aceasta este predica de acum cîteva săptămîni. Enjoy !

Ascultă/descarcă înregistrarea audio

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Psalmul 19, partea a II-a a schiţei lui

Cele două “volume” ale lui Dumnezeu – continuarea schiţei Psalmului 19

Creaţia este doar unul dintre volumele revelaţiei / descoperirii lui Dzeu. De la vers.7 al psalmului ne este înfăţişat “vol.2”, Legea Domnului. Ambele volume inspiră închinarea şi adorarea celor chibzuiţi…

Filozoful Emanuel Kant spune, “Cerul înstelat deasupra mea şi legea morală din mine, sînt două lucruri care-mi umplu sufletul de neţărmurită admiraţie şi reverenţă”.  (citat din Wallace’s Kant, de Alexander Wright în “Psalmii lui David şi critica superioară”, sau “Era David cîntăreţul plăcut al lui Israel?”, pag.109.)

Însă între cele două volume (cărţi) ale lui Dzeu există o deosebire. Creaţia îl revelează ca un Dzeu Atotputernic şi Stăpîn absolut, însă Legea sau Cuvîntul Lui îl revelează ca un Dzeu care intră într-o relaţie personală cu omul. Dacă natura creată (lucrările Lui) îi descoperă puterea şi providenţa, Legea Lui ne descoperă dragostea şi bunătatea Sa. Adevărul ştiinţific ne poate stimula intelectual, însă adevărul spiritual înviorează, schimbă şi transformă conştinţa.

De aceea, notaţi însuşirile şi beneficiile Legii sau a Cuvîntului lui Dzeu, pe care le înşiruie David aici:

7 Legea Domnului este desăvîrşită, şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.
8  Orînduirile Domnului sînt fără prihană, şi veselesc inima; poruncile Domnului sînt curate şi luminează ochii.
9  Frica de Domnul este curată, şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sînt adevărate, toate sînt drepte.
10  Ele sînt mai de preţ decît aurul, decît mult aur curat; sînt mai dulci decît mierea, decît picurul din faguri.
11  Robul Tău primeşte şi el învăţătura dela ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.

Elogiile lui David merg spre,
- legea Domnului
- mărturia Lui
- orînduirile Sale
- poruncile Lui
- frica de Domnul
- şi spre judecăţile Lui

În continuare, atribuie Cuvîntului 8 însuşiri / calităţi deosebite: desăvîrşit, adevărat, fără prihană (perfect), curat, durabil, drept, şi nepreţuit.

Apoi, enumeră 5 dintre lucrările pe care Aceasta (Legea Domnului) le săvîrşeşte:
1. înviorează/converteşte sufletul
2. dă înţelepciune ignorantului
3. veseleşte inima/sufletul
4. luminează ochii
5. îl învaţă şi îmbogăţeşte pe slujitorul lui Dzeu.

v. 11  Robul Tău primeşte şi el învăţătura dela ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.

Valoarea Legii sau a Cuvîntului Domnului nu poate fi socotită, estimată în valori materiale, deşi pare să aibă un singur lucru în comun aurului. Trebuie depus un efort din partea omului pentru descoperirea valorilor lui, deoarece comoara aceasta stă ascunsă în paginile cărţii, iar cîştigul se obţine doar în urma cercetării lui.

Pentru un căutător sincer, satisfacţia descoperirii lucrurilor minunate o depăşeşte pe cea dată de descoperirea aurului sau a altor valori materiale ale lumii: 10  Ele sînt mai de preţ decît aurul, decît mult aur curat; sînt mai dulci decît mierea, decît picurul din faguri.

Din toate cuvintele lui Dzeu reprezentate aici de mărturia, orînduirile, hotărîrile şi judecăţile Domnului, omul este învăţat să evite şi urască păcatul, să caute neprihănirea, să fugă de ispită, în plus, dobîndeşte “făgăduinţa vieţii”,

Căci deprinderea trupească este de puţin folos, pe cînd evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucît ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare. (1Tim.4.8)

În prezenţa Legii sfinte şi perfecte a Domnului omul îşi descoperă imperfecţiunea. Astfel a fost stimulat David să exclame, vezi vers.

v.12  Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe cari nu le cunosc!

Albert Barnes: “În lumina unui standard atît de pur, sfînt şi strict în cerinţele sale, atît de vast în domeniile pe care le acoperă, care-şi afirmă controlul chiar şi  asupra gîndurilor noastre ascunse, cine poate oare număra de cît de multe ori s-a abătut de la el ? …”

Cu alte cuvinte, “în creaţie m-ai învăţat despre Tine, în Lege despre păcat, acum ajută-mă să văd ce-i în mine !”

Tot aşa cum Scripturile au darul nu doar de a ni-l descoperi pe Dzeu, dar şi de a ne descoperi adevărata noastră stare spirituală, evidenţiind la noi chiar păcate de care nu ne dăm seama, ele ne învaţă şi să ne rugăm pentru greşelile noastre ascunse, acele păcate ascunse nouă şi altora, dar nu lui Dzeu. Astfel că mărturisirile noastre ar trebuie să privească şi păcatele de care nu ştim.

Scripturile ne mai învaţă să ne rugăm pentru evitarea păcatelor făcute în sfidare:

v. 13  Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mîndrie, ca să nu stăpînească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.

Adică, a acelor păcate născute din mîndrie şi încredere de sine. Se pare că psalmistul se teme de acestea mai mult decît de orice păcate, căci ele s-au constituit şi-n capcana diavolului. Astfel el crede că doar cel ce scapă de ele va fi “fără prihană şi inocent (păcate mari).”

În încheiere…

Elogiul creaţiei fiind încheiat, la fel cel adus Legii Domnului, drept concluzie David lansează o rugăciune pentru primirea acestor meditaţii şi gînduri ale sale. Putem constata fără greşeală că i-au fost primite. Astăzi ele stau scrise în cartea lui Dzeu !
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Psalmul 19, o schiţă.

Psalmul 19

“Două mari cărţi a publicat Dzeu pentru luminarea fiilor oamenilor cu privire la existenţa Sa” (Matthew Henry), prima fiind natura creată ca şi revelaţie generală a existenţei Sale, cea de-a doua fiind Biblia ca şi revelaţie specială.

Acest cîntec al lui David le tratează pe ambele ! Pe amîndouă ni le recomandă călduros studiului şi meditării noastre. Adică să cercetăm şi studiem atît natura, dar şi Biblia pentru descoperirea şi cunoaşterea lui Dzeu.

De la vers.1 la 6, psalmistul tratează prima parte a revelaţiei lui Dzeu, “cartea/mărturia/dovada (!) naturii” din care se poate uşor desluşi puterea şi măreţia Creatorului.

Apoi, de la vers.7 declară beneficiile pe care Legea Domnului, totuna cu Cuvîntul Său le conferă sufletului omenesc. Acestea încep cu “înviorarea” lui, care este un sinonim al convertirii sufletului, sau întoarcerii la Dzeu, apoi îi subliniază nepreţuita valoare.

v.10  Ele sînt mai de preţ decît aurul, decît mult aur curat; sînt mai dulci decît mierea, decît picurul din faguri

Conştient fiind că dacă ştie aceste lucruri el ar putea să se mîndrească, spre sfîrşitul psalmului David se roagă,

v. 13  Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mîndrie, ca să nu stăpînească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.

Este un cîntec deosebit, din care putem învăţa foarte multe.

Pornind de la lucrurile care se văd în fiecare zi în lumea creată, prin aceste versete psalmistul ne îndeamnă la o considerare a însuşirilor nevăzute ale lui Dzeu.

v.1 Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mînilor Lui.

Cerurile spun, declară sau mărturisesc gloria lui Dzeu făcînd astfel ca existenţa Lui să fie incontestabilă celui ce primeşte şi ascultă această mărturisire. Sînt menţionate, structura şi frumuseţea lor, ordinea şi maiestatea corpurilor cereşti.

Această exemplificare concretă, materială (prin creaţie) a puterii divine demonstrează nu doar nesăbuinţa celor ce nu cred, ci şi a celor ce recunosc existenţa unor astfel de lucruri, poate chiar le studiază şi totuşi susţin că “nu există un Dzeu.” Aceştia ar putea tot atît de bine să nege însăşi existenţa şi să spună că nu trăiesc, ci au doar o iluzie !

Menirea şi folosul lucrurilor create este şi acesta. De a ne informa despre opera/lucrarea de creare a lui Dzeu a lumii. Desăvîrşirea acestei lucrări ar trebui să ne facă să deducem imediat desăvîrşirea infinită a Celui ce a făcut-o. Iar din frumuseţea bolţii cereşti să deducem că Cel ce-a “întins-o” este Lumină, iar vastitatea ei şi mulţimea corpurilor care o populează, imensitatea sau infinitatea Lui. Apoi, înălţimea lor, transcendenţa şi suveranitatea Lui, influenţa lor asupra Pămîntului, stăpînirea pe care o exercită asupra tărîmului creat. Toate declară atotputernicia Sa prin care au fost create şi continuă să există pînă azi, potrivit scopului pentru care le-a făcut de la bun început.

Sfîrşitul schiţei primei părţi a Ps.19… va urma!
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Schiţe ale psalmilor biblici – Psalmul 2

Schiţa Psalmului 2

Dacă primul psalm a fost moral şi ne-a descoperit datoria, cel de faţă este evanghelic în natură, el descoperindu-l pe Mîntuitor. După modelul împărăţiei lui David (care a fost rînduită de Dzeu, a cunoscut multă împotrivire dar pînă la urmă a triumfat), se profeţeşte aici despre o împărăţie a Mesiei, fiul lui David, tema principală şi subiectul central al acestui cîntec.

Se poate spune că expresia acestui psalm se află mai mult în antiteză, adică mai multe din lucrurile spuse nu i se potrivesc lui David, dar i se potrivesc lui Hristos ca împărat:

Ps 2:6-7  ,,Totuş, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfînt.“ ,,Eu voi vesti hotărîrea Lui,“ -zice Unsul-,,Domnul Mi-a zis: ,Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.

De altfel ele cunosc exact acest fel de interpretare în Faptele Apostolilor 4:27, 13:33 sau Evrei 1:5. Prin intermediul lui, Duhul Sfînt prezicînd:

1. opoziţia arătată împărăţiei Mesiei, vers.1-3
2. strivirea şi pedepsirea acestei opoziţii, vers. 4-5
3. instaurarea împărăţiei Mesiei, în ciuda acestei opoziţii, vers.6
4. recunoaşterea şi întărirea acestei împărăţii, vers.7
5. promisiunea lărgirii şi a asigurării dăinuirii ei, vers. 8-9
6. o chemare adresată împăraţilor şi domnitorilor de a se supune ei de bunăvoie, vers. 10-12

În caz contrar avem,

1. ameninţări şi denunţuri împotriva oponenţilor lui Hristos, vers.1-6
2. făgăduinţe făcute lui Hristos Însuşi, capul acestei împărăţii, vers.7-9
3. sfaturi şi îndemnuri adresate tuturor de a deveni interesaţi şi conştienţi de existenţa şi apropierea acestei împărăţii. De a se pregăti şi înţelepţi în vederea vremurilor care o aduc, apoi de a-i da cinste Celui ce va ocupa tronul lui David pe veci.

Psalmul pare să ne amintească că pentru a fi acceptaţi de către Dzeu, trebuie să ne supunem domniei Sale, sau dacă este ca harul Lui să ne fie de folos, avem nevoie să-i recunoaştem autoritatea absolută.
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Schiţe ale psalmilor biblici – Psalmul 1

Schiţa Psalmului 1

Acesta este un cîntec al lui David care instruieşte cu privire la bine şi rău, unul care ne pune înainte nici mai mult nici mai puţin decît viaţa şi moartea, binecuvîntarea lui Dzeu sau blestemul Său. Autorul lui, David, ne îndrumă să apucăm pe calea potrivită să ducă la fericire adevărată şi să o evităm pe aceea care sfîrşeşte în nenorocire şi ruină.

Mai descrie în cuvinte foarte simple şi directe caracterul diferit şi condiţia celor credincioşi şi a celor răi astfel încît fiecare om, dacă este sincer cu sine însuşi, să poată vedea ce soartă are.

Această deosebire dintre fii oamenilor între sfinţi şi păcătoşi, între drepţi şi nedrepţi, între copiii lui Dzeu şi copiii celui rău, este cît se poate de antică, cam de cînd a început lupta dintre păcat şi har, dintre sămînţa femeii şi sămînţa şarpelui, astfel că această categorisire va dura şi va supravieţui oricăror alte deosebiri şi categorisiri, de felul celor între bogaţi şi săraci, mari şi mici, liberi şi sclavi, deoarece în funcţie de aceasta starea veşnică a lor va fi determinată, iar deosebirea va dăinui atît cît vor dăinui iadul şi cerul.

Acest psalm ne arată,

1. Sfinţenia şi fericirea (binecuvîntarea) omului evlavios (credincios): vers.1-3
2. Păcătoşenia şi nenorocirea celui rău: vers. 4-5
3. Cauza şi temeiul pentru care ei sînt aşa: vers.6

Oricine a fost cel care a cules aceste cîntări ale lui David (se presupune că ar fi Ezra), a avut motive bune pentru care să aşeze acest psalm în “capul listei”, ca un fel de prefaţă a restului psalmilor, neprihănirea noastră fiind absolut necesar pentru acceptarea devoţiunilor şi rugăciunilor noastre. În concluzie, să avem mare grijă pe care cale apucăm să trăim deoarece sînt doar două, nu mai multe, nici nu există vreo cale de mijloc !

(în parte m-am inspirat din Matthew Henry Commentary on the Whole Bible)
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Schiţe ale psalmilor biblici

Aceste scurte schiţe ale psalmilor biblici nu vin neapărat în ordinea lor. Sper să nu fie o problemă pentru nimeni. Le fac în funcţie de cum le pregătesc. De pildă, am în pregătire Psalmul 1, dar cea pentru Psalmul 3 este gata. O ofer mai jos. Vă vor fi de ajutor dacă citiţi şi psalmul (cîntecul) respectiv. Sau, dacă l-aţi citit, acum veţi reţine mai uşor despre ce vorbeşte.

Schiţa Psalmului 3

1  (Un psalm al lui David, făcut cu prilejul fugii lui dinaintea fiului său Absalom.)

Aşa cum ne anunţă începutul sau subtitlul lui, acesta este un psalm (deci, un cîntec) compus în nefericita împrejurare a fugii lui David dinaintea fiului său Absalom.

Povestea acestui conflict apărut în casa lui David se găseşte în 2Samuel, capitolele 15, 16 şi 17. (bibliografie de citit, utilă şi necesară înţelegerii celor exprimate de David în acest cîntec!)

Aflat în mare necaz, David vorbeşte în acest cîntec de pacea şi siguranţa sfîntă a celor răscumpăraţi, despre cît de păziţi sînt de fapt aceştia, şi ce protecţie ar trebui să-şi dea seama că au la Dzeu.

Astfel că fiind acum izgonit din palatul lui, din cetatea sfîntă şi împărătească a Israelului, chiar de către propriul lui fiu rebel, David,

- se plînge lui Dzeu de duşmanii lui (vezi, vers.1-2)
- se încrede în Dzeu şi se încurajează singur în Acesta ca Dzeu al lui (vezi, vers.3)
- îşi aminteşte satisfacţia avută în răspunsurile pline de milă pe care Dzeu le-a dat rugăciunilor sale şi de faptul că i-a simţit bunătatea faţă de el (vezi, vers.4-5)
- triumfă asupra temerilor sale (vezi, vers.6) şi asupra duşmanilor lui împotriva cărora se roagă (vezi vers.7)
- în final, îi dă slavă lui Dzeu şi-şi însuşeşte personal mîngîierea binecuvîntării divine şi a mîntuirii garantate celor ce-i aparţin lui Dzeu (vezi vers.8)

În concluzie,

Cei care au simţit şi trăit personal cu Dzeu descriu cel mai bine adevărurile Sale, David vorbindu-ne aici pe de-o parte despre puterea şi bunătatea lui Dzeu şi pe de alta, despre siguranţa şi liniştea de care se bucură cei credincioşi în El… oricîtă duşmănie le-ar fi arătată de restul.

(sursă, Matthew Henry’s Commentary on the Whole Bible)
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Cartea de cîntări a Bibliei, Psalmii

Cartea de cîntări a Bibliei – Psalmii (o scurtă sinteză)

Duminică, 31 mai, 2009

Ascultă/descarcă înregistrarea audio

Chiar aşa sînt numiţi de Însuşi Domnul Isus Hristos,

Luca 20:42  Căci însuş David zice în Cartea Psalmilor: ,Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea,

Primii creştini i-au recunoscut exact sub această denumire:

Fapte 1:20  În adevăr, în cartea Psalmilor este scris: ,Locuinţa lui să rămînă pustie, şi nimeni să nu locuiască în ea!‘ Şi: ,Slujba lui s’o ia altul!‘

Datorită Domnului Isus, noi avem o împărţire a Bibliei după cum urmează:

Luca 24:44  Apoi le-a zis: ,,Iată ce vă spuneam cînd încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.“

De reţinut fiind că în Psalmi, deci în nişte cîntece de închinare iniţial aparţinînd evreilor, stă scris despre El ! Iată un motiv foarte bun pentru studierea şi înţelegerea lor.

Valoarea Psalmilor cît şi a întreg VECHIULUI TESTAMENT pentru creştin este evidenţiată de mai multe ori în Noul Testament. Dacă nu ar fi un Vechiul Testament, nu am fi avut un Noul Testament ! În cărţile moderne avem la sfârşitul lor o listă de resurse din care autorul cărţii respective spune că s-a inspirat. Aceasta este uneori numită bibliografie. VECHIUL TESTAMENT este “bibliografia” Noul Testament ! Această “bibliografie” trebuie studiată ! Ne va ajuta să nu luăm drept gratuit NT. Isus l-a citat de multe ori. Iată importanţa VECHIUL TESTAMENT aşa cum este subliniată în diferitele cărţi ale Noul Testament.

Rom.14:4  Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învãţãtura noastrã, pentru ca, prin rãbdarea şi nu prin mîngîierea pe care o dau Scripturile, sã avem nãdejde.

1Cor.10:11  Aceste lucruri li s’au întîmplat ca sã ne slujeascã drept pilde, şi au fost scrise pentru învãţãtura noastrã, peste cari au venit sfîrşiturile veacurilor.

Dintre toate cărţile VECHIUL TESTAMENT aceste afirmaţii sunt îndeosebi adevărate în ce priveşte cartea Psalmilor. Deşi ea conţine cam un singur gen literar (poezie pe muzică!) din punctul de vedere al valorii spirituale Psalmii mai conţin învăţături, profeţie, înţelepciune, deci ne conferă o mare bogăţie spirituală.

Ei reprezintă în primul rînd colecţia străveche a imnurilor şi a cîntecelor de laudă închinate lui Dumnezeu fiind folosiţi pe larg în templu mai întîi de israeliţi  şi apoi savuraţi şi folosiţi pe poporul lui Dumnezeu din orice veac şi orice neam.

CRONOLOGIA LOR
În ordinea cronologică a scrierii lor printre primii se găsesc Ps.90, al lui Moise, un cîntec de meditare, reflecţie şi rugăciune, scris cu circa 1.300 de ani înainte de Hristos, alături de “psalmii” (deci, cîntările) din Exodul 15:1-15, în celebrarea triumfului traversării Mării Roşii, şi Deuteronomul 32, 33, un cîntec de îndemn să se ţină legea după intrarea în Canaan, ţara făgăduită. Totuşi în marea lor majoritate Psalmii se situează după Cele Cinci Cărţi ale lui Moise (Pentateuhului) şi după Iov considerată cea mai veche. Psalmii vin din epoca de aur a Israelului, adică din urmă cu aprox.3000 de ani. Studiind Psalmii studiem o carte veche !

SUBIECTELE LOR
Psalmii conţin o varietate de subiecte care demonstrează valoarea lor spirituală deosebită. Avem, astfel, psalmi de învăţătură, psalmi doctrinari, profetici, istorici, de laudă şi preamărire a lui Dumnezeu, sau de pocăinţă. Din cele 283 citări ale VECHIUL TESTAMENT din NT, 116 dintre acestea provenind din cartea Psalmilor, conform lui “Halley’s Bible Handbook”.

AUTORII LOR
După titluri, 73 de psalmi sunt atribuiţi lui David, 12 lui Asaf (un levit, unul din liderii corului lui David; 1Cronici 6:39), 11 fiilor lui Core (leviţi în Templu), 2 lui Solomon (Ps.72, 127), 1 lui Moise (90), 1 lui Etan (89), iar 50 se spune că au autori anonimi, deşi alţi comentatori biblici îi mai indică pe Ezechia cu 10 şi Heman (Înseamnă, “credincios”, 1) 1Regi 4:31 1Cronici 2:6, un fiul al lui Zera, cunoscut pentru înţelepciunea lui. 2) Nepot al lui Samuel, 1Cronici 6:33, 15:17 căruia i s-a atribuit Psalmul 88. El a fost unul dintre profeţii pomeniţi în 2Cronici 29:14,30, care juca un rol de bază în administrarea serviciilor sacre), cu 1 (Ps.88). Aceştia din urmă sunt numiţi de unii şi “psalmii orfani”. Unii dintre aceştia s-ar putea totuşi să aparţină tot lui David, cum vedem că Petru şi Ioan în Fapte 4:25, identifică ca autor al unuia dintre aceştia pe David, sau cum ni se spune în Evrei 4:7. (El hotãrãşte din nou o zi: ,,Astãzi,“ -zicînd, în David, dupã atîta vreme, cum s’a spus mai sus: ,,Astãzi, dacã auziţi glasul Lui, nu vã împietriţi inimile!“ )

Cu toate acestea, TITLURILE lor nu sunt un indiciu absolut cert al scrierii lor de către unul sau altul, căci prepoziţia evreiască pentru “de”, “către”, “lui” este una şi aceeaşi. De aceea, poate un psalm “al lui” David poate fi unul care i-a fost dedicat lui David, sau scris pentru el. Dată fiind  vechimea acestor titluri, totuşi se pare că acestea sunt corecte.

CUVÂNTUL LOR CHEIE este “aleluia” (ad literam, “slavă lui Iahweh”) sau în traducere, “lăudaţi”, iar Psalmul 150 reprezintă o încununare a întregii cărţi a psalmilor dată fiind apariţia de 13 ori a cuvântului “lăudaţi”.

TIPURI DIFERITE DE PSALMI
Există vreo cinci categorii de psalmi.
- mesianici (sau, profetici)
- de răzbunare (“imprecaţie”); foarte criticaţi dintr-o lipsă de interpretare corectă !
- de pocăinţă (penitenţă)
- istorici
- de laudă

O CATEGORIE DEOSEBITĂ sunt psalmii “hallel”: Ps.113-118. Deşi Psalmul 136 este numit “Marele Hallel”.

TEMA LOR PRINCIPALĂ – Hristos !
Luca 24:44  Apoi le-a zis: ,,Iatã ce vã spuneam cînd încã eram cu voi, cã trebuie sã se împlineascã tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci ºi în Psalmi.“

Pasaj care indică IMPORTANŢA FUNDAMENTALĂ A PSALMILOR recunoscută de Însuşi Isus Hristos. Pentru a-l cunoaşte şi a-l înţelege pe Hristos, nu doar evangheliile sunt necesare ci şi Psalmii !

Psalmii abundă în descrieri ale lui Hristos. Unii susţin că în psalmi avem o imagine a lui Hristos la fel de completă ca în Evanghelii.

“Evangheliile ne spun că Isus s-a dus pe munte să se roage, psalmii ne descoperă ce s-a rugat. Evangheliile ne spun că El a fost crucificat dar psalmii ne descoperă ce se petrecea în sufletul Lui când era pe cruce. Evangheliile ne spun că S-a întors în ceruri, la dreapta Tatălui, dar psalmii continuă de unde se opresc evangheliile…”  Vernon McGee

O adaptare după comentariul lui Matthew Henry în ce priveşte beneficiul studierii psalmilor biblici:

“Citările frecvente ale psalmilor în NT indică faptul că aproape fiecare capitol al lor ne îndreaptă spre Mîntuitor, ne vorbesc despre lucrarea Sa şi Persoana Sa. Psalmii fac gîndurile credinciosului să se fixeze asupra Lui. În plus, psalmii reprezintă limbajul trăirilor sufletului credincios. Fie că jeleşte din cauza păcatului, însetează după Dzeu, sau se bucură de Acesta, sau fie că este împovărat de greutăţi, se luptă cu ispite, sau triumfă în speranţa sau concretizarea izbăvirii, admiră atributele divine, îi mulţumeşte pentru îndurările Sale, cugetă la adevărurile Lui, sau se desfată în slujirea Sa, psalmii sînt un adevărat standard divin de trăire (experienţă?!) după care să ne evaluăm şi ghidăm. Din acest punct de vedere, valoarea lor este uriaşă iar utilizarea lor va spori odată cu maturizarea noastră spirituală. Duhul ne va ajuta să ne rugăm în expresiile psalmistului ! Dacă ne familiarizăm cu psalmii, orice ne vom ruga la tronul harului, sub formă de mărturisire, cerere sau mulţumire, ei ne vor fi de folos. Pentru orice dorinţă sfîntă, aspiraţie spirituală, sau pornire evlavioasă, în psalmi găsim cuvinte în care să le înveştmîntăm, sau grai potrivit să le dăm. De secole folosind limbajul acestei cărţi divine de cîntări, rugăciunile şi laudele bisericii s-au suit la cer !”

Psalmii mai deţin valoare practică pentru creştin şi pentru că,

1) Psalmiştii sunt întotdeauna (fără excepţie) reverenţi în apropierea de Dumnezeire. Domnul Dumnezeu este pentru ei sfînt, infinit de sfînt.

Ps.99 3  Sã laude oamenii Numele Tãu cel mare şi înfricoşat, cãci este sfînt! 5  Înãlţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vã înaintea aşternutului picioarelor Lui, cãci este sfînt! 9  Înãlţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vã pe muntele Lui cel sfînt! Cãci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfînt!

Astfel Ps.95-100 reprezintă modele de adorare şi închinare lui Dumnezeu.

2) Psalmiştii zugrăvesc amplu trăirea sufletului cu Dumnezeu. Cum acesta tânjeşte şi însetează după El. Psalmii 42 şi 63 servesc de exemplu.

Ps.42:1-2  Cum doreşte un cerb izvoarele de apã, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu înseteazã dupã Dumnezeu, dupã Dumnezeul cel viu; cînd mã voi duce şi mã voi arãta înaintea lui Dumnezeu?
Ps.63:1  Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi înseteazã sufletul dupã Tine, îmi tînjeşte trupul dupã Tine, într’un pãmînt sec, uscat şi fãrã apã.

Aceste descrieri ale trăirilor sufleteşti cu Dumnezeu pot constitui puncte sigure de reper pentru a compara şi evalua propriile noastre trăirii în viaţa cu Dumnezeu. Cunoaştem noi aceeaşi intensitate a sentimentului religios ? Avem noi aceeaşi sete şi dorinţă de a comunica cu Dumnezeu ? Cunoaştem noi aceeaşi satisfacţie, bucurie, mulţumire în relaţia noastră cu Dumnezeu ?

Ps.63:3-7  Fiindcã BUNÃTATEA TA preþuieşte mai mult decît viaţa, de aceea buzele mele cîntã laudele Tale. Te voi binecuvînta dar toatã viaţa mea, şi în Numele Tãu îmi voi ridica mînile. MI SE SATURÃ SUFLETUL ca de nişte bucate grase şi miezoase, şi gura mea Te laudã cu strigãte de bucurie pe buze, cînd mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu, şi cînd mã gîndesc la Tine în timpul priveghiurilor nopţii. Cãci Tu eşti ajutorul meu, şi SÎNT PLIN DE VESELIE la umbra aripilor Tale.

SAU,

Ps.84:2-3  Sufletul meu SUSPINà şi TÎNJEŞTE DE DOR dupã curţile Domnului, inima ºi carnea mea strigã cãtre Dumnezeul cel viu! Pînã ºi pasãrea îºi gãseºte o casã acolo, ºi rîndunica un cuib unde îºi pune puii… Ah! altarele Tale, Doamne al oºtirilor, Împãratul meu ºi Dumnezeul meu!

“Toată paleta trăirilor umane” – psihologii au numărat câteva sute de emoţii umane; PSALMII LE CUPRIND PE TOATE !!
Psalmii sunt utili şi pentru că descriu întreaga paletă de trăiri omeneşti ale omului aflat între Dumnezeu şi lumea aceasta. Fiecare trăire cunoscută omului este minunat exprimată în psalmi. Mânie, bucurie, exultare, încredere, pocăinţă, îndoială, sau chiar răzbunare. Psalmii reprezintă o adevărată anatomie a părţilor sufletului, spun unii. Eu spun că,

“Psalmii sunt un om viu ce trăieşte suspendat între Cer şi Pământ, exprimând de pe aceea poziţie ce simte”.

“Sunt mâna lui Dumnezeu ce se joacă pe claviatura sufletului uman !” (V.McGee)

3) Psalmiştii ne învaţă cum să-l lăudăm pe Dumnezeu. De departe, aceasta pare a fi specialitatea psalmilor. Ei dezvăluie un surprinzător bogat vocabular de cuvinte de laudă pentru Dumnezeu, dar spontane şi autentice, nu forţate şi comandate de vreun interes. De multe ori, noi nu ne găsim cuvintele în închinare şi rugăciune. Putem să învăţăm din psalmi !

4) Psalmiştii aduc bucurie în casa lui Dumnezeu. Psalmii 84 şi 122 sunt expresii clasice de bucurie în închinarea publică adusă lui Dumnezeu.

5) Psalmiştii descriu binecuvântările (relaţiei cu) practicării prezenţei lui Dumnezeu. În Ps.23 şi 91 este arătat cum credinciosul se bucură de protecţia şi prezenţa credincioasă a Domnului. Păstorul Cel Bun este întotdeauna alături să ocrotească şi să mângâie. Umbra Celui Atotputernic este peste sfântul care locuieşte în locaşul tainic al Celui Prea Înalt.

Dumnezeu este refugiul, turnul tare, sau de scăpare, locul de adăpost, al credinciosului, o imagine extrem de dragă psalmiştilor. Ajutorul Său, ni se aminteşte, este întotdeauna disponibil şi uşor de găsit. Contrar la ceea ce am gândi, puterea şi maiestatea lui Dumnezeu nu-i copleşeşte pe cântăreţii inspiraţi, ci devin temele unor compoziţii devotate.

6) Psalmiştii dezvăluie prezenţa lui Dumnezeu în natură. Nu descriu neapărat căutarea Lui în creaţia Sa, ci mai degrabă aceasta o iau de la sine şi descriu descoperirea Lui în fiecare tunet, în fiecare pală de vânt, în fiecare strălucire a fulgerului, şi văd mâna Lui în  împlinirea nevoilor oamenilor şi animalelor. Astfel, Ps.104 este denumit “Un imn al Creaţiei”, Ps.29, “Iehova, un Dumnezeu al furtunii”, iar prima jumătate a Ps.19, “Cerurile ne spun…”

7) Psalmiştii descriu importanţa fundamentală a Cuvântului lui Dumnezeu. Dragostea şi dependenţa de El. Ps.119 este cel mai însemnat. Nimic nu se aseamănă cu această odă a Cuvântului scris şi a rolului lui în viaţa credinciosului. Cineva a numit Ps.119, “alfabetul sfânt al cărturarului Sionului”. Cuvântul este simbolizat în candela şi lumina revelatoare şi călăuzitoare, într-un izvor de speranţă şi mângâiere.

8 ) Psalmiştii par foarte convinşi de providenţa lui Dumnezeu. Demonstrează o încredere nemijlocită în providenţa divină atât generală cât şi specială. Astfel, Ps.65 vorbeşte de bunătatea lui Dumnezeu în udarea pământului cu ploaie şi luminarea şi încălzirea acestuia cu soare, în darea belşugului pământului, în roadele recoltelor şi numărul turmelor.

9) Mai ales, Psalmii ne învaţă despre Hristos şi confirmă că Isus este Mesia, Hristosul, Mîntuitorul. Cei care fac asta sunt cunoscuţi ca fiind “psalmii mesianici”, sau profetici. (lucru care explică de ce se porunceşte nu doar să ne încîntăm cu ei, ci şi să ne învăţăm cu ei sau din ei; vezi, Efes.5:19)

Întreg VECHIUL TESTAMENT a fost scris pentru a crea o anticipare a Mîntuitorului şi a prezice venirea Lui. Foarte multe dintre aceste preziceri şi prefigurări ale Lui se găsesc în psalmi, doar o carte de cîntări la urma urmei.

Cît se semnificativ ar trebui să fie lucrul acesta pentru mulţi dintre muzicienii creştini ai zilelor noastre care din lipsă de inspiraţie cîntă despre “cîte-n lună şi-n stele” !

În psalmi, avem un adevărat “fir mesianic” care poate fi urmărit cu precizie. Deşi unele întâmplări se referă în prima instanţă la David sau la experienţe/întâmplări din viaţa lui, totuşi multe dintre elementele expuse în psalmi nu se potrivesc nici unui personaj istoric, nici chiar lui David, ci doar lui Hristos.

Ne este poruncit să-i folosim în închinarea noastră prin cîntec şi pentru învăţătură.

Efes.5:19  Vorbiţi între voi cu psalmi (PSALMOI), cu cîntãri de laudã (HUMNOIS) şi cu cîntãri duhovniceşti (ODE PNEUMATIKOS), şi cîntaţi şi aduceţi din toatã inima laudã Domnului.

În sine cuvîntul grecesc “psalm” nu înseamnă doar “cîntec”, dar mai are la origine şi cuvântul evreiesc “zmr”, care înseamnă a “pişca”, a “ciupi”, cu degetele (care-i termenul pentru stilul respectiv de cântat la ghitară ?) corzile unui instrument. Este evident că au fost compuşi pentru a fi cîntaţi la instrumente cu corzi, liră (alăută), sau harfă.

Col.3:16  Cuvîntul lui Hristos sã locuiascã din belşug în voi în toatã înţelepciunea. Învãţaţi-vã şi sfãtuiţi-vã unii pe alţii cu PSALMI, cu CÎNTÃRI DE LAUDÃ şi cu CÎNTÃRI DUHOVNICEŞTI, cîntînd lui Dumnezeu cu mulţãmire în inima voastrã.

Iacov 5:13  Este vreunul printre voi în suferinţã? Sã se roage! Este vreunul cu inimã bunã? Sã cînte CÎNTÃRI DE LAUDÃ!

DE CÎNTAT CU INIMA ! Psalmii au fost compuşi nu doar pentru a fi cîntaţi cu instrumente, ci şi cu inima (deci, şi cei afoni se pot implica !).

CONCLUZIE:
Cîntatul psalmilor este o poruncă nou-testamentală inspirată de Dumnezeu şi rînduită pentru viaţa de zi cu zi a creştinilor. Deşi Creştinismul este opus veseliei profane, el încurajează totuşi bucuria şi veselia vis-à-vis de Dzeu. Astfel creştinii se presupun să cînte nu doar cu vocile lor ci şi din inima şi în inima lor, cu afecţiunile lăuntrice ale sufletului, aceasta fiind o preocupare plăcută lui Dumnezeu la fel de plăcută cum muzica ne este nouă. Prin asta se face cunoscută gloria Lui, şi este voia lui Dumnezeu. (from Matthew Henry’s Commentary)

Psalmii s-au născut în perioade de intensă trăire religioasă. Dacă este să cântăm un cântec inspirat, atunci trebuie să o “ducem bine” cu Dumnezeu !

                       Ascultă/descarcă înregistrarea audio

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>