Gimnastică intelectuală pe chestiuni biblice

2Sam. 12: 8 te-am făcut stăpîn pe casa stăpînului tău, am pus la sînul tău nevestele stăpînului tău, şi ţi-am dat casa lui Israel şi Iuda. Şi dacă ar fi fost puţin atîta, aş mai fi adăugat.

ÎNTREBARE: Cum poate spune Dumnezeu, desigur prin intermediul profetului, că El “a pus la sînul” lui David pe nevestele stăpînului său ? Nu este aceasta o încurajare, chiar o aprobare a poligamiei ?

Aceasta este doar o parte a mesajului adus lui David de profetul Natan din partea Domnului Dumnezeu:

7 Şi Natan a zis lui David: ,,Tu eşti omul acesta!“ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Eu te-am uns împărat peste Israel, şi te-am scăpat din mîna lui Saul;
8 te-am făcut stăpîn pe casa stăpînului tău, am pus la sînul tău nevestele stăpînului tău, şi ţi-am dat casa lui Israel şi Iuda. Şi dacă ar fi fost puţin atîta, aş mai fi adăugat.
9 Pentruce dar au dispreţuit tu cuvîntul Domnului, făcînd ce este rău înaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie…, Hetitul; ai luat de nevastă pe nevastă-sa, şi pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon.
10 Acum niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentrucă M’ai dispreţuit, şi pentrucă ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, Hetitul.‘
11 Aşa vorbeşte Domnul. ,Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta, şi voi lua de subt ochii tăi, pe nevestele tale şi le voi da altuia care se va culca cu ele în faţa soarelui acestuia.
12 Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă voi face lucru acesta în faţa întregului Israel şi în faţa soarelui.“

Din contextul întregului mesaj al profetului reiese faptul că deşi Dumnezeu i-a permis lui David mai multe favoruri, inclusiv acela potrivit obiceiului vremurilor de a moşteni haremul împăratului Saul, acesta fiind “stăpînul” lui, el nu s-a mulţumit, ci a comis un act de o viclenie şi răutate nemăsurată. Ca prin urmare, pentru ceea ce el a uneltit şi a plănuit în ascuns ca să-şi satisfacă pofta lui meschină, Domnul îi va da o pedeapsă la vedere: “Eu însă, voi face lucrul acesta în faţa întregului Israel, şi în faţa soarelui”.

Despre această “dare” lui David de către Dumnezeu a nevestelor stăpînului său nu se poate spune că a fost puţin lucru. Nici că l-a făcut stăpîn peste casa stăpînului său, sau că i-a “dat” Israelul şi Iuda să le împărăţească. Dumnezeu are grijă să precizeze acest lucru, vers. 8: “Şi dacă ar fi fost puţin atîta, aş mai fi adăugat.”

Cu toate acestea, nu putem înţelege că era voia lui Dumnezeu ca David să aibă mai multe neveste, nici măcar că a fost voia lui, oricît de rău gîndim despre el după faptele lui reprobabile. De reţinut sînt însă favorurile numeroase din partea lui Dumnezeu de care David s-a bucurat şi care nu l-au oprit de a-şi arăta răutatea, dispreţuind Cuvîntului Domnului şi devenind autorul moral al uciderii lui Urie, soţul Batşebei, “cu sabia fiilor lui Amon” (v.9).

O pluralitate a nevestelor

Din trecutul altor personalităţi biblice ale Israelului antic aflăm de prezenţa nevestelor multiple, de obiceiul ca împăraţii să-şi ia mai multe neveste din diverse motive, printre care alianţele militare, sau religioase, şi oricît de groaznic sună urechilor noastre, haremul conferindu-i de fapt împăratului un respectabil statut social. Lucrul acesta însă nu era voia expresă a lui Dumnezeu, Biblia relatîndu-l ca un fapt, o realitate a vremurilor, pe care Dumnezeu oarecum a tolerat-o (nu în toate cazurile!), iar Cuvîntul Său a consemnat-o. Cînd e vorba de modelul relaţiei dintre un bărbat şi o femeie, Cuvîntul lui Dumnezeu exprimă clar care este voia Lui:

Drept răspuns, El le-a zis: ,,Oare n’aţi citit că Ziditorul, dela început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, şi a zis: ,De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup?‘ Aşa că nu mai sînt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.“ ,,Pentru ce dar“, I-au zis ei, ,,a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire, şi s’o lase?“ Isus le-a răspuns: ,,Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar dela început n’a fost aşa. Eu însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.“ Mat.19:4-9

În respectiva situaţie relatată în 2Sam.12, Dumnezeu îi reproşează lui David că deşi s-a bucurat de obiceiuri pe care El nu le rînduise, moştenind nevestele lui Saul odată cu tronul acestuia, David săvîrşeşte totuşi o faptă mîrşavă. Apoi, prin pilda înfăţişată lui de Natan, inspiratul profet, Dumnezeu îi smulge lui David propria-i sentinţă cuvenită: era, vrednic de moarte!

Cu toate că sună ca un reproş, “punerea la sînul său” a nevestelor lui Saul, încredinţarea lui a casei şi chiar a împărăţiei, ele îi amintesc lui David de bunătatea nemăsurată a lui Dumnezeu faţă de el, şi fără să aducă nici o scuză David mărturiseşte şi se căieşte sincer: v.13 David a zis lui Natan: ,,Am păcătuit împotriva Domnului!“ …

Obiceiurile “nu se discută”, dar neapărat trebuie luate în considerare!

Potrivit obiceiurilor vremurilor aflăm că a pretinde nevestele/concubinele împăratului era echivalent cu o tentativă de uzurpare a tronului ! Exact acela a fost gestul fatal pe care l-a făcut Adonia, un al patrulea fiu al lui David, avut cu Hagita, care prin intermediul Batşebei, mama lui Solomon, o cere de nevastă pe Abişag, cînd această Abişag se număra încă printre nevestele împăratului:

1Regi 2:22 Împăratul Solomon a răspuns mamei sale: ,,Pentru ce ceri numai pe Abişag, Sunamita, pentru Adonia? Cere şi împărăţia pentru el-căci este fratele meu mai mare decît mine-

1Regi 2:23-25 Atunci împăratul a jurat pe Domnul, zicînd: ,,Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă nu-l vor costa viaţa pe Adonia cuvintele acestea! Acum, viu este Domnul, care m’a întărit şi m’a suit pe scaunul de domnie al tatălui meu David, şi care mi-a făcut o casă, după făgăduinţa Lui, că astăzi va muri Adonia!“ Şi împăratul Solomon a trimes pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care l-a lovit; şi Adonia a murit.

După moartea celor trei fraţi mai în vîrstă decît el, Adonia profită de faptul că pe David îl lăsau puterile şi se crede îndreptăţit să-şi înainteze pretenţiile la tron, aşa cum am aflat mai sus. Adică, folosindu-se de mama lui Solomon, fiul care l-a succedat la tron pe David, şi să ceară împărăţia pentru sine prin a o cere pe Abişag de nevastă. Abişag fiindu-i nevastă lui David la bătrîneţe,

1Regi 1:3 Au căutat în tot ţinutul lui Israel o fată tînără şi frumoasă, şi au găsit pe Abişag, Sunamita, pe care au adus-o la împărat.

…şi evident că pretenţia lui Adonia este percepută drept o altă tentativă de uzurpare a tronului, motiv pentru care Solomon, care probabil o avea acum în grijă pe Abişag, a ordonat pedepsirea lui cu moartea.

În acelaşi fel Abner, iniţial un fidel al lui Saul, a fost suspectat de a-l fi trădat prin acuzaţia care i se aduce că s-ar fi atins de una dintre concubinele împăratului:

2Samuel 3:7,8 Dar Saul avusese o ţiitoare, numită Riţpa, fata lui Aiia. Şi Iş-Boşet a zis lui Abner: ,,Pentruce ai intrat la ţiitoarea tatălui meu?“ Abner s’a mîniat foarte rău de cuvintele lui Iş-Boşet, şi a răspuns: ,,Oare cap de cîne sînt eu, şi ţin cu Iuda? Eu dau astăzi dovadă de bunăvoinţă faţă de casa tatălui tău Saul, faţă de fraţii şi prietenii lui, nu te-am dat în mînile lui David, şi astăzi îmi bagi vină pentru un păcat făcut cu femeia aceasta?

În cele din urmă Abner se întoarce împotriva lui Saul, probabil şi din cauza acestei false acuzaţii care i s-a adus şi poartă negocieri cu David, dar este ucis de Ioab pentru ca un atît de proeminent susţinător al lui Saul să nu devină un aliat al lui David.

Stereotip !

Noi ne confruntăm cu imaginea populară a haremului turcesc, sădită relativ recent în mintea noastră de zvonistica populară mai mult sau mai puţin bazată în realitate. De aceea, cînd auzim de “harem”, mintea noastră fuge în cu totul altă parte. Ne gîndim poate la Şeherezada, cele 1001 de nopţii şi la haremul infidel al vizirului ! Putem însă afla mai multe despre reala semnificaţie politică şi socială a haremului în vremurile biblice ale Orientului Mijlociu privind la comportamentul lui Absalom, fiul lui David, în ce priveşte nevestele tatălui său. Acapararea de către el a haremului tatălui său, în maniera publică în care a fost îndemnat să o facă, simbolizează nici mai mult nici mai puţin decît asumarea de către el a împărăţiei !

2Sam.16:21,22 …Şi Ahitofel a zis lui Absalom: ,,Intră la ţiitoarele pe cari le-a lăsat tatăl tău pentru paza casei; astfel, tot Israelul va şti că te-ai făcut urît tatălui tău, şi mînile tuturor… celor ce sînt cu tine se vor întări.“ Au întins un cort pentru Absalom pe acoperiş, şi Absalom a intrat la ţiitoarele tatălui său, în faţa întregului Israel.

Practic aceasta a fost o lovitură de imagine şi una de palat prin care să se dea de înţeles că David nu mai era rege al Israelului, şi că Absalom îi luase locul. Aşa se poartă Absalom ca un nou rege al cărui prim act de guvernare este să “intre” la concubinele predecesorului său. Scena este aceea a unui cort nupţial ridicat cu ocazia unei nunţi împărăteşti (vezi, Ps.19.4,5; Ioel 2.16), iar toată procesiunea descrisă este mai mult sau mai puţin, acelea a unei nunţi împărăteşti. Desigur, una specială, cu implicaţii mult mai profunde, avînd în vedere cine era Absalom şi ce urmărea prin acest gest. Şi anume, a cîştiga încrederea poporului, chiar de a declara într-un fel că David este mort, devreme ce legea interzicea căsătoria cu soţia tatălui cîtă vreme trăia (Lev 18:8; 20:11; Deut 22:30; 27:20), acţiunea lui Absalom fiind atunci mai degrabă un act oficial şi simbolic al “intrării la guvernare”, nu altceva.

Mai mulţi comentatori consideră coabitarea lui Absalom cu nevestele tatălui său că în ce-l privea, declara că David era ca şi mort pentru el. Dar înscenarea respectivă a mai fost menită să întărească şi altora această convingere, şi anume susţinătorilor săi din acest complot (2Sam.16:21). Potrivit naraţiunii biblice acest ostentativ gest public al său a reprezentat o ultimă umilire publică a lui David prin care era alungat de pe tron.

Tot ce i se întîmpla acum lui David era acea “sabie” promisă de Domnul că i-o va trimite în familie ca urmare a păcatelor sale. Era umilirea sa publică de către Domnul, pasajul de mai jos fiind cel care urmează celui care a dat naştere la această întreagă discuţie despre “punerea (de către Dumnezeu!) la sînul lui David a nevestelor stăpînului său”:

2Samuel 12:10-12 Acum niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentrucă M’ai dispreţuit, şi pentrucă ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, Hetitul.‘ Aşa vorbeşte Domnul. ,Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta, şi voi lua de subt ochii tăi, pe nevestele tale şi le voi da altuia care se va culca cu ele în faţa soarelui acestuia. Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă voi face lucru acesta în faţa întregului Israel şi în faţa soarelui.“

Cine erau nevestele sau ţiitoarele împăratului ?

Membrele unui astfel de harem împărătesc departe de a fi nişte femei de “speţă joasă”, erau persoane cu vază din poporul evreu sau din popoarele vecine, provenind din pătura superioară a societăţilor lor de origine, în urma căsătoriei cu regele ele ajungînd să reprezinte importante alianţe politice interne sau internaţionale. Adeseori aceste neveste şi concubine deţineau sarcini importante în administraţie, în majoritatea popoarelor din Orientul Apropiat consemnîndu-se un astfel de fapt. De pildă, în Ebla, o civilizaţie babiloniană antică, se preciza cu vreo două milenii în urmă că,

“…haremul împărătesc era structurat asemenea echivalentelor din cultura veche babiloniană. El includea pe cele numite “damele împăratului” care aveau propriile lor locuinţe (palate) şi erau asistate de oficialii regelui… respectivele femei conduceau uneori sectoare importante ale treburilor palatului regal, în special în domeniul manufacturii textile, şi altele. (sursă: Civilizations of the Ancient Near East. Jack M. Sasson (ed.). Hendrickson:1995 (în 4volume)

Deci, acele concubine nu se potrivesc deloc “profilului” damelor de companie, nici măcar al casnicelor, ci erau femei ce deţineau funcţii importante în împărăţie. În Vechiul Testament există cel puţin un astfel de exemplu în care o concubină este pusă să se ocupe de întreg palatul regal, iar pe cele zece ţiitoare ale sale, David le-a lăsat să se îngrijească de paza casei sale (palat): 2Sam.15:16; 20:3.

Instigarea unui viol public ?

Cineva însă a considerat actul lui Absalom drept un oribil viol public ordonat de Însuşi Dumnezeu (vezi, discuţia avută de apologetul Glenn Miller). Era însă de neconceput ca noul domnitor care tocmai se înscăuna (deşi, singur!), să violeze public nişte persoane atît de sus-puse, fiice ale familiilor reprezentative ale Israelului, şi nu numai, chiar pe nevestele împăratului ! În mod cert, gestul ar fi fost perceput ca o urîciune în ţară şi o sinucidere diplomatică, în exterior. Dar Absalom nu era aşa de naiv din punct de vedere politic în tentativa sa de urcare pe tron, ci aşa cu ni-l descrie cap. 15 din 2Samuel, era un individ extrem de viclean şi dibace. Gestul intrării sale la nevestele tatălui său trebuia să se facă în faţa “electoratului” fiindcă potrivit concepţiilor lui curente, accesul la haremul împărătesc era interzis tuturor, dar prin pătrunderea sa publică în cortul nupţial ridicat pe acoperişul palatului, către popor se trimitea mesajul că David era sfidat, că tronul îi era luat, că era înlăturat de la putere şi chiar decedat. Iar Absalom, autorul tuturor acestor fapte se declara acum noul lor împărat. Mai mult de atît, se anunţa public preluarea responsabilităţilor şi a alianţelor împărăţiei evreieşti prin ceea ce era trecea drept o mare nuntă împărătească.

Faptul că exact aşa a fost percepută, reiese din comportamentul ulterior al lui David. La revenirea sa după moartea lui lui Absalom, David le-a mutat pe aceste femei într-o locuinţă separată şi le-a tratat ca pe nişte văduve împărăteşti.

2Sam.20:3 David a intrat iarăş în casa lui la Ierusalim. Împăratul a luat cele zece ţiitoare pe cari le lăsase pentru paza casei, şi le-a pus într’o casă subt pază; a îngrijit de ele, dar n’a intrat la ele. Şi au fost închise pînă în ziua morţii lor, trăind în văduvie.

Această mutare nu a însemnat o pedepsire a lor, nici un arest la domiciliu, mai degrabă o separare de haremul “activ” al împăratului, menirea lor rămînînd aceea de a trăi în văduvie, iar în cazul în care ele ar fi avut un contact cu Absalom, să nu-i aducă pe lume un nedorit pretendent la tron.

Comentarii “străineze”:

Barnes OT notes: And thy master’s wives — Potrivit obiceiurilor orientale, haremul împărătesc făcea parte din moştenirea regală. Profeţii l-au consemnat potrivit noţiunilor populare ale momentului şi nu întotdeuna după regula de bază a relaţiilor (Mat.19.4-9).

Adam Clarke: Thy master’s wives into thy bosom—Perhaps this means no more than that he had given him absolute power over every thing possessed by Saul; and as it was the custom for the new king to succeed even to the wives and concubines, the whole harem of the deceased king, so it was in this case; and the possession of the wives was a sure proof that he had got all regal rights. But could David, as the son-in-law of Saul, take the wives of his father-in-law? However, we find delicacy was seldom consulted in these cases; and Absalom lay with his own father’s wives in the most public manner, to show that he had seized on the kingdom, because the wives of the preceding belonged to the succeeding king, and to none other.

Nelson Study Bible: your master’s wives: Saul had had one wife, Ahinoam (see 1 Sam. 14:50), and one concubine, Rizpah (3:7). There is no indication that David married either of them after Saul’s death. Since Ahinoam was the mother of David’s wife Michal (see 1 Sam. 14:49, 50), the law prohibited her from becoming David’s wife (see Lev. 18:17). The word translated wives may also be translated “women,” including the female servants and courtesans that became David’s when he became king. I also would have given you much more: The grace of God to David was not something that was about to be exhausted; all David had to do was ask, and God would have granted him favor upon favor.

Alte observaţii utile

Pe atunci mariajul unor demnitari de stat reprezenta un instrument diplomatic în toată regiunea Orientului Apropiat. Majoritatea căsătoriilor regale şi a concubinajelor (atît pentru prinţi cît şi pentru prinţese) erau tratate ca şi chestiuni naţionale, nu ca treburi personale ale regelui. Doar astăzi a ajuns să se creadă de pildă, că Bill Clinton poate fi un bun şef de stat, indiferent de ce face în viaţa privată ?! Asta şi mulţumită mas-mediei care l-a făcut un erou pentru faptele lui din Biroul Oval ! Însă nu aşa stăteau lucrurile în vremurile lui David.

Cetăţile şi statele, triburile şi naţiunile care doreau să se alieze sau să aibă protecţia unei anume împărăţii, pecetluiau tratatul respectiv prin căsătoria unei fiice dintr-o familie proeminentă cu suveranul acelei împărăţii, sau cu fiul acestuia. Acesta era considerat un act de loialitate din partea vasalului care avea din acel moment un interes personal în continuitatea dinastiei aliate. De exemplu, Zimri-Lim, regele ţinutului babilonian Mari a reuşit în timpul sec. al XVIII-lea să-şi plaseze fiicele în haremurile regatelor învecinate, căsătorindu-se în acelaşi timp cu mai multe neveste străine pentru a-şi spori puterea şi stabilitatea propriului regat. În mod similar, faraonul Tutmos al IV-lea (1425-1412 în.de H.) şi-a aranjat căsătoria cu una dintre fiicele unui rege mitian pentru a iniţia relaţii paşnice şi a pune capăt unei serii de războaie cu acest regat din mijlocul Eufratului.

Acesta este exact motivul pentru care în Biblie ni se spune că David şi-a luat concubine şi neveste din Ierusalim în momentul cînd se profila sigur ca împărat al Israelului (2Sam.5:13 David şi-a mai luat ţiitoare şi neveste din Ierusalim, după ce a venit din Hebron, şi i s’au născut iarăş fii şi fiice.).

(sursă: The Bible Background Commentary-OT. Keener, Craig. S. , IVP, 1993)

Multora instituţia concubinajului ni se pare azi tot la fel de aberantă ca şi instituţia sclaviei. Putem fi siguri că aşa, dacă nu chiar mai aspru, ea a fost catalogată şi de către Vechiul Testament ! Frecvenţa cu care este menţionată nu reprezintă deloc o aprobare sau încurajare a ei de către Dumnezeu, ci doar relatarea fidelă de către Cuvîntul Său a unui fapt istoric şi a existenţei unui instrument politic de care regii evrei ai vremurilor s-au folosit, ca toţi ceilalţi din regiune. În schimb, condamnarea ei explicită, nu lipseşte din Biblie:

Deut.17:17 Să n’aibă un mare număr de neveste, ca să nu i se abată inima; şi să nu strîngă mari grămezi de argint şi aur.

Nici nu se sfiieşte să ne atragă atenţia asupra coruperii caracterului unuia dintre cei mai înţelepţi şi faimoşi împăraţii ai Israelului, şi anume Solomon:

1Regi 11:1-4 Împăratul Solomon a iubit multe femei străine, afară de fata lui Faraon; Moabite, Amonite, Edomite, Sidoniene, Hetite, cari făceau parte din neamurile despre cari Domnul zisese copiilor lui Israel: ,,Să nu intraţi la ele, şi nici ele să nu intre la voi; căci v’ar întoarce negreşit inimile înspre dumnezeii lor.“ De aceste neamuri s’a alipit Solomon, tîrît de iubire. A avut de neveste şapte sute de crăiese împărăteşti şi trei sute de ţiitoare; şi nevestele i-au abătut inima. Cînd a îmbătrînit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alţi dumnezei; şi inima nu i-a fost în totul a Domnului, Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David.

Haremul, o încredinţare spre “folosinţă” personală, sau o responsabilitate împărătească ?

Succesiunea unui rege care avea loc normal la moartea acestuia (fapt care-i lipsea familia de ocrotire, lăsînd în urmă văduve şi orfani care puteau deveni ţinte ale răzbunărilor) consta şi din grija şi protecţia pe care noul domnitor trebuia să o acorde necondiţionat “haremului” regal al predecesorului.

“Devreme ce căsătoriile regale erau o reflecţie a puterii monarhului şi reprezentau alianţe politice şi militare făcute în numele statului, devenea necesar ca la succesiunea la tron, haremul regelui anterior să intre în responsabilitatea noului monarh. În felul acesta se asigura continuitatea şi respectarea tratatelor încheiate.” (sursă: The Bible Background Commentary-OT. Keener, Craig. S. , IVP, 1993)

De pildă, în cazul acesta în care David moşteneşte nevestele regelui său, deci ale lui Saul (totuşi Saul a avut o singură nevastă, pe Ahinoam (1Sam.14:50) şi o singură “ţiitoare” (concubină), pe Riţpa (1Sam.3:7)), acesta a însemnat şi un act de bunătate arătată familiei îndoliate. După moartea lui Iş-Boşet (2Sam.4:5-7) (fiul cel mai mic al lui Saul şi succesorul lui legitim) şi la urcarea lui David pe tron, era de aşteptat ca el să ofere protecţie atît familiei lui Saul cît şi “haremului” acestuia. Lucru care s-a şi întîmplat aşa cum indică menţiunea fugară a căsătoriei lui David cu Ahinoam, fosta nevastă a lui Saul:

1Sam.25:43 David luase şi pe Ahinoam din Izreel, şi amîndouă au fost nevestele lui.
1Sam.14:50 Numele nevestei lui Saul era Ahinoam, fata lui Ahimaaţ.

Faptul stabilit este că la moartea, abdicarea sau alungarea unui monarh, succesorului îi revenea răspunderea respectării tuturor mariajelor politice făcute înainte şi a purtării de grijă haremului împărătesc. Adică, exact ceea ce David a făcut prin primirea la “sînul” lui a nevestelor fostului său rege !

Concluzie

Astfel că nu putem crede că el s-a bucurat de “binecuvîntarea” lui Dumnezeu cu mai multe neveste, ci poate doar de vremurile în care Dumnezeu a prevăzut să-l ridice ca împărat al Israelului, vremuri în care erau în vigoare obiceiuri neconforme Bibliei, dar care aveau un evident rost politic şi social, mai puţin unul senzual şi personal de care David să fi profitat. Fostele neveste ale împăratului, ajunse acum la sînul lui reprezentau importante relaţii şi înţelegeri ale naţiunii care trebuiau respectate de el ca şi rege. Statutul social important al acelor femei impunea ca David să le primească la sînul lui şi să se îngrijească de ele, să le trateze, nu ca pe nişte favoruri carnale personale, nici măcar ca pe nişte proprietăţii, cum sugerează unii, ci ca pe nişte garanţii naţionale de care David să se îngrijească cu mare grijă şi diplomaţie.