Gimnastică intelectuală pe chestiuni biblice

Studiul acesta să “stea sub semnul” pasajului din 1Timotei 6:20-21:

Timotee, păzeşte ce ţi s’a încredinţat; fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept numite astfel, pe care au mărturisit-o unii şi au rătăcit cu privire la credinţă. Harul să fie cu voi! Amin.

“Chestiunea dinozaurilor” este doar o mostră de opoziţie a “ştiinţei” vremurilor noastre care pe nedrept se numeşte aşa !

Totuşi…
Cum se explică descoperirea fosilelor de dinozaur şi a altor animale dispărute în trecut despre care Biblia nu pare să spună nimic ?

Au existat dinozaurii cu adevărat ? Dacă da, nu pare acest lucru să contrazică Biblia ? Ce s-a întîmplat cu cu ei ? Au încăput în arca lui Noe ?

Dinozaurii sînt azi folosiţi mai mult pentru a-i îndoctrina deopotrivă pe copii şi adulţi cu ideea existenţei a milioane şi milioane de ani de istorie ai pămîntului. Însă Biblia ne oferă un context de doar cîteva mii de ani de istorie pentru explicarea misterului dinozaurilor, cînd au trăit şi ce s-a întîmplat cu ei.

Recunoaşte Biblia existenţa acestora ?

Atît savanţii cît şi Biserica trebuie să explice existenţa dinozaurilor studiind acelaşi fond de fosile, însă datele creştinului pentru explicarea misterului dinozaurilor sînt considerabil suplimentate de relatarea Bibliei.

Datorită îndeosebi Hollywood-ului mulţi trăiesc cu impresia că dinozaurii reprezintă un mister irezolvabil, atît pentru apariţia lor dar mai ales pentru extincţia lor. Doar însă în contextul evoluţionismului dinozaurii rămîn un mister !

Evoluţioniştii susţin că aceştia au apărut cu 235 milioane de ani în urmă, cu foarte mult timp înaintea omului. De fapt omul nici nu exista cînd aceştia au dispărut. Aceste animale erau atît de puternice încît se spune că practic “stăpîneau pămîntul” ?!

Cu toate acestea, în urmă cu 65 milioane de ani s-a întîmplat ceva care a condus la dispariţia lor bruscă. Teoriile propuse includ, lovirea pămîntului de către un meteorit gigant care a modificat condiţiile de viaţă pe pămînt şi a dus la dispariţia lor atît de rapidă, sau activitatea vulcanilor. Însă mulţi evoluţionişti cred că dinozaurii zboară azi deasupra noastră (!?), ei fiind acum evoluaţi în păsări ?!

Însă misterul din jurul dinozaurilor este de îndată alungat dacă se ia în considerare relatarea istorică a Bibliei. Este FOARTE posibil ca aceştia să fi fost creaţi alături de restul animalelor pămîntului în ziua a 6-a.

Astfel pe bună dreptate unii indică spre pasajul din Geneza 1 unde se vorbeşte despre creaţia din ziua a 5-a şi a 6-a ca fiind vremea cînd dinozaurii au apărut. Deci, cu vreo 6.000 de ani în urmă !

20 Dumnezeu a zis: ,,Să mişune apele de vieţuitoare, şi să sboare păsări deasupra pămîntului pe întinderea cerului.“
21 Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele cari se mişcă şi de cari mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.
22 Dumnezeu le-a binecuvîntat, şi a zis: ,,Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pămînt“. 23 Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.
24 Dumnezeu a zis: ,,Să dea pămîntul vieţuitoare după soiul lor, vite, tîrîtoare şi fiare pămînteşti, după soiul lor.“ Şi aşa a fost. 25 Dumnezeu a făcut fiarele pămîntului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate tîrîtoarele pămîntului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.

Să fie acesta locul din Biblie unde se indică crearea de către Dumnezeu a dinozaurilor puşi în categoria “fiarelor pămîntului” sau a “fiarelor pămînteşti” (vezi, v.24) şi nu în cea a vitelor pămîntului ?

Dinozaurii le-au fost contemporani oamenilor !

Pentru a susţine teoria evoluţiei, unii trec cu vederea descoperirea urmelor umane alături de cele ale dinozaurilor. Vezi, Glen Rose în Texas, Valea rîului Paluxy, un adevărat “parc al dinozaurilor”, unde urmele de om se pot observa întipărite în stîncă alături de cele ale unui animal foarte mare presupus dinozaur şi provin din aceeaşi eră.

Motivul devansării în timp a existenţei şi dispariţiei dinozaurilor este din nou teoria evoluţiei. Cu toate acestea, din Biblie ştim că moartea nu a pătruns în creaţie decît după intrarea păcatului datorată celor doi, Adam şi Eva.

Tot în ziua a 6-a au fost şi aceştia creaţi, astfel omul i-a fost contemporan dinozaurului, nu aşa cum vor unii să credem.

El (dino) nu putea să moară şi să dispară anterior intrării păcatului, a apariţiei morţii, vărsării de sînge şi a suferinţei în această lume: Rom.5:12, 14, 1Cor.15:21-22. “Explicaţia” evoluţionistă greşeşte fundamental aici !

Specii diverse de dinozaur ?

După forma oaselor, a formei craniilor şi a altor fragmente osoase, oamenii de ştiinţă au inventariat şi inventat categorii de felul brontozaurilor, al tiranozaurilor, etc. Cu toate acestea rămîne încă să se definească care animal uriaş poate fi inclus în categoria dinozaurilor… voi explica de îndată ce vreau să spun.

De unde au apărut ?

Printre vieţuitoarele pămîntului Dumnezeu a creat şi dinozaurul în a 6-a zi a creaţiei. Însă evoluţioniştii susţin că au evoluat din reptile care la rîndul provin din amfibieni. Dar…lipseşte veriga lipsă !

Cum arătau ?

Fosilele sînt fragmente osoase pietrificate. Carne şi piele de dinozaur nu s-au găsit. Astfel, 40 % din înfăţişarea dinozaurilor rămîne la latitudinea imaginaţiei savanţilor (sau, a creatorilor de filme!) să determine. Oasele nu indică culoarea pielii şi a altor trăsături. Printre reptilele existente azi, există o mare varietate. Nici nu se poate afla dacă au fost animale cu sînge rece sau cald. Dacă era bărbătuş, sau femelă…

Însă în reconstruirea dinozaurilor, savanţii se folosesc de mai multe presupuneri.

S-a întîmplat să-i pună scheletului restaurat de dinozaur, capul altuia !! Cazul apatosaurului…

Cine a descoperit dinozaurul ?

Cărţile ne spun că prima descoperire ar fi avut loc în 1677 cînd dr. Robert Plot a găsit oase care a dedus că sînt prea mari pentru a-i aparţine unui elefant sau unui om uriaş.

Au urmat alte descoperiri accidentale pînă la dr. Mantell care în 1825 a descoperit un dinte uriaş pe care l-a numit “iguanodon” (dinte de iguană). Această doctoriţă a popularizat noţiunea existenţei unei “epoci a reptilelor” pe pămînt.

Conform Bibliei acestea nu sînt decît redescoperiri a ceva ce se putea ştii că a existat! Adam a fost primul care i-a descoperit şi care i-a “botezat”… din păcate nu ne-a fost transmisă denumirea lor, problemă care o vom discuta în continuare…

Problema denumirii lor – a terminologiei

“Dinozaur” înseamnă “reptila grozavă”, “înfricoşătoare”, denumire inventată în 1841 de Sir Richard Owen, un faimos anatomist englez, prim intendent al Muzeului Britanic din Londra.

Biblia în versiunea de limbă engleză King James a fost tradusă în 1611. Dacă personajele biblice au vreo mărturie de adus despre existenţa acestor reptile înfricoşătoare, denumirea dată lor trebuie să fi fost cu totul alta ! Astfel Biblia nu menţionează cuvîntul “dinozaur” în aproape nici o traducere existentă în vreo limbă a pămîntului…majoritatea lor antedatează “botezul” dinozaurilor cu acest nume !

Astfel, ne rămîne decît să pornim în căutarea termenilor sau descrierilor biblice care aduc a dinozauri !

Nu putem presupune că dacă cuvîntul lipseşte, în Biblie nu există o denumire echivalentă sau o descriere adecvată.

În Biblia Cornilescu destul de frecvent apare cuvîntul “balaur”:

Iov 7:12 Oare o mare sînt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?
Ps.74:13 Tu ai despărţit marea cu puterea Ta, ai sfărîmat capetele balaurilor din ape;
Ps 148:7 Lăudaţi pe Domnul de jos de pe pămînt, balauri de mare, şi adîncuri toate;
Isa 14:29 ,,Nu te bucura, ţara Filistenilor, că s’a frînt toiagul care te lovea! Căci din rădăcina şarpelui va ieşi un basilic, şi rodul lui va fi un balaur sburător.
Isa 27:1 În ziua aceea, Domnul va lovi cu sabia Lui cea aspră, mare şi tare, Leviatanul, Babilonul, şarpele fugar (Asur), şi Leviatanul, şarpele inelat (Babel), şi va ucide balaurul de lîngă mare (Egiptul).
Ieremia 51:34 ,,Nebucadneţar, împăratul Babilonului, m’a mîncat, m’a nimicit; m’a făcut ca un vas gol; m’a înghiţit, ca un balaur, şi-a umplut pîntecele cu ce aveam mai scump, şi m’a izgonit.

Apoc. 12:3 În cer s’a mai arătat un alt semn: iată, s’a văzut un mare balaur roş, cu şapte capete, zece coarne, şi şapte cununi împărăteşti pe capete.
Apoc. 13:11 Apoi am văzut ridicîndu-se din pămînt o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi vorbea ca un balaur.
Apoc. 20:2 El a pus mîna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.

În limba ebraică acest cuvînt este “tannin”, “tannim”, “tannatoh”, după cele cîteva forme ale sale. Deşi în literatura multor popoare circulă legende cu balauri şi dragoni (inclusiv, în basmele noastre!), Biblia nu este o poveste neverosimilă, ci o descriere istorică şi literară a realităţii, o revelaşie inspirată şi autentică a lui Dumnezeu făcută în istoria umanităţii.

Dat fiind caracterul inerant al Bibliei nu putem crede că aceste creaturi astfel numite, sînt mitice, legendare, de basm. Trebuie să fi existat animale care să se potrivească descrierilor acestea incredibile !!

Mai există alţi termeni traduşi în moduri diferite, dar care la origine au acelaşi cuvînt evreiesc pentru “balaur” sau “dragon” (tannim):

Maleahi 1:3 şi am urît pe Esau, i-am prefăcut munţii într’o pustietate, şi moştenirea lui am dat-o şacalilor din pustie.

Mulţi cercetători creaţionişti susţin cu convingere că mai degrabă aceşti termeni se referă la animalele pe care le numim acum “dinozauri”.

Cuvîntul dragon în versiunea lui evreiască apare de vreo cîteva zeci de ori în Vechiul Testament (25-30X) de limbă engleză şi evident beneficiază de traduceri diferite. (vezi, Bazele biblice ale ştiinţei moderne, pag.334-335). Într-adevăr, dicţionarul Strong enumeră “dinozaurul” ca fiind unul dintre cuvintele care traduc evreiescul “tannim”.

Isaia 30:6 Proorocie asupra unor dobitoace dela miazăzi: printr’un ţinut strîmtorat şi necăjit, de unde vine leoaica şi leul, năpîrca şi şarpele sburător, îşi duc ei bogăţiile în spinarea măgarilor, şi vistieriile pe cocoaşa cămilelor, către un popor care nu le va fi de folos.

Iov 41:1 Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să-i legi limba cu o funie?

Deşi uneori termenii traduşi diferă substanţial, descrierile asociate sînt izbitor de asemănătoare dinozaurilor aşa cum îi prezintă cercetările mai recente:

2 Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să-i străpungi cu un cîrlig falca?
3 Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?
4 Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?
5 Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?
6 Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?
7 Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?
8 Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să-l loveşti.
9 Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a-l prinde: numai să-l vezi, şi cazi la pămînt!
10 Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să-l întărîte. Cine Mi s’ar împotrivi în faţă?
11 Cui sînt dator, ca să-i plătesc? Supt cer totul este al Meu.
12 Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.
13 Cine-i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?
14 Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!
15 Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr’o pecete;
16 se ţin unul de altul, şi nici aerul n’ar putea trece printre ele.
17 Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.
18 Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.
19 Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.
20 Din nările lui iese fum, ca dintr’un vas care fierbe, ca dintr’o căldare fierbinte.
21 Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.
22 Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.
23 Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.
24 Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.
25 Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.
26 Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.
27 Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.
28 Săgeata nu-l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.
29 Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.
30 Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.
31 Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi-l clatină ca pe un vas plin cu mir.
32 În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.
33 Pe pămînt nimic nu-i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.
34 Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.“

Descrierile de mai sus se potrivesc uluitor calităţilor unui animal gigantic, greu de crezut a leviatanului care în mod tradiţional este identificat drept crocodilul, iar dacă luăm în considerare că acestea sînt literale pentru că Biblia este credibilă din punct de vedere istoric, putem primi mărturia incontestabilă a existenţei unor creaturi uriaşe, dar care nu se numesc “dinozauri”.

Un alt termen interesant şi de altfel inexplicabil în lumina basmelor şi a prejudecăţilor care sînt asociate dinozaurilor, este cel găsit în Iov 40:

15 Uită-te la ipopotamul, căruia i-am dat viaţă ca şi ţie! El mănîncă iarbă ca boul. 16 Uită-te ce tărie are în coapse, şi ce putere are în muşchii pîntecelui său! 17 Îşi îndoaie coada tare ca un cedru, şi vinele coapselor lui sînt întreţăsute. 18 Oasele lui sînt ca nişte ţevi de aramă, mădularele lui sînt ca nişte drugi de fer. 19 El este cea mai mare dintre lucrările lui Dumnezeu. Cel ce l-a făcut l-a înzestrat cu o suliţă..

Ipopotam – evreiescul “behemoth”. Asemănînd părţile corpului descrise aici, concluzionăm că n-avem de-a face cu hipopotamul cunoscut. Este vorba de un cu totul alt animal. Totuşi nici traducătorii n-au greşit aici, trebuie să fie vorba de altceva !

De exemplu coada hipopotamului cunoscut nu are cum să fie cea descrisă aici. Aceea este ca o bucată mică de piele ! O limbă de papuc ! Nici cea a elefantului nu se poate asemăna cu un cedru ! Pentru că unii au propus elefantul…

Aşa ar arăta elefantul sau hipopotamul dacă acceptăm că acestea erau animalele avînd coada descrisă mai sus :

Multe din descrierile biblice ale unor animale traduse cu nume ale celor a căror ştiinţă a vremii le recunoştea, se potrivesc mai bine unora pe care ştiinţa ulterior le-a descoperit şi pe care Biblia deja le recunoştea… “Dinos”: încă un caz în care ştiinţa a ajuns Biblia din urmă !

Pe lîngă balaur, în Biblie mai găsim denumiri ca leviatanul (crocodilul), satirul (capra sălbatică), ibisul (bufniţa), basilicul (vipera).

Dar uneori descrierile biblice asociate animalelor denumite cu aceste nume, nu se potrivesc animalelor respective aşa cum se cunosc.

(Vezi, pag. 335 “din Bazele biblice ale ştiinţei moderne”)

Inclusiv în Geneza 1:21 apare…

Strong: 08577. Nynt tanniyn tan-neen’; or Mynt tanniym (Eze 29:3) tan-neem’; intensive from the same as 08565; a marine or land monster, i.e. sea-serpent or jackal:—dragon, sea-monster, serpent, whale.

Versiunea de limbă engleză King James traduce cuvîntul sub forma de “balenă” uriaşă, în timp ce altele îl traduc sub forma de monştri marini, iar altele de balauri.

În alte cazuri, au tradus cuvîntul tannim sub forma de şacali, sau şerpi.

Animalele descrise în Iov 40:15-24 şi 41:1-34 nu corespund modului în care noi le cunoaştem astăzi.

În intervenţia lui, Dumnezeu îl umileşte pe Iov şi prietenii lui folosind exemplul acestor animale gigant a căror forţă şi comportament le fac să fie cu totul incontrolabile omului.

Momentul culminant al dialogului lui Dumnezeu cu Iov este atins de menţiunea acestor animale ale căror descriere nu se potriveşte cu ceea ce noi ştim astăzi despre crocodil, elefant, sau hipopotam… mai degrabă unora dintre speciile de dinozauri atît de aclamate de ştiinţa modernă, din păcate însă atît de mitizate !

Legendele şi basmele diferitelor popoare despre balauri şi dragoni vin să confirme existenţa în trecut a unor animale asemănătoare dinozaurilor, desigur trecînd peste elementele neverosimile ale respectivelor povestiri.

De ce se găsesc fosile de dinozaur ?

Formarea fosilelor se datorează îngropării instantanee. Cînd un animal moare, el este devorat sau se descompune. Pentru fosilizare sînt necesare anumite condiţii care să ducă la păstrarea unora dintre resturile lui.

Evoluţioniştii susţin că formarea fosilelor a avut loc în urma depunerii lente a sedimentelor în durate mari de timp peste corpurile moarte ale animalelor. Cu toate acestea mulţi paleontologi (cei ce studiază fosilele) recunosc procesul catastrofic al formării fosilelor, care este ceea ce şi Biblia indică prin potop.

Pentru a se forma straturile groase de fosile, uneori de dimensiuni kilometrice, a fost necesar catastrofismul care să îngroape brusc toate animalele fosilizate. Pentru acest lucru potopul biblic întruneşte toate condiţiile ştiinţifice plauzibile:

Gen.6:17 Şi, iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pămînt, ca să nimicească orice făptură de supt cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pămînt va pieri.

Au încăput dinozaurii în arca lui Noe ?

Mulţi cred că din cauza dimensiunilor lor dinozaurii nu puteau încape în arcă. Scheletele restaurate şi expuse în muzeele lumii demonstrează că mărimea lor medie nu era nici pe departe atît de mare precum dinozaurii filmelor de felul lui Jurassic Park şi altele. Doar cîteva specii erau gigantice (ex., brachiosaurus, apatosaurus, etc.). În plus, reptilele se pare că posedă potenţialul de a creşte şi a se dezvolta atîta vreme cît trăiesc.

Se ştie că dinozaurii depuneau ouă. Unele maxim de mărimea unei mingi de fotbal. Vezi, imaginea de mai jos, în care este înfăţişat un ou de “sauropod”, una dintre numeroasele specii de dinozaur, descoperit în Argentina. Exponatul se află la Muzeul Regional Valcheta, provincia Rio Negro din Argentina.

Însă chiar şi dinozaurii gigantici erau foarte mici cînd ieşeau din ouă. Să ne amintim că pentru a se reproduce şi a depune ouă, alegerea de către Noe a unor exemplare tinere a fost esenţială. De aceea, este foarte probabil ca Dumnezeu să fi băgat în corabie acele exemplare destul de tinere şi sănătoase care să păstreze specia, şi nu acele exemplare aflate într-un stadiu complet de dezvoltare, mai avansate în vîrstă şi astfel mai mari.

Alţii susţin că dintre cele 600 de specii (?!) de dinozaur este greu de crezut că se puteau urca în corabie cîte două exemplare din fiecare !

Însă Gen.6:20 declară că doi reprezentaţi dintre toate animalele pămîntului au fost totuşi luate în corabie. Întrebarea care trebuie pusă este, din ce soi de dinozauri ? Ştim acum cum dintr-un singur soi de animal pot apare mai multe diversităţi. De pildă, există specia pisicii în cadrul căreia există mai multe soiuri de pisici. Toate aceste mutaţii din cadrul unei specii sînt posibile şi demonstrabile, şi se produc prin “pierderea” de informaţie genetică, nu prin adăugirea unor gene noi !

Diversificarea în cadrul unei specii, nu este evoluţie propriu-zisă !

În acelaşi timp, dimensiunile corabiei lui Noe nu sînt de ignorat. Acestea se cunosc (140 metri lungime, 23 lăţime, 13,5 înălţime) şi se poate foarte bine ca soiuri mari de dinozauri să fi încăput fără probleme. Cum au convieţuit toate animalele timp de 40 de zile, ar fi mai interesant de aflat şi era o întrebare mult mai pertinentă ?! Ce au mîncat ? etc.

Probabil că restul dinozaurilor ucişi în potop alcătuiesc tezaurul destul de bogat de fosile descoperite de om. Poziţiile lor contorsionate, numărul masiv aflat într-un singur loc, descoperirea unor schelete complete, precum şi alte dovezi, furnizează dovezi ample în favoarea catastrofismului biblic.

Era obligatoriu ca fiecare animal de pe Pămînt să fie luat în arca lui Noe ? Aparent, da. Totuşi a fost o excepţie: peştii din ape !

Geneza 6:17 Şi, iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pămînt, ca să nimicească orice făptură de supt cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pămînt va pieri. 18 Dar cu tine fac un legămînt; să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine. 19 Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie cîte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască. 20 Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor, şi din toate tîrîtoarele de pe pămînt după soiul lor, să vină la tine înlăuntru cîte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă.21 Şi tu, ia-ţi din toate bucatele cari se mănîncă, şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.“ 22 Aşa a şi făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.

Geneza 7:12 Ploaia a căzut pe pămînt patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. 13 În aceeaş zi au intrat în corabie: Noe, Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe şi cele trei neveste ale fiilor lui cu ei: 14 ei, şi toate fiarele cîmpului, după soiul lor, toate vitele după soiul lor, toate tîrîtoarele cari se tîrăsc pe pămînt după soiul lor, toate păsările după soiul lor, toate păsărelele, tot ce are aripi. 15 Au intrat în corabie la Noe, două cîte două, din orice făptură care are suflare de viaţă. 16 Cele cari au intrat, erau cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască, din orice făptură, după cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi Domnul a închis uşa după el.

Să fi păstrat Dumnezeu după potop doar nişte dinozauri mai mici ?

Geneza 7:21 Şi a pierit orice făptură care se mişca pe pămînt, atît păsările cît şi vitele şi fiarele, tot ce se tîra pe pămînt, şi toţi oamenii. 22 Tot ce răsufla, tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pămîntul uscat, a murit. 23 Toate făpturile cari erau pe faţa pămîntului au fost nimicite, dela om pînă la vite, pînă lă tîrîtoare şi pînă la păsările cerului: au fost nimicite de pe pămînt. N’a rămas decît Noe şi ce era cu el în corabie.

Geneza 8:14 În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pămîntul era uscat de tot. 15 Atunci Dumnezeu a vorbit lui Noe, şi i-a zis:16 ,,Ieşi din corabie, tu şi nevastă-ta, fiii tăi şi nevestele fiilor tăi cu tine! 17 Scoate afară împreună cu tine toate vieţuitoarele de tot felul cari sînt cu tine, atît păsările cît şi vitele şi toate tîrîtoarele cari se tîrăsc pe pămînt: să mişune pe pămînt, să crească şi să se înmulţească pe pămînt.“ 18 Şi Noe a ieşit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi. 19 Toate dobitoacele, toate tîrîtoarele, toate păsările, tot ce se mişcă pe pămînt, după soiurile lor, au ieşit din corabie.

Deşi o pereche este foarte posibil (!?) să fi fost luată la bord în corabia lui Noe, mulţi au pierit în potop. Acesta a fost cataclismul care a produs cultura existentă azi de fosile de dino.

Dacă nu, poate că Dumnezeu a considerat că se poate dispensa de dinozauri.

Dacă da, aceştia au fost păstraţi după potop, totuşi în foarte scurt timp au dispărut. Lumea de după intrarea păcatului şi a consecinţelor aduse de el (bolile, durerea, suferinţa, conflictul, şi moartea) şi de după potop a fost alta.

Schimbările climatice post-deluviene, lipsa hranei adecvate, bolile şi activitatea omului au dus la dispariţia multor specii, printre care este foarte posibil să se fi găsit şi cea a dinozaurilor.

De ce au dispărut pînă la urmă şi de ce nu se mai găsesc dinozauri în zilele noastre?

Lumea de după potop în care dinozaurii urmau să se reînmulţească era considerabil diferită de cea dinainte. Pe lîngă devastarea produsă de potop, hrana lor nu mai era aceeaşi. Dinozaurilor le-a fost mult mai greu să supravieţuiască decît altor animale mai mici în dimensiuni.

Nu doar dinozaurii ci şi numeroase alte specii de animale sînt date dispărute, însă doar dinozaurii au stîrnit atît de mult imaginaţia omului modern !

Evoluţioniştii au profitat de această fascinaţie pentru a-şi promova presupunerile cu privire la originile vieţii pe pămînt. Propaganda evoluţionistă se foloseşte la maxim de existenţa şi dispariţia lor. Ca şi rezultat, mulţi creştini devin influenţaţi de filozofia evoluţionistă şi sînt intimidaţi de pretenţiile ei de ştiinţă.

Orice grădină zoologică din lume ar recunoaşte că din lumea noastră au dispărut multe animale şi că altele sînt în acest moment pe cale de dispariţie. Dacă îi întrebăm pe specialişti “de ce ?” răspunsurile sînt: “omul le omoară, hrana lipseşte, mediul a suferit schimbări, bolile, catastrofele ecologice, etc.”. Dacă sînt însă întrebaţi referitor la dinos, “de ce au dispărut, ce s-a întîmplat cu ei ?”, dînd din umeri, aceştia spun “nu ştim!?”

Deşi savanţii au o mulţime de explicaţii pentru dispariţia altor animale cînd vine vorba de dinos, “e un mister” !?

În glumă fie spus, poate că motivul pentru care dinozaurii sînt azi dispăruţi este fiindcă omenirea nu a început la timp un “program de protejare a unei specii pe cale de dispariţie”.

Factorii care conduc azi la dispariţia altor animale RĂMÎN ÎN MARE PARTE ACEEAŞI cu cei care în lumea de după păcatul primilor oameni şi potopul lui Noe (o judecată), au condus la dispariţia dinozaurilor.

Concluzie

Dacă acceptăm Cuvîntul lui Dumnezeu ca fiind veridic şi infailibil în orice privinţă (istorie, literatură, natură, revelaţie) atunci putem găsi o explicaţie a dinozaurilor care să aibă sens şi să se potrivească probelor ştiinţifice culese. A fosilelor şi a altor rămăşiţe…

Nu uitaţi avertismentul apostolului şi înlocuiţi Timotei cu numele vostru !

Timotee, păzeşte ce ţi s’a încredinţat; fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept numite astfel, pe care au mărturisit-o unii şi au rătăcit cu privire la credinţă. Harul să fie cu voi! Amin.

(imaginile provin din versiunea electronică a lui “The New Answers Book”, de Ken Ham)