De ce mor oamenii ?

Cuvîntul scris al lui Dumnezeu ne oferă răspunsuri la întrebarea “de ce mor oamenii?” Poate ar fi bine să le ascultăm cu fiecare “ocazie” care se iveşte negreşit ! La fiecare deces al vreunuia dintre ai noştri, Cuvîntul Lui se împlineşte întocmai.

Nu fiindcă Dumnezeu a zis ?
Proverbe 5:21-23 Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui. Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui. El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.

Cu două zile în urmă în timp ce am aşteptat un timp îndelungat pentru a ridica pensia tatălui meu decedat vineri, deşi a răbdat o oră la urmă un om nu foarte vîrstnic a dovedit o mare lipsă de înfrînare. Este sigur că acel om va muri. La fel şi eu care mi-am pierdut răbdarea cu el…

Proverbe 15:10,11 Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. Locuinţa morţilor şi Adîncul sînt cunoscute Domnului, cu cît mai mult inimile oamenilor!

Eze 18:20 Sufletul care păcătuieşte, acela va muri…Eze 18:21 Dar dacă cel rău se întoarce dela toate păcatele pe cari le-a săvîrşit, şi păzeşte toate legile Mele şi face ce este drept şi plăcut, va trăi negreşit, nu va muri.

Eze 18:24 Însă dacă cel neprihănit se abate dela neprihănirea lui şi săvîrşeşte nelegiuirea, dacă se ia după toate urîciunile celui rău, s’ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea lui va fi uitată, pentrucă s’a dat la nelegiuire şi la păcat; de aceea va muri în ele.
Eze 18:28 Pentrucă îşi deschide ochii şi se abate dela toate fărădelegile pe cari le-a săvîrşit, va trăi şi nu va muri.“
Eze 33:8 Cînd zic celui rău: ,Răule, vei muri negreşit!‘ şi tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sîngele lui îl voi cere din mîna ta.
Eze 33:9 Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău, ca să se întoarcă dela calea lui, şi el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mîntui sufletul.

Deşi ne-ar place să fie aşa, şi anume să credem că oamenii au început şi continuă să moară în mod direct numai şi numai din cauze naturale, totuşi ei mor indirect din acestea iar direct mor din cauze spirituale:

Eze 18:4 Iată că toate sufletele sînt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.

Geneza 2:16-17 Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: ,,Poţi să mănînci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit.“

O primă cauză a apariţiei morţii este neascultarea de Dumnezeu a primilor oameni:

Romani 5:12 De aceea, după cum printr’un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…

17 Dacă deci, prin greşala unuia singur, moartea a domnit prin el singur

18…Astfel dar, după cum printr’o singură greşală, a venit o osîndă, care a lovit pe toţi oamenii,

21 …păcatul a stăpînit dînd moartea

Cum a inversat (întors) Dumnezeu consecinţa păcatului omului ? Prin a o transforma pentru credincioşi prin moartea pe cruce a Celui despre care se spune “cu moartea pre moarte călcînd” !

În ziua cînd Isus a înviat, moartea a murit !

Învierea din morţi a lui Isus Hristos este exact ceea ce face Creştinismul să fie incontestabil !

De fapt, odată un creştin a fost întrebat la universitate şi în mijlocul unei clase de filozofie dacă Creştinismul se poate nega. Acesta a răspuns că NU. Cînd a fost întrebat de ce a răspuns că din cauza învierii din morţi a lui Isus Hristos ! “Nu pot evita şi nega un eveniment istoric atît de fantastic!”
Pentru lumea aceasta o speranţă adevărată se găseşte doar în învierea lui Isus din morţi. Creştinismul este religia mormîntului gol care reprezintă o autentică speranţă în faţa morţii şi a păcatului.

Este singurul eveniment din istoria omenirii care a adus speranţă într-o lume disperată ! Credinţa creştină începe şi continuă de la mormîntul gol. Toată istoria s-a îndreptat într-acolo şi se derulează de acolo. De la mormîntul gol.

Privind la condiţia spirituală a multor biserici astăzi, la zelul stins al creştinilor, la apatia şi letargia lor avem toate condiţiile negării Creştinismului, dar învierea din morţi a lui Hristos ne împiedică. De ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu ? Nu aici se caută Hristos. Creştinismul este “religia mormîntului gol”! Religia însă, este un “mîntuitor mort!

“Piatra de la intrarea în mormînt a fost dată la o parte nu pentru a-l lăsa pe Hristos să iasă afară, ci pentru a le îngădui necredincioşilor să se convingă singuri” (Donald Grey Barnhouse)

În Evanghelii îl vedem pe Isus învingînd moartea şi poruncindu-i să-i dea înapoi pe cei ce sînt ai Lui. El a demonstrat stăpînire asupra a ceea ce nici un om nu poate stăpîni – moartea: Vorbind în Apocalipsa 1:18 Isus spune “…am fost mort şi iată că sînt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.”

Miracolul învierii aduce un mesaj revoluţionar pentru lumea noastră! Există o singură religie unde moartea este învinsă: cea fondată şi atestată de Învierea lui Isus Hristos.

Învăţătura nou-testamentală ar trebui să revoluţioneze complet conceptul nostru despre moarte şi despre sfîrşitul vieţii noastre pămînteşti.

Creştinului nu mai trebuie să-i fie frică de moarte. Isus foloseşte pentru ea expresia de “adormire”, sau “somn”. Creştinii nu mai mor în Isus, ci adorm.

Vezi, Lazăr, etc.

DOAR DESPRE CREŞTINI SE SPUNE CĂ “MOR ÎN DOMNUL” şi că este “FERICE” de MORŢI:
Apoc.14:13 Şi am auzit un glas din cer, care zicea: ,,Scrie: Ferice de acum încolo de morţii, cari mor în Domnul!“ -,,Da“, zice Duhul; ,,ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!“

DOAR PENTRU CREŞTINI MOARTEA ESTE UN DUŞMAN ÎNVINS:
1Cor.15:26 Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea. (ea face parte din acea “orice stăpînire şi orice putere” pe care Hristos le-a nimicit – 1 Cor.15:24)

“ADORMIREA” sau “SOMNUL” este aceea expresie metaforică care descrie moartea creştinului. În mod corect creştinii ortodocşi au reţinut ideea prin consacrarea sărbătorii numite, “Adormirea Maici Domnului”.

De ce este folosită această expresie pentru moartea credinciosului:

- ideea de somn indică speranţa că se va trezi, ceea ce Creştinismul a proclamat în lume. Că nu s-a intrat în moartea definitivă. Că moartea creştinului nu are finalitate. Moartea nu este un capăt de drum pentru creştin. De altfel nu este nici pentru necreştin. Pentru acesta din urmă este începutul unei alte morţi ireversibile şi definitive. Intrarea într-o stare veşnică ce nu se va mai schimba: “moartea veşnică”, “moartea a doua”.

- exprimă o formă de odihnă: -,,Da“, zice Duhul; ,,ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!“ (Apoc.14:13)

Doar în Isus Hristos moartea este învinsă !
1Cor.15:54-55 “Cînd trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris: ,,Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte ?”

Evrei 2:14-15 “Astfel dar, deoarece copiii sînt părtaşi sîngelui şi cărnii, tot aşa şi El însuş a fost deopotrivă părtaş la ele, pentruca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi SĂ IZBĂVEASCĂ pe toţi aceia, cari prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor.

Cuiva foarte îndurerat de pierderea celui drag Isus îi spune în Ev. după Ioan, v.25-26

“Isus i-a zis: ,,Eu sînt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”

Cum va trăi dacă a murit ? Va trăi spiritual. Cum nu va muri niciodată cine crede în El ? Din nou, spiritual ! Acela nu va cunoaşte adevărata moarte.

Acestea sînt cuvinte directe, personale şi cutremurătoare prin ceea ce ne spun. Ne întreabă pe noi, “credem lucrul acesta ?”. De ce să-l credem ? Pentru că şi noi trebuie să murim şi Dumnezeu nu doreşte moartea păcătosului. Dacă ne punem încrederea în Isus nu vom muri, ci vom adormi.

Într-adevăr trupul va muri şi va fi mort pînă la înviere, dar nu şi duhul nostru. Acela va trăi veşnic.

Dacă în schimb, nu credem şi murim, atunci vom muri veşnic pentru că duhul/sufletul va muri. Acela nu va mai fi un somn al trupului, ci un chin veşnic. Învierea trupului va fi pentru judecată şi pentru moarte. Dar Isus ne invită să credem că El este Învierea şi Viaţa pentru ca să nu murim aşa.

Dacă ceea ce spune Isus nu crezi, nimic nu te scăpa de moarte. De ce fel de moarte să te temi? Daţi-mi voie să v-o descriu.

Vă este frică de moarte ? Daţi-mi voie să vă spun de care moarte să vă temeţi:
Matei 10:28 Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar cari nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Celce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.
Luca 12:5 Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.

Încă odată trebuie spus că Scriptura dă pieirea drept sigură, şi că această soartă a omului determinată de păcat poate fi suspendată doar în eventualitatea salvării sale în Hristos.

Ioan 3:14-16, 36 Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentruca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică. Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică…Cine crede în Fiul, are viaţa vecinică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mînia lui Dumnezeu rămîne peste el.

Luca 13:1-9 În vremea aceea au venit unii, şi au istorisit lui Isus ce se întîmplase unor Galileeni, al căror sînge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. ,,Credeţi voi“, le-a răspuns Isus, ,,că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decît toţi ceilalţi Galileeni, pentrucă au păţit astfel? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi peri la fel. Sau acei optsprezece inşi, peste cari a căzut turnul din Siloam, şi i-a omorît, credeţi că au fost mai păcătoşi decît toţi ceilalţi oameni, cari locuiau în Ierusalim? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.“El a spus şi pilda aceasta: ,,Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n’a găsit. Atunci a zis vierului: ,Iată că sînt trei ani, decînd vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pămîntul degeaba?` ,Doamne`, i-a răspuns vierul, ,mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur, şi am să-i pun gunoi la rădăcină. Poate că deacum înainte va face roadă; dacă nu, îl vei tăia.“

Isus a repetat de două ori că “dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel”. Pilda de mai sus a fost menită de El să întărească avertizarea pierii sigure a tuturor ce nu vor aduce roada mîntuirii. Deocamdată El se arată îndurător, dar dacă cineva nu profită de harul arătat pocăindu-se va fi negreşit “tăiat”.

Descrieri biblice ale “acelei morţi”:
 un loc unde viermele lor nu moare niciodată (permanentă conştienţă de sine şi cunoştiinţă a durerii): Marcu 9:43-49 … se spune acolo că fiecare om va fi “sărat cu foc”.
 întunericul de afară, plînsul şi scrîşnirea dinţilor (izolarea de Dumnezeu şi deznădejdea disperării) : Matei 8:12 “Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunerecul de afară, unde va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor” 2Tes.1:9 “Ei vor avea ca pedeapsă o perzare vecinică, dela faţa Domnului şi dela slava puterii Lui”
 va fi tăiat în bucăţi, bătut cu multe lovituri (pedeapsă): (CRUD ?!) Luca 12:41-48 
 aruncare afară (separare veşnică de Dumnezeu) : Mat.8:12; 22:13; 25:30
 pedeapsă veşnică : Mat.25:31-46
 un chin veşnic într-o văpaie nepotolită : Luca 16:24:25
 omul va fi “muncit zi şi noapte, în veci vecilor”: Apoc.20:10
 fumul chinului lor se va sui în sus, în veci vecilor: Apoc.14:10-11
 într-un iaz de foc: Apoc.20:10-14; 21:8
 “moartea a doua” : Apoc.2:11; 20:6

Aceasta este moartea ce-l aşteaptă pe om. Prin frica de moarte omul nu ar trebui să se teamă de necunoscut, ci de pedeapsa ce-i este rezervată pentru păcatele sale, de pieirea veşnică certă, în care va intra dacă nu crede că Isus este învierea şi viaţa. Mîntuitorul de care are nevoie. Doar dacă se încrede în Isus pentru evitarea acestei pieri sigure, poate soarta lui să fie schimbată !!

Şi tu vei muri într-o zi. Crezi că atunci se va termina totul, dar în adîncul sufletului tău te temi de ce va urma.

Astăzi ţi se oferă siguranţă şi speranţă, dar pentru a le avea eşti invitat să te încrezi în Isus. Fă-o şi moartea nu va mai fi o mare necunoscută, un înspăimîntător mister.

Aceasta ne arată nouă că pentru credincios, Isus a transformat moartea. Pentru copilul lui Dumnezeu, pentru cel ce crede în Isus, moartea nu este mai mult decît un somn.

Aceasta este marea noutate pe care Noul Testament a introdus-o în lumea antică. Moartea reprezenta misterul ce o îngrozea, sfîrşitul tuturor lucrurilor.

DE CE L-AU BATJOCORIT FILOZOFII GRECI DE PE COLINELE MARTE, DIN ATENA, PE APOSTOLUL PAVEL ? Nu pentru că filozofia lor de viaţă era scepticismul şi stoicismul ? Pentru ei era nemaiauzit să învie morţii. Odată cu moartea pentru ei, înceta totul. Totul îşi găsea sfîrşitul în moarte. Speranţă dincolo de mormînt a adus doar Isus. (vezi, Fapte 17:32).

Inscripţiile de pe mormintele străvechi demonstrau lipsa speranţei, sau deşertăciunea ei, lipsa ei de concretizare, în civilizaţiilor antice. În schimb, inscripţiile din catacombele creştine sînt pline de speranţă, vorbind de înviere şi intrarea în viaţă după moarte, şi nu în moarte şi “nefiinţă”.

EROARE: Aţi auzit vreodată anunţurile necrologice din mas-media? Cutare, sau cutare a trecut în “nefiinţă” ?! Ce teologie creştină! Evident, vorbesc sarcastic ! Nu ştiu oare că Isus a înviat din morţi şi că El a spus că dacă în existenţa asta ne mai înşelăm, acolo vom ştii sigur că existăm (vezi, Luca 16). Că acolo vom trăi ce-am crezut aici. Că Realitatea de dincolo de mormînt este de fapt mai aprofundată şi mai concretă decît cea de aici din această viaţă. Nicidecum, ea nu este o “nefiinţă”! O dispariţie, sau o anihilare, o încetare a existenţei! Dimpotrivă, aceea este existenţa pentru care omul a fost creat!

2 Tim.1:9-10 “El ne-a mîntuit şi ne-a dat o chemare sfîntă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărîrea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de vecinicii, dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mîntuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie”

NOUL TESTAMENT: CARTEA NEMURIRII – Noul Testament este categoric în a elimina conceptul naturalist şi păgîn al morţii. Niciunde nu foloseşte expresii care să indice că urmaşii lui Isus au murit. În contrast numind moartea, somn, spune că aceştia au adormit.

Isus a rebotezat experienţa morţii, somn, pentru că El este singurul care a trăit pe deplin experienţa ei pe Cruce cînd a ispăşit pentru păcatele noastre, iar datorită acesteia experienţa morţi devine pentru cei ce cred în El un somn al trupului aici dar o prezenţă vie a duhului alături de El.

El a transformat moartea, de cum a fost, într-o poartă pentru cel ce îi aparţine, care dă în prezenţa Lui !!

“Înainte de învierea Lui, veşnicia se găsea la apus, însă după învierea lui Hristos, ea a răsărit şi domină orizontul.” (Augustus H.Strong)

Mergeţi la cimitir şi spuneţi-le celor ce plîng pierderea cuiva drag şi celor se sînt de neconsolat că de dragostea lui Isus nimic nu-i poate despărţi. În lumea aceasta despărţirea este inevitabilă, dar dacă plecăm din ea avînd dragostea lui Hristos, nu vom fi separaţi de El, în primul rînd, şi apoi nu vom fi separaţi nici unii de alţii, fie că sîntem rude, sau prieteni. Doar aşa putem să petrecem eternitatea alături, altfel vom fi despărţiţi pe veci.

Aici, DESPĂRŢIREA ŞI SEPARAREA SÎNT INEVITABILE
De asemenea, există un singur lucru care nu ni se va lua, care nu ne va fi refuzat, şi de care nu vom fi despărţiţi. Acela este dragostea pe care Dumnezeu ne-a arătat-o prin moartea Fiului Său pe cruce. Vrei să posezi o valoare eternă, nepieritoare ? Aceasta este ! Nimeni nu ţi-o poate lua ! Nimic nu te poate separa de ea. De maşina ta, de casa ta, de iubita ta, de mama ta, de familia ta, te vei despărţi negreşit, dar nu şi de dragostea lui Isus. De primele te vor despărţi, distanţa, soarta, munca, viaţa şi în cele din urmă, moartea. Dar, nu şi de dragostea Sa dacă L-ai primit şi l-ai cunoscut, eşti primitorul acesteia şi nimic nu te poate lipsi de ea. Nu doar că aceasta te va uni pe veci cu El, dar şi te va alătura celor care ca şi tine, au primit dragostea Sa.

VIAŢĂ DUPĂ MOARTE ? Isus a spus, “Eu sînt învierea şi viaţa.”

Romani 8:10-12 Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii. Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi. Aşa dar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pămînteşti, ca să trăim după îndemnurile ei.

Ioan 6:39 Şi voia Celui ce M’a trimes, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.

1Tesaloniceni 4:13-14, 18 Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, cari n’au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El…. Mîngîiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.

Cei păcătoşi (deci, care au rămas în păcatele lor şi nu au vrut să vină la Hristos), vor învia, dar nu în Hristos, ci vor fi înviaţi de către El !

Oamenii investesc mulţi bani în “locurile de veci”… întotdeauna denumirea aceasta m-a intrigat pentru că nu-s pe veci:

Ioan 5:28-29 Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul cînd toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată.

Iov 19:25-27 Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pămînt. Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tînjeşte de dorul acesta înlăuntrul meu.

Natura ne arată prin anotimpurile ei şi prin procesele ei că totul are un nou început. Spurgeon spunea cum Dumnezeu a întipărit adevărul învierii în fiecare frunză ce înverzeşte primăvara ! Cum să nu aibă existenţele noastre ?

CE SPUNE BIBLIA DESPRE ÎNVIERE ? Ea este doctrina esenţială a Creştinismului. Creştinismul este Vestea Bună a Învierii din morţi întîi a lui Isus, apoi a celor “adormiţi în El” şi în urmă a noastră

Rom.6:5 În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr’o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr’o înviere asemănătoare cu a Lui.
1Co 15:12 Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor?
1Co 15:13 Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n’a înviat.
Evrei 11:35 Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobîndească o înviere mai bună, n’au vrut să primească izbăvirea, care li se dădea, şi au fost chinuiţi.

Cugetări asupra morţii

“Omul poate sfida gravitaţia, dar nu şi groapa”

“Cele două mari certitudini ale vieţii sînt păcatul şi moartea”

“Chiar dacă trăiesc în grupuri, societăţi, mulţimi (împreună), oamenii mor unul cîte unul”

“Moartea nu acceptă, refuzuri” (Euripides)

“Moartea nu acceptă mită” (Benjamin Franklin)

“Chiar din clipa cînd venim pe lume, începem să o părăsim (să ieşim din ea)” (D.Martyn Lloyd-Jones)

“Nici chiar Papa nu ne poate acorda o amînare de la moarte” (Moliere)

“A te gîndi la moarte este cea mai mare dovadă de realism, căci moartea este singura certitudine a vieţii” (J.I.Packer)

“A fi familiar cu groapa, înseamnă prudenţă” (C.H.Spurgeon)

“Am fost lut, sîntem carne şi vom fi mîncare pentru viermi” (Henry Smith)

“Moartea aşteaptă păcatul, la fel cum munca îşi aşteaptă răsplata” (Thomas Taylor)

“Moartea nimiceşte totul, în afară de adevăr” (Anon.)

“Toţi oamenii sînt egali în prezenţa morţii” (Publilius Syrus)

“Moartea este MARELE COMUNIST – ne face egali pe toţi!”

“Aşa cum moartea te găseşte, eternitatea te pecetluieşte” (Anon.)

“Moartea pecetluieşte caracterul şi faptele omului, pe veci. Aşa cum îi găseşte în această lume, vor fi şi în următoarea” (Nathaniel Emmons)

“Dacă nu mori cum trebuie de prima oară, nu poţi întoarce să mori mai bine, a doua oară” (Robert Murray M’Cheyne)

“Orice moarte este nefirească” (J.I.Packer)

“Moartea nu este un punct terminus, ci doar o joncţiune” (J.Charles Stern)

“Întreaga viaţă, este o pregătire pentru moarte” – CÎT DE BINE NE-AM PREGĂTIT ?

“Filozofia care nu ne învaţă cum să stăpînim moartea, (mai bine zis, cum s-o primim), nu merită doi bani” (J.I.Packer)

“Cel ce a trăit cum nu trebuie nu va ştii cum să moară”

“Doar cei ce l-au primit (cu credinţă) pe Hristos sînt gata să primească şi moartea (cu demnitate)” (Anon)

“Să nu fim oare mîngîiaţi atunci cînd ne amintim că moartea nu este decît rechemarea noastră acasă dintr-un exil, în patria noastră cerească ?” (Jean Calvin)

“Putem fără a greşi, să afirmăm că acela care nu priveşte cu bucurie la ziua morţii lui şi la ziua învierii lui, nu a avansat deloc în credinţa Creştină (în şcoala lui Hristos)” (Jean Calvin)

“Fie ca nădejdea pe care o ai a cerurilor, să stăpînească (şi să învingă) frica ta de moarte. La urma urmei, de ce ţi-ar fi frică să mori, dacă speri să trăieşti prin moarte ?” (W.Gurnall)

“Moartea nu este neaşteptată pentru nici un sfînt; celui ce are tot timpul masa pregătită, venirea unui oaspete nu este o surpriză” (George Swinnock)

“Toată viaţa este circumscrisă morţii, dar pentru credincios dincolo de acest cerc se găseşte o nelimitată sferă a vieţii. Nu trebuie decît ca el să moară o dată pentru a ieşi din acest cerc şi a nu mai avea de-a face cu moartea” (James Hamilton)

“Moartea este (vestiarul) o sală de aşteptare, un vestibul, unde ne îmbrăcăm cu nemurirea” (C.H.Spurgeon)

“Isus a transformat moartea dintr-o cavernă înspăimîntătoare, într-o punte ce duce la glorie” (C.H.Spurgeon)