Gimnastică intelectuală pe chestiuni biblice

“De unde şi-a luat Cain nevastă ?” Încercînd să găsesc răspunsul la această întrebare am fost forţat să mă alătur unui grup foarte nedemn şi infam: grupul celor care discută mult despre nevasta altuia !
În plus, se pare că ea este nevasta cea mai comentată (probabil, din istorie, fără exagerare!). Pentru început, două observaţii:
- Cain avea tot dreptul la o nevastă. Şi-a avut una !
- Dovada că şi-a găsit-o sîntem şi noi care stăm aici şi ne întrebăm “de unde” a găsit-o !
Foarte numeroşi sînt necredincioşii care susţin că dacă Cain era să-şi găsească o nevastă atunci trebuiau să existe şi alte “rase” de oameni pe pămînt şi care nu erau urmaşii ai lui Adam şi ai Evei. Astfel pentru mulţi această chestiune devine o formidabilă piatră de poticnire peste care dau în calea acceptării relatării biblice a creaţiei din Geneza şi a precizării pe care ea o face, şi anume că la începutul istoriei umane erau doar un singur bărbat şi o femeie. Această problemă este de asemenea critică pentru integritatea mesajului evangheliei, după cum vom afla în continuare. Pentru contextul necesar, să citim Geneza 4:1-5:5:

1 Adam s’a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată, şi a născut pe Cain. Şi a zis: ,,Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!“
2 A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar.
3 După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mîncare din roadele pămîntului.
4 Abel a adus şi el o jertfă de mîncare din oile întîi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui;
5 dar spre Cain şi spre jertfa lui, n’a privit cu plăcere. Cain s’a mîniat foarte tare, şi i s’a posomorît faţa.
6 Şi Domnul a zis lui Cain: ,,Pentruce te-ai mîniat, şi pentruce ţi s’a posomorît faţa?
7 Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pîndeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpîneşti.“
8 Însă Cain a zis fratelui său Abel: ,,Haidem să ieşim la cîmp.“ Dar pe cînd erau la cîmp, Cain s’a ridicat împotriva fratelui său Abel, şi l-a omorît.
9 Domnul a zis lui Cain: ,,Unde este fratele tău Abel?“ El a răspuns: ,,Nu ştiu. Sînt eu păzitorul fratelui meu?“
10 Şi Dumnezeu a zis: ,,Ce ai făcut? Glasul sîngelui fratelui tău strigă din pămînt la Mine.
11 Acum blestemat eşti tu, isgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mîna ta sîngele fratelui tău!
12 Cînd vei lucra pămîntul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pămînt.“
13 Cain a zis Domnului: ,,Pedeapsa mea e prea mare ca s’o pot suferi.
14 Iată că Tu mă izgoneşti azi de pe faţa pămîntului; eu voi trebui să mă ascund de Faţa Ta, şi să fiu pribeag şi fugar pe pămînt; şi oricine mă va găsi, mă va omorî.“
15 Domnul i-a zis: ,,Nicidecum; ci dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de şeapte ori.“ Şi Domnul a hotărît un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi, să nu-l omoare.
16 Apoi, Cain a ieşit din Faţa Domnului, şi a locuit în ţara Nod, la răsărit de Eden.
17 Cain s’a împreunat cu nevastă-sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. El a început apoi să zidească o cetate, şi a pus acestei cetăţi numele fiului său Enoh.
18 Enoh a fost tatăl lui Irad; Irad a fost tatăl lui Mehuiael; Mehuiael a fost tatăl lui Metuşael; şi Metuşael a fost tatăl lui Lameh.
19 Lameh şi-a luat două neveste: numele uneia era Ada, şi numele celeilalte era Ţila.
20 Ada a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor ce locuiesc în corturi şi păzesc vitele.
21 Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl tuturor celor ce cîntă cu alăuta şi cu cavalul.
22 Ţila, de partea ei, a născut şi ea pe Tubal-Cain, făuritorul tuturor uneltelor de aramă şi de fer. Sora lui Tubal-Cain era Naama.
23 Lameh a zis nevestelor sale: ,,Ada şi Ţila, ascultaţi glasul meu! Nevestele lui Lameh, ascultaţi cuvîntul meu! Am omorît un om pentru rana mea, Şi un tînăr pentru vînătăile mele.
24 Cain va fi răsbunat de şeapte ori, Iar Lameh de şaptezeci de ori cîte şapte.“
25 Adam s’a împreunat iarăş cu nevastă-sa; ea a născut un fiu, şi i-a pus numele Set; ,,căci“, a zis ea, ,,Dumnezeu mi-a dat o altă sămînţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.“
26 Lui Set i s’a născut şi lui un fiu, şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului.
1 Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua cînd a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu.
2 I-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i-a binecuvîntat, şi le-a dat numele de ,,om“, în ziua cînd au fost făcuţi.
3 La vîrsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui, şi i-a pus numele Set.
4 După naşterea lui Set, Adam a trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice.
5 Toate zilele pe cari le-a trăit Adam, au fost de nouă sute trei zeci de ani; apoi a murit.

Pentru a răspunde întrebării “de unde şi-a luat Cain nevastă?” trebuie întîi să acoperim nişte teme esenţiale ale evangheliei. Astfel, Romani 5:12 spune: De aceea, după cum printr’un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…
Apoi, din 1Corinteni 15:45 aflăm că Adam a fost numit “omul dintîi”: De aceea este scris: ,,Omul dintîi Adam a fost făcut un suflet viu.“ Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.
Aşadar Dumnezeu nu a început prin a crea un prim “lot” de bărbaţi şi femei. Întreaga Scriptură afirmă cu tărie că doar urmaşii lui Adam pot fi mîntuiţi. Romani, capitolul 5 ne informează că noi păcătuim fiindcă Adam a adus păcatul în lume iar pedeapsa cu moartea pe care Adam a primit-o ca judecată pentru păcatul răzvrătirii sale a fost transmisă tuturor urmaşilor săi.
Fiindcă Adam era capul rasei omeneşti atunci cînd el a căzut în păcat şi noi cei care eram în “coapsele” lui, am căzut. De aceea, toţi sîntem acum despărţiţi de Dumnezeu iar pedeapsa finală ar urma să fie despărţirea de Dumnezeu pentru totdeauna, în starea noastră de păcat. Cu toate acestea vestea cea bună ne spune că este posibil ca noi să ne întoarcem la Dumnezeu !
Fiindcă un singur om a adus păcatul şi moartea în lume, rasa omenească (toţi urmaşii lui Adam) avea nevoie de un om fără păcat care să plătească pentru păcat şi să ispăşească pedeapsa dată cu moartea. Însă Biblia ne învaţă că “toţi am păcătuit” (Rom.3:23; 5:12). Ce soluţie ne rămîne ?
Dumnezeu a oferit soluţia, sau mijlocul prin care să-l scape pe om din condiţia sa blestemată. În 1Cor.15 Pavel arată că Dumnezeu ne-a trimis un alt “Adam”, un al doilea ! Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om, un om perfect, care este şi ruda noastră. El este denumit “al doilea Adam” (1Cor.15:45) fiindcă a luat locul primului În acest fel, El a devenit “un nou cap” al “rasei” noastre şi fiindcă a fost fără păcat a putut să ispăşească pedeapsa păcatului în locul nostru.

1 Cor.15:21-22 Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;

Hristos a suferit moartea (pedeapsa pentru păcat) pe cruce şi şi-a vărsat sîngele Său (căci fără vărsare de sînge nu este iertare, Evrei 9:22) pentru ca cei ce-şi pun încrederea în lucrarea Sa de pe cruce să poată să fie iertaţi de păcatul răzvrătirii lor (în Adam) şi să fie împăcaţi cu Dumnezeu. Ca prin urmare, doar urmaşii (descendenţii) primului Adam pot fi mîntuiţi din păcat !
Biblia îi descrie pe toţi oamenii ca fiind păcătoşi şi înrudiţi între ei: “El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pămîntului…” (Fapte 17:26). Evanghelia are sens doar dacă toţi oamenii care au trăit vreodată (cu excepţia primei femei) sînt urmaşii primului om, Adam. Într-un fel, Eva a fost o “urmaşă” diferită a lui Adam deoarece ea a fost făcută din carnea lui şi poseda o oarecare legătură biologică cu acesta (Gen.2:21-23). Dacă lucrurile nu ar sta aşa, evanghelia nu ar putea să fie explicată şi nici justificată.
Astfel, la început a fost doar un singur om făcut din ţărîna pămîntului. (Gen.2:7) Asta înseamnă că şi nevasta lui Cain a fost o urmaşă a lui Adam şi nu putea să provină dintr-o altă “rasă” de oameni. În Geneza 3:20 citim că, “Adam a pus nevestei sale numele Eva: căci ea a fost mama tuturor celor vii”. Cu alte cuvinte, toţi ceilalţi oameni, în afara lui Adam, erau descendenţi ai Evei, căci ea a fost prima femeie.
De aceea, dacă noi creştinii nu putem dovedi că toţi oamenii (inclusiv nevasta lui Cain) se trag în cele din urmă din Adam şi Eva, cum putem să înţelegem şi să explicăm evanghelia ? Cum putem să justificăm trimiterea de misionari în orice trib şi orice neam ? De aceea, devine necesar ca noi să fim în stare să explicăm chestiunea nevestei lui Cain, demonstrînd în acest fel că creştinii pot apăra evanghelia şi tot ceea ce ea afirmă.
Cain a fost primul copil al Evei despre care ne vorbeşte Scriptura (Gen.4:1) şi alături de fraţii săi Abel şi Set, au format prima generaţie de copii care s-au născut pe acest pămînt. Acum, deşi doar aceşti trei copii de parte bărbătească sînt menţionaţi pe nume, aflăm că Adam şi Eva au mai avut şi alţi copii.
În Gen.5:4 găsim afirmaţia care rezumă toată viaţa lui Adam şi a Evei: “După naşterea lui Set, Adam a trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice.”
În felul acesta noi aflăm că în timpul vieţii lor cei doi au avut un număr de alţii copii de parte bărbătească cît şi de parte femeiască. De fapt, istoricul evreu Iosifus Flavius afirmă că “numărul copiilor lui Adam, după cum ne spune vechea tradiţie, a fost de 33 de fii şi 23 de fiice. (2).
Într-adevăr Scriptura nu ne spune cît de mulţi fii şi fiice li s-au născut celor doi, dar considerînd durata lungă a vieţilor lor (Adam a trăit 930 de ani, vezi, Gen.5:5), ni se pare logic să credem că au avut mulţi ! Şi mai aduceţi-vă aminte că li s-a poruncit “creşteţi şi înmulţiţi-vă” (Gen.1:2 !
Dacă ne referim strict la Scriptură lăsînd deoparte orice prejudecăţi personale şi idei nebiblice, atunci la început cînd exista doar o singură generaţie, fraţii trebuiau să se căsătorească cu surorile lor, sau altfel nu le-ar fi urmat alte generaţii ! Nu ne este spus cînd s-a căsătorit Cain şi nici nu ni se dau detalii despre alte căsătorii, dar putem să spunem sigur că nevasta lui Cain era fie una dintre surorile lui, fie o altă rudă apropiată.
Multora le displace acest fapt şi refuză să creadă că fiii şi fiicele lui Adam şi Eva s-au căsătorit între ei, invocînd interdicţia din lege împotriva căsătoriei dintre frate şi soră. Adevărat că astăzi nu se încheie căsătorii atît de apropiate, dar doar dacă este un extraterestru cel cu care te căsătoreşti nu-ţi este rudă, fiindcă toţi la urmei sînt urmaşii lui Adam şi ai Evei, fiindcă toţi oamenii au ieşit dintr-unul singur (Fapte 17:26) !
Amintiţi-vă acum că Avraam a fost căsătorit cu fiica tatălui său, deci cu sora lui vitregă (Gen.20:12), iar ulterior legea lui Moise a interzis o asemenea căsătorie (vezi, Leviticul 20:17), lege care însă i-a fost dată lui Moise cu vreo 400 de ani mai tîrziu. Dacă căsătoria consta din legătura dintre un bărbat şi o femeie pe viaţă, nu se încălca legea lui Dumnezeu aşa cum ea a fost exprimată iniţial mai înainte de Moise, atunci cînd rude apropiate, fraţi şi surori, se căsătoreau între ei.
Însă în zilele noastre fraţilor şi surorilor buni (sau, de sînge), cît şi celor vitregi, nu le este îngăduit de lege să se căsătorească şi să aibă copii fiindcă s-a observat că odraslele rezultate din legătura de pildă, dintre un frate şi o soră, este foarte probabil să se nască deformate sau înapoiate mintal. De fapt, cu cît mai apropiaţi sînt ca rude cei doi, cu atît mai mare este posibilitatea ca urmaşul lor să aibă diformităţi. Lucrul acesta poate fi explicat necunoscătorului fără a apela la toate datele ştiinţifice.
Copiii se ştie că moştenesc două perechi de gene, una de la fiecare părinte. Un frate şi o soră este mai probabil să aibă greşeli similare în genele lor deoarece acestea sînt moştenite de la aceeaşi părinţi. Dacă o legătură între un astfel de frate şi soră ar rezulta în naşterea unui copil, greşelile perechilor lor de gene se vor combina producînd dublarea lor şi ducînd la retardarea mintală sau mutilarea copilului lor.
De partea cealaltă, cu cît soţii sînt mai îndepărtaţi unul de celălalt, cu atît mai probabil este că genele lor vor poseda greşeli diferite, un lucru fericit în sine, iar copiii ce vor moşteni cîte o pereche de gene de la fiecare părinte vor ajunge să aibă genele care să aibă o greşeală diferită de cealaltă. Atunci perechea bună de gene va tinde să o depăşească pe cea rea, iar o diformitate (gravă) nu se va produce. De pildă, în loc de a avea urechi complet deformate, un copil poate avea doar nişte urechi mai strîmbe, ori mai mari ! (în general, rasa umană se degenerează prin aceste greşeli, erori de copiere a ADN-ului, care sînt numite şi mutaţii, şi care se acumulează de la generaţie la generaţie)
Dar această realitate a zilelor noastre nu era valabilă pe vremea lui Adam şi a Evei. Cei doi au fost creaţi perfecţi de către Dumnezeu iar tot ceea ce Dumnezeu a făcut atunci a fost găsit “foarte bun” (Gen.1:31). Lucrul acesta înseamnă că genele lor erau perfecte, adică fără greşeli ! Însă atunci cînd păcatul a pătruns în lume din pricina lui Adam (vezi, Gen.3:6), Dumnezeu a blestemat lumea, aşa că acea creaţie perfectă a început să se degenereze, adică să cunoască stricăciunea şi descompunerea (Rom.8:22). După o perioadă de timp, această degenerare sau stricare, a fost evidenţiată prin tot felul de greşeli care au apărut în materialul genetic al tuturor fiinţelor vii.
Însă Cain a făcut parte din prima generaţie de copii care s-au născut pe lume. Atît el cît şi fraţii şi surorile lui au moştenit practic gene perfecte de la Adam şi Eva, devreme ce efectele păcatului şi ale blestemului au fost minime pentru început. În situaţia respectivă, un frate şi o soră puteau să se căsătorească (dacă o făceau după modelul “un bărbat şi o femeie”, adică în definiţia clasică a căsătoriei, vezi, Mat.19:4-6), şi erau feriţi de potenţialul să procreeze odrasle cu diformităţi.
Dar pe timpul lui Moise (cu vreo 2.500 de ani mai tîrziu) greşelile degenerative s-au acumulat într-o asemenea măsură în rasa umană încît a devenit necesar ca Dumnezeu să introducă legi care să interzică mariajul frate-soră (şi între alte rude apropiate) (vezi, Leviticul 18:1-20:27). În plus pe pămînt trăiau deja destui oameni pentru ca rudele apropiate să nu fie nevoie să se căsătorească între ele.
În general par să existe trei raţiuni pentru introducerea legilor care interzic mariajul de acest tip:
1. cum s-a observat deja, era nevoie să se evite potenţialul sporit de producere a unor copii deformaţi (cu malformaţii)
2. legile lui Dumnezeu s-au dovedit cruciale în rolul pe care l-au avut de a menţine naţiunea evreiască sănătoasă, puternică şi supusă scopurilor Sale.
3. aceste legi erau mijlocul prin care să se protejeze individul, structura familială, şi societatea, în general. Nici daunele psihice cauzate de relaţiile incestuoase nu ar trebui minimalizate aici.

Cain şi ţara Nod

Apoi, Cain a ieşit din Faţa Domnului, şi a locuit în ţara Nod, la răsărit de Eden. Cain s’a împreunat cu nevastă-sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. El a început apoi să zidească o cetate, şi a pus acestei cetăţi numele fiului său Enoh. (Gen.4:16, 17)

Unii susţin că pasajul de mai sus ne indică unde de fapt şi-a găsit nevastă Cain. În ţara Nod. Aşadar, concluzionează ei, trebuie să fi existat o altă rasă de oameni pe pămînt care să nu fi fost urmaşi ai lui Adam şi din care se provenea această nevastă a lui Cain.
Însă din pasajul menţionat mai sus este limpede că toţi oamenii, inclusiv nevasta lui Cain, sînt urmaşi ai lui Adam şi nu spune că el, Cain, s-a dus în ţara Nod şi a găsit o nevastă acolo. Comentînd aceste versete, Jean Calvin spunea: “Din context putem înţelege că mai înainte ca să-şi ucidă fratele, Cain îşi luase o nevastă, altfel Moise ar fi spus ceva în această clipă despre familia lui” (4)
Deci Cain îşi luase nevastă mai înainte ca să meargă în ţara Nod, iar acolo doar s-a împreunat cu ea, aşa cum versiunea în limba română precizează. Trebuie să spunem aici că vorbitorii de limbă engleză sînt dezavantajaţi de “knew” care se poate înţelege şi “a cunoscut” (n.tr.). (5)
Apoi, referitor la versetul următor,

Iată că Tu mă izgoneşti azi de pe faţa pămîntului; eu voi trebui să mă ascund de Faţa Ta, şi să fiu pribeag şi fugar pe pămînt; şi oricine mă va găsi, mă va omorî.“ (Gen.4:14)

…vin alţii care afirmă că pe faţa pămîntului ar fi existat multe alte popoare, în afara descendenţilor lui Adam, ori altfel Cain nu ar fi avut de ce să se teamă că unii i-ar putea lua viaţa fiindcă l-a omorît pe Abel !? Dar, să ne întrebăm întîi, de ce ar dori un străin să-i ia viaţa lui Cain ? Doar o rudă a lui Abel poate şi-ar fi dorit aşa ceva !
În al doilea rînd, Cain şi Abel s-au născut cu ceva vreme înainte de petrecerea nefericitului eveniment şi anume, al uciderii celui de-al doilea.

După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mîncare din roadele pămîntului. (Gen.4:3)

Observaţi mai sus expresia, “după o bucată de vreme”, sau în engleză, “în scurgerea timpului” (in process of time). Despre Set ştim că s-a născut cînd Adam avea vîrsta de 130 de ani (Gen.5:3), şi că Eva l-a crezut “înlocuitorul” lui Abel (Gen.4:25). De aceea, perioada de timp de la naşterea lui Cain şi moartea lui Abel este probabil să fi fost în jur de 100 de ani care constituie suficient timp pentru ca alţi copii ai lui Adam şi Eva să se căsătorească şi să aibă copiii lor. În clipa morţii lui Abel este foarte probabil să fi existat un număr considerabil de urmaşi ai lui Adam şi Eva care să alcătuiască mai multe generaţii.
Alţii susţin ca pentru a merge în ţara Nod şi a zidi o cetate Cain ar fi trebuit să posede o tehnologie vastă pe care n-o avea, dar care era deja existentă în ţara aceea şi era pusă la punct de aceste presupuse alte “rase”. Însă noi ştim că urmaşii lui Adam şi ai Evei erau în general foarte inteligenţi deoarece Scriptura ne spune despre un Iubal că făurea instrumente muzicale ca harfa (alăuta) şi fluierul (cavalul) (vezi, Gen.4:21) iar despre un Tubal-Cain, că era făuritorul tuturor uneltelor de aramă şi fier (Gen.4:22).
Din pricina unei intense îndoctrinării evoluţioniste mulţi cred în zilele noastre că generaţia lor este cea mai “avansată” care a trăit vreodată pe acest pămînt. Dar doar fiindcă noi avem avioane cu reacţie şi computere nu înseamnă că sîntem şi cei mai avansaţi ca inteligenţă ! Tehnologia modernă este un rezultat al acumulării de cunoştinţe în timp şi nu o dovadă a prezenţei sau a lipsei inteligenţei la utilizatorii ei actuali.
Ar trebui mai degrabă să ne amintim că creierele noastre au suferit timp de 6.000 de ani de la blestem (şi de la Adam). Că ne-am degenerat enorm în comparaţie cu cei din generaţiile trecute. S-ar putea să nu fim nici măcar pe departe atît de inteligenţi sau inventivi precum au fost copiii lui Adam şi Eva ! De fapt Scriptura ne oferă o întrezărire a ceea ce pare a fi o tehnologie foarte avansată chiar la început: Cain avea abilitatea şi talentul de a ştii cum să construiască o cetate !
Lucrul acesta mai poate fi privit dintr-un unghi. Cuvîntul evreiesc tradus “cetate” nu sugerează neapărat o mare metropolă. Mai degrabă pare să descrie un loc înconjurat, păzit de o strajă, sau un gard/zid. (6) Înţelesul acesta are sens pentru un om care se teme pentru viaţa lui.

Concluzie

Geneza este atunci descrierea Dumnezeului care era de faţă la tot ceea ce s-a întîmplat. Este Cuvîntul Celui ce cunoaşte totul şi care este un martor de încredere al trecutului. De aceea, atunci cînd apelăm la Geneza ca şi bază în înţelegerea de către noi a istoriei, lucrurile care altfel ar rămîne un mister total, capătă sens. Dacă însă teoria evoluţiei ar fi adevărată, ştiinţei îi rămîne o mai mare problemă de descurcat decît originea nevestei lui Cain, şi anume, cum a putut din capul locului omul să evolueze prin mutaţii (greşeli genetice) din moment ce respectivul proces ar fi făcut toţi copiii să fie malformaţi ? (7) Doar faptul acesta în sine, că oamenii au avut urmaşi care nu sînt în mare măsură malformaţi reprezintă o mărturie adusă creaţiei, nu evoluţiei !

Note:

(1) dacă cineva citeşte Biblia de la Geneza la Apocalipsa, interpretînd Scriptura cu Scriptura, concluzia acestuia va fi că moartea, vărsarea de sînge, bolile şi suferinţa animalelor şi oamenilor a apărut doar după ce Adam a păcătuit. Însă atunci cînd nişte creştini acceptă sau susţin presupusele milioane de ani ca vîrstă a fosilelor, de pildă, ei subminează evanghelia fiindcă recunosc implicit că moartea, violenţa, vărsarea de sînge şi suferinţa existau înainte de păcat. Însă Biblia afirmă răspicat că la început totul a fost “bun” la sfîrşitul celei de-a şasea zi a creaţiei. Aşa că lumea nu putea să fie de atunci plină de boli precum cancerul şi totuşi asemenea boli sînt evidente în oasele fosilelor presupuse a fi vechi de milioane şi milioane de ani. Mai multe informaţii asupra acestor subiecte se pot găsi în articolele,

Ken Ham, ‘The Necessity for Believing in Six Literal Days,’ Creation, vol. 18, no. 1, December 1995-February 1996, p. 38-41.

Ken Ham, ‘Millions of Years and the ‘Doctrine of Balaam,’‘ Creation, vol. 19, no. 3, June-August 1997, p. 15-17.

Ken Ham, ‘A Young Earth—It’s Not the Issue!’ Answers in Genesis Newsletter, vol. 5, no. 1, January 1998, p. 1-4.

Darren H. Tanke and Bruce M. Rothschild, ‘Paleopatho-logy,’ Encyclopedia of Dinosaurs (San Diego, CA: Academic Press, 1997), p. 525-530.

B. M. Rothschild, D. Tanke, and Ken Carpenter, ‘Tyrannosaurs Suffered from Gout,’ Nature, vol. 387, no. 6631, May 22, 1997, p. 357.

(2) Iosifus Flavius (în traducerea englezească a lui William Whiston, A. M.), The Complete Works of Josephus, Grand Rapids, MI: Kregel Publications, 1981, p. 27.

(3) Unii susţin că prin a schimba legile, Dumnezeu s-a arătat nehotărît şi schimbător. Însă Dumnezeu nu s-a răzgîndit în mintea lui, pentru că Dumnezeu nu se schimbă niciodată. Ci din cauza schimbărilor pe care păcatul le-a produs, El a introdus de dragul nostru nişte legi noi !

(4) Jean Calvin, Commentaries on the First Book of Moses Called Genesis (Grand Rapids, MI: Baker Book House, 1979), Vol. 1, p. 214.

(5) Chiar dacă sugestia lui Calvin asupra acestui subiect nu este cea corectă, rămînea încă foarte mult timp pentru ca mai mulţi urmaşi ai lui Adam şi Eva să plece şi să se aşeze în regiuni ca cea cunoscută sub denumirea de ţara Nod.

(6) Strong’s Concordance (Peabody, MA: Hendrickson Publishers, 1990), 5892, (Hebrew and Chaldee Dictionary p. 88): ‘a city (a place guarded by waking or a watch) in the widest sense (even of a mere encampment or post).’

(7) Selecţia naturală nu elimină automat mutaţiile dăunătoare, devreme ce majoritatea sînt expuse selecţiei doar atunci cînd sînt “homozygous”, adică moştenite de la ambii părinţi. Astfel, acumularea progresivă a încărcăturii mutaţionale ridică o problemă foarte reală teoriilor evoluţioniste.

Traducere şi adaptare a materialului provenit din cartea “Dintr-un singur om” de, Ken Ham şi “Answers in Genesis”