PE SCURT, DESPRE SABAT DIN PUNCT VEDERE NOU-TESTAMENTAL
Din punct de vedere biblic odihna Domnului nu mai este restrînsă, mărginită, la o singură zi din săptămînă aşa cum era simbolizată de ţinerea Sabatului în Vechiul Testament (pentru confirmare, vezi Evrei 4:7-9, şi observă expresia, “El hotărăşte din nou o zi…”; care zi ? A opta ? Nu, ci “astăzi” care este şi ziua mîntuirii, aşa cum se spune într-un alt loc.)
Astfel, conceptul de odihnă este extins de Noul Testament la veşnicie, iar în odihnă credinciosul intră în momentul cînd crede în Hristos:
Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n’ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. Rămîne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. (Evrei 4:8-10)
“Rămîne dar o zi ca cea de Sabat…”
Ceea ce Isus a realizat pe cruce prin moartea Lui nu a fost să obţină de la noi o singură zi pe care noi s-o dedicăm lui Dumnezeu ! Modelul vechi testamental al unei singure zile, Sabatul evreiesc, constituia doar un prototip al viitoarei odihne promise în Noul Testament care nu mai este limitată la o zi anume, ci reprezintă o stare spirituală (odihna credinciosului de la lucrările lui). De aceea, credincioşii creştini sînt cei ce au intrat în odihnă în momentul cînd au decis să se încreadă în Salvator. Că ei aleg o zi din săptămînă pentru a se odihni şi pentru a se închina Domnului, aceasta este prerogativa fiecăruia şi nimeni nu poate să facă discriminare pe baza zilei alese (citeşte, Romani 14).
Schimbarea zilei de odihnă produsă în Noul Testament
În momentul de faţă tradiţia creştină, indică Duminica ca fiind ziua aleasă de odihnă şi închinare deoarece biserica primară a început a se aduna Duminica, ea fiind numită prima zi a săptămînii, ziua Domnului, etc. Ca şi motive biblice, cred că învierea din morţi a Domnului Isus a consacrat definitiv Duminica şi ea marchează trecerea de la Vechiul Legămînt la Noul Legămînt făcut în sîngele lui Isus. Nu găsesc nimic împotriva zilei de Sîmbătă ca şi zi de închinare şi rugăciune dedicată Domnului, deşi pentru un creştin toate zilele s-ar cuveni să fie aşa, dar o impunere a ei altora nu este recomandată şi o superioritate acordată ei de unii, nu-i este conferită de Scriptură.
Întîi de toate, baza poruncii de a ţine Sabatul, aşa cum este afirmată în Exodul 20:11, este că în ziua a şaptea Dumnezeu s-a odihnit după şase zile de lucru, şi ziua a şaptea a binecuvîntat-o şi sfinţit-o. Ziua de Sabat a fost instituită ca fiind o zi de odihnă şi de închinare. Poporul lui Dumnezeu trebuia să urmeze exemplul lui Dumnezeu în modul Său de lucru şi de odihnă. Cu toate acestea, aşa cum Isus a spus, corectînd/mustrînd concepţia deformată a Fariseilor, “Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat” (Marcu 2:27). Isus spunînd prin aceasta că Sabatul nu a fost făcut (instituit) pentru a-i înrobi şi a-i asupri pe oameni, ci pentru a le fi de folos. Spiritul respectării Sabatului este păstrat şi continuat de către respectarea Noului Testament a odihnei şi a închinării din prima zi a săptămînii.
În al doilea rînd, trebuie amintit că în conformitate cu Coloseni 2:17, Sabatul a fost “umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos”. Respectarea Sabatului a fost asociată în Deuteronomul 5:15 cu răscumpărarea, unde Moise a spus: “Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mînă tare şi cu braţ întins: de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău să ţii ziua de odihnă (adică, Sabatul)”. De aceea, Sabatul a fost o umbră a mîntuirii / izbăvirii / răscumpărării care va fi oferite în Hristos. El a simbolizat odihna din lucrările noastre şi intrarea în odihna lui Dumnezeu, oferită de lucrarea Sa încheiată pe cruce.
În cele din urmă, deşi principiile morale exprimate în porunci sînt reafirmate în Noul Testament, porunca de a pune deoparte (de a sfinţi) ziua de Sîmbătă ca fiind o zi de odihnă şi de închinare este singura poruncă care nu s-a repetat ! Pentru aceasta există nişte motive foarte bune. Credincioşii Noului Testament nu sînt sub Legea Vechiului Testament (vezi, Rom.6:14; Gal.3:24-25). Prin învierea Sa în prima zi a săptămînii (Mat.28:1), arătările Sale repetate în Duminicile care au urmat (Ioan 20:26) şi prin coborîrea Duhului Sfînt, Duminica (Fapte 2:1), Bisericii creştine primare i-a fost oferit modelul închinării din ziua de Duminică. Primii creştini au făcut lucrul acesta cu regularitate după cum vedem în Fapte 20:7, 1 Cor.16:2. Închinarea în ziua de Duminică a fost sfinţită şi de Domnul care i s-a arătat/descoperit lui Ioan de “Ziua Domnului”, în aceea ultimă mare viziune a cărţii Apocalipsei, cap.1, vers.10. Acestea sînt motivele pentru care creştinii se închină Duminica în loc de Sabatul evreiesc.
Argumente contra impunerii unui “sabat” în vremea noului legămînt
Celor ce susţin cu tărie Sîmbăta ca şi ziuă de Sabat, deci de odihnă, conform Legii lui Moise, ar trebui să li se pună următoarele întrebări:
- sînt siguri că în ciuda schimbărilor de calendare, Sîmbăta este în zilele noastre chiar Sabatul ?
- de ce tratează Legea lui Moise în mod arbitrar şi selectiv alegînd să împlinească doar unele legi şi forme ceremoniale în timp ce ignoră pe altele ? Pe ce bază consideră că unele mai sînt valabile şi altele nu ? De ce nu ţin toată legea ?
- Odihna lor în Domnul se limitează la o zi, sau odihna este interpretată greşit ?
- Ca şi creştini, s-au “odihnit” aceştia din faptele lor făcute în propria neprihănire sau încă caută să-şi cîştige acceptarea înaintea lui Dumnezeu, prin fapte ?
Un important element biblic ne poate ajuta să înţelegem de ce odihna Domnului nu mai este simbolizată de o zi ci a devenit o stare spirituală în care oamenii pot intra prin credinţă:
La creaţie, despre toate zilele se spune că au avut un început şi un sfîrşit, “a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a…”, cu excepţia ultimei, a şaptea, fapt care pare să ne sugereze că ziua de odihnă a lui Dumnezeu din lucrările creaţiei Sale nu este mărginită de o seară şi o dimineaţă. Odihna Domnului Dumnezeu este infinită şi oricine caută să-i fie plăcut Lui prin credinţă, nu prin fapte, are parte de ea ! Vezi, Geneza 2:2-3.
Învăţătura evanghelică a Noul Testament nu pune accentul pe respectarea unei zile anume, ci pe respectarea principiului spiritual comunicat prin intermediul Sabatului Vechiului Testament. În odihna simbolizată de acesta, nimeni să nu întîrzie să intre (Evrei 4:1) !!
Evrei 4:1, 11 Să luăm dar bine seama, ca, atîta vreme cît rămîne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea tîrziu… Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentruca nimeni să nu cadă în aceeaş pildă de neascultare.
Concluzie:
De aceea, în concluzie, din punct de vedere ceremonial ziua de odihnă “a fost” într-adevăr Sabatul ! Dar ceremonialul ne-a prefigurat odihna pe care Isus o va da celor ce “acum” cred în El, iar aspectul tipologic a fost împlinit de El.
Astăzi, sub Noul Legămînt, ziua de odihnă nu mai este o zi, ci o stare ! Cine vrea să reducă din nou, noţiunea biblică de odihnă introdusă de Noul Testament la o zi literară de 24 de ore săvîrşeşte o gravă eroare doctrinară şi contrazice Creştinismul biblic şi istoric.
Se pretinde astăzi de unii că Sabatul trebuie respectat în litera Vechiul Testament. Compararea cu Scriptura a tuturor pretenţiilor religioase afirmate astăzi este o necesitate vitală pentru orice creştin. Este ceea ce îndemn pe toată lumea să facă pentru a se păzi sufletul de erori şi de amăgiri spirituale.
ar trebui sa mai studiezi scriptura… esti cu mult in afara subiectului!
Evident că am posibilitatea ca şi administrator al blogului să şterg comentariul, dar cred că merită vizibilitate aroganţa celui care poate spune altora că “ar trebui să mai studieze Scriptura”. Desigur, cel ce spune asta este mai “inside” (mai înăuntrul) subiectului, posibil chiar fan al sabatului. Probabil sentimentele religioase fiindu-i lezate de articol… ca prin urmare, eu mă pun la treabă: voi mai studia Scriptura ! Oare, autorul comentariului o mai face, sau se crede stăpîn pe “subiect” ?
Poate cel care a scris obiectia, este evreu. Chiar si atunci, ar trebuie el sa reciteasca ca “a trecut Legea si a venit harul”
Da, posibil, şi ai dreptate în ce ai spus, şi anume că “a trecut Legea şi a venit harul”. Mulţumesc pentru clarificare şi comentariu. Revino pe acest blog creştin !
Unde scrie ca harul anuleaza legea?Har era si in eden, pentru ca dupa dreptate Adam si Eva trebuia sa moara.Si apoi legea morala a fost scrisa de degetul lui Dumnezeu, si Dumnezeu a spus ca este o lege vesnica.Har fara ascultare de Dumnezeu este o aberatie. “Daca ma iubiti, ve-ti pazi poruncile mele…” spune Scriptura.In Eden satan a dus o lupta teribila pentru a reusi sa puna la indoiala Cuvantul lui Dumnezeu in inima lui Adam si Eva: “oare a zis Dumnezeu?”Si azi el face aceiasi lucrare: se lupta sa puna la indoiala Cuvantul lui Dumnezeu in inima oamenilor.Ne imaginam ca Tatal in Vechiul Testament scrie cu degetul lui cerintele Lui pentru om, legea morala,ca apoi in Noul Testament vine Fiul lui Dumnezeu si spune :”nu mai paziti ce-a spus Tatal meu, de-acum este harul, pe care il instaurez eu.Tata este batran si nu a stiut ce spune.”Asa ca un astfel de scenariu nu poate fi acceptat de un om normal cu judecata sanatoasa?IIsus spunea:”Eu si Tatal, un suntem!”
@ ciupagu: Nu echivala respectarea ceremonială / rituală a sabatului cu toată Legea ! Problema pe care o pui este astfel falsă. Harul nu anulează legea, dar ce zici de abolirea “umbrelor” ? Nu a fost sabatul aşa cum se ţinea în Vechiul Testament, o “umbră”, adică un model, tipar, arhetip, pentru ceva mai bun ? Coloseni 2:16-17 “Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mîncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, cari sînt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.”
Acel ceva mai bun este înfăţişat în cap. 3 şi 4 ale Epist. către evrei. Dintre toate legile, porunca Sabatului a suferit o transformare, şi anume de la ţinerea rituală a odihnei la odihna propriu-zisă de care se bucură acum cel ce se încrede în Hristos ca jertfă de ispăşire. Apropo de ispăşire ? De cînd crezi că e valabilă ? Din cîte ştiu adventiştii cred că judecata investigativă a început odată cu intrarea lui Isus în Locul prea sfînt din ceruri, începînd din anul 1844 !? Cam prin 22 octombrie… Împărtăşeşti această convingere ? Dacă da, nu are rost discuţia. Nu polemizez pe teme religioase.
@ciupagu: Nu te mai deranja ! Rezultă dintr-o simplă căutare pe net că eşti adventist de ziua a şaptea. Îţi respect credinţa şi dreptul la opinie. Dar să ştii că poţi greşi. Istoric şi doctrinar s-a demonstrat că doctrina sanctuarului sau altfel cunoscută sub numele de “judecata investigativă”, potrivit căreia lucrarea de ispăşire a lui Isus cunoaşte două faze. În interpretarea adventismului, Isus a iertat păcatele începând de la moartea Sa de pe cruce. Cu toate acestea doar de pe data de 22 octombrie 1844 Isus şi-a început lucrarea Sa de ştergere a păcatelor. De la înălţarea Sa şi până în 1844 Isus a înfăţişat iertarea pe care a obţinut-o pe cruce în prima încăpere a templului ceresc, dar din 1844 El a intrat în cea de-a doua încăpere a templului (în sanctuar) şi a început să judece (investigheze; de aici, “doctrina investigativă”) vieţile celor ce au primit iertarea pentru a vedea dacă erau vrednici de viaţa veşnică. În consecinţă, se crede că doar cei ce trec de această judecată pot fi siguri că vor fi mântuiţi la venirea Lui. Un teolog protestant pe nume, Barnhouse, a văzut în “doctrina sanctuarului” nimic altceva decât o portiţă de scăpare pentru a-i detaşa pe adventişti de eroarea millerită (după W. Miller, a II-a venire ar fi avut loc în 1843, afirmaţie ulterior retractată). Istoric, evanghelicii au respins ambele doctrine în baza faptului că nu-şi găsesc sprijin biblic. Dar, se pare că-n România nu prea se cunosc aceste deosebiri doctrinare care exclud adventismul din rîndul mişcărilor creştine care se încadrează în doctrinele creştinismului biblic şi istoric. Recte, ortodoxie ! Nu mă refer la BOR aici.
Ce este interesant la tine ciupagu-le este că ai pornit să cutreieri net-ul şi ce-ai văzut ? Bloguri unde se spun chestii deranjante cu privire la crezurile tale. Hm, şi ce ţi-ai spus ? Hai să-l pun eu la punct pe autorul articolului de pe acest blog… Am fost şi eu pe site-urile pe unde scrii. Dar eu nu simt nevoia să comentez, să combat, să corectez şi să arăt care-i “gîndirea sănătoasă” pe care să o aibă un om normal. Eu, cînd simt nevoia să mă exprim public, o fac aici, pe blogul meu !