Filmul Zeitgeist, sau Isus… la “paralele”?!

Despre Zeitgeist Movie, sau filmul Zeitgeist…

În unele cercuri se tot vorbeşte despre acest film. Un alt “documentar” pe tripticul “evangheliei după Iuda”, sau a “Codului lui DaVinci”…

Filmul debutează cu aceeaşi veche de acum retorică împotriva religiei organizate. Dar şi a instituţiilor statului. Pare că adoptă teoria conspiraţiei religiei cu puterea seculară, o “alianţă“, se sugerează din totdeauna aflată la originea întreg răului din lume. Sic !

Cercetînd puţin site-ul care oferă filmul, am aflat că cei ce-l oferă sînt adepţi declaraţi ai “conspiraţiei 9/11”, teorie care propune că dărîmarea “turnurilor gemene” din 9 septembrie 2001 a fost o “operă internă” a guvernului american, în speţă a familiei Bush care de prin 1930 doreşte să conducă USA în totalitarism.

La început prin a prezenta orori ale războaielor filmul creează o stare de spirit propice lucrurilor care vor veni să “combată” aceste rele. Te “pregăteşte” să înghiţi ce reprezintă “explicaţia” autorilor filmului…

Pe scurt, să zicem că ne debarasăm de Dumnezeu, cu ce rămînem ? Ne întoarcem de unde începe filmul! La acele orori produse de om. Cine răspunde pentru ele ? Cine-l va trage la răspundere pe om ? Vezi, concepţia de viaţă a filmului nu este practică.

Am mai avut ocazia să urmăresc modul în care credinţa şi religia sînt caricaturizate abil de către nişte comedianţi americani atei (găseşti pe Youtube!), însă modul în care aici este ridiculizată, este de-a dreptul pueril. Parcă nişte elevi de generală s-au pus să facă mişto !

Am ascultat argumentul de început în care se invocă libertatea adusă de cunoaşterea adevărului. Pe lîngă paranoia care ţi-o sugerează să ţi-o dezvolţi, şi anume că “vei începe să vezi minciuni peste tot”, la urmă datorită spiritului tău critic încurajat de film, “adevărul te va elibera”. Dar dacă adevărul se poate cunoaşte doar prin exercitarea gîndirii critice, de ce nu-l cunosc toţi aceia care se numesc pesimişti, agnostici sau nihilişti ?

Atacul este clar direcţionat împotriva “instituţiilor religioase”. Vorbitorul te întreabă “ce te face să crezi că instituţiile religioase nu au fost niciodată atinse de minciună?” Păi, dacă eşti un pic realist, un pic măcar, vei răspunde, “nimic!” Nimic nu te poate face să crezi că-n instituţiile religioase nu sînt oameni capabili să mintă. Dar, ca şi creştini ştim că nu instituţiile, oricare ar fi ele, stau la originea adevărului, ci Cuvîntul scris, revelaţia de Sine făcută de Dumnezeu prin istoricele Scripturi, păstrate de Biserică, şi aici intervine o problemă de definire a ei . Ce este Biserica ? Potrivit Noului Testament ea nu este o instituţie, ci un organism viu. “Trupul lui Hristos” ! Trupul alcătuit din acele mădulare vii reprezentate de acei păcătoşi aduşi la viaţă spirituală în urma încrederii puse doar în Isus pentru iertarea păcatelor şi mîntuire. Dar, să observăm unde de fapt poate să se găsească adevărul. Din păcate, nu în sala de judecată, nu în aulele universităţilor, nici în parlamentele lumii, sau cancelariile preşedinţilor, ci în Biserica Dumnezeului Celui viu, stîlpul şi temelia adevărului.

1Ti 3:15 Dar dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stîlpul şi temelia adevărului.

Că unele biserici s-au instituţionalizat şi din organisme vii, s-au transformat în organizaţii, nu-i problema lui Dumnezeu, nici a Adevărului. E tot a omului !

Apoi, că respectivele instituţii religioase stau la baza creării instituţiilor statului este o afirmaţie care îşi găseşte ecou doar în cazul în care se admite că la baza constituţiei Statelor Unite s-au aflat principiile unor oameni ai bisericii, lucru care azi pare foarte desuet pentru americanul modern, liberal şi democrat care nu mai admite această realitate istorică sub influenţa revizionismului istoric al mas-mediei liberale.

După spectaculoasa introducere în care eşti avertizat că dacă te arăţi în vreun fel părtinitor, afli mai că mai devreme sau mai tîrziu “vei descoperi că te pui cu justiţia divină”. Asta-i culmea contradicţiei, după tot ce s-a spus înainte !

Urmează comediantul ateu, care-şi presară cu vulgarităţi retorica viciată împotriva lui Dumnezeu. Sigur orice scuipat în sus nu cade decît tot în jos ! Jos, poate-n capul celui ce l-a slobozit, sau al celor ce-l ascultă !

Dar, să urmărim un pic “raţionamentul” comediantului anonim (căci, nu i se dezvăluie numele) ! Deci, Dumnezeu e “omul de sus”, care a lăsat poruncile pentru a căror încălcare omul este aruncat în iadul veşnic. Dar, el ne iubeşte… ?! (remarcă de efect!) Şi are nevoie de bani… etc.

Dacă este să fim corecţi şi să judecăm după adevăr, pe om comediantul l-a cam lăsat pe dinafară. Omul pare inocentul prins în această oribilă “conjuraţie”. Dar, repet, hai să judecăm drept. În legea lui Moise omului nu i-au fost impuse doar nişte interdicţii, ci i-au fost oferite şi promisiuni. Ce-a făcut omul, nu se ia în discuţie. Corect ?

Am căutat pe net cine-i Gerald Massey…
(http://en.wikipedia.org/wiki/Gerald_Massey) (foarte interesant articolul din ceea ce trece drept o “enciclopedie liberă”! Adică, acolo se indică interesul său timpuriu faţă de paralele care el considera că există între mitologia egipteană şi istorisirile evangheliştilor nou-testamentali, şi este menţionată ura sa patologică faţă de preoţie/sacerdotalism.)

Într-un alt loc se vorbeşte despre concepţiile mesianice ale lui Massey, care mută legenda Mesiei din istoria evreilor în cadrul mitologiei egiptene în decursul a 10,000 de ani, luîndu-se după vîrsta lui Herodot a istoriei egiptene care este greşită potrivit ştiinţei moderne. Aici Massey este alăturat altor ocultişti şi spiritişti, precum Helena Blavatsky, cunoscută drept fondatoarea teozofiei, Aleistar Crowley, un satanist declarat, şi alţii.
(http://www.geocities.com/astrologyages/geraldmasseywaterman.htm)

Sigur, într-un film ca acesta lucrurile pot fi prezentate în mod foarte simplist şi pot impresiona, dar să nu fie reale. Sărind direct la premisa creatorilor filmului, Isus este un personaj mitic care de fapt era Soarele ?! Astfel, El era un “Mesia solar”. Soarele fiind venerat din timpuri imemoriale de către oamenii inculţi. Urmează întreagă prezentare menită să substanţieze această premisă a unui autointitulat egiptolog şi astrolog, cum este Gerald Massey.

Modul în care respectivele personaje, Horus, Krishna, Mithra şi altele sînt prezentate este destul de dubios. Din ce-am citit şi auzit, nu sînt prezentate foarte fidel felului în care sînt descrise în scrierile antice.

(http://tektonics.org/copycat/osy.html ; http://singinginthereign.blogspot.com/2007/07/zeitgeist-movie-is-christianity.html ).

Unele dintre atributele mesianice menţionate că le-ar avea, de fapt lipsesc în literatura de provenienţă. Dar fiindcă trebuiau făcute nişte “paralele” cu Hristosul Evangheliilor, treacă-meargă, nu ? Este exact ceea ce l-a împiedicat pe Massey să fie recunoscut drept un om de ştiinţă al vremii, şi mai degrabă să ajungă cunoscut drept un druid practicant. Multe din tezele filmului Zeitgeist sînt construite pe scheletul crezurilor lui Massey care apar de asemenea şi-n societatea teosofică, o mişcare ocultică.

Modul total simplist de trasare a unor paralele între astrologie şi Evangheliile Noului Testament este relevat de pildă, în felul în care Betleemul este considerat a fi o constelaţie cerească, şi anume Fecioara (lat., Virgo) decît localitatea naşterii istorice a Mîntuitorului. Pe tripticul acesta s-au făcut şi restul “paralelelor”. Clar, filmul acesta l-ar fi făcut pe Gerald Massey să fie foarte mîndru de convingerile sale dacă ar mai apucat zilele noastre !
Paralelismul elementelor astrologice cu cele ale creştinismului, devine deosebit de surprinzător, ameţitor pe alocuri. Chiar şi ucenicii sînt consideraţi 12 constelaţii cereşti ! Deci, totul din creştinismul, îşi găseşte explicaţia în simboluri astrologice. O altă propunere de interpretare a unor realităţi istorice, amplu atestate de istorici şi de literatura existentă. Dar, asta nu înfrînează fantezia debordantă a autorilor peliculei şi nici nu a oprit-o pe cea a lui Massey, realul ei scenarist iniţial.

Atunci, foarte pe scurt părerea mea este că filmul Zeitgeist nu reprezintă decît o altă tentativă (jalnică!) de a discredita credinţa creştină, nu una de a lupta împotriva relelor instituţionale ale Bisericii sau ale statului, aşa cum se declară la început şi motiv pentru care cineva ar fi admirat demersul producătorilor lui. Se oferă să furnizeze revelaţia ocultă a învăţăturilor din astre, care sînt mai presus de cît cele din Evanghelii. Iar filmul abundă de astfel de “paralelisme” revelate de film în aproape fiecare aspect al vieţii lui Isus. Dar, sînt oare reale ? Trebuie pusă această întrebare.

Simplismul paralelismelor forţate de acest film este fascinant, dar nu este sănătos din punctul de vedere al realităţii, sau al vieţii. Nici nu este de bun simţ. O caracteristică a ocultului este aceea de “citi” sensuri ascunse în orice eveniment şi orice simbol, pe care apoi să le suprapună realităţii, astrologia erijîndu-se într-un adevărat ghid de viaţă al omului, iar pentru creştini, acest lucru nu se discută.

De aceea, asemenea altor producţii de dată recentă, pelicula aceasta “prinde” la cei care nu au cunoştinţa adevărului, care din păcate sînt foarte mulţi. Membrii sau nu ai bisericilor creştine.

Ce-am scris aici am făcut-o în timp ce am urmărit prima parte a filmului. Apoi, am “dat înainte” şi am văzut că paralelismul trece din domeniul religiei, la istoria secolului XX, pînă la evenimentele din sept.2001. Desigur, teza imperialismului american, a guvernămîntului mondial unic, a implantării cipului uman de identificare, sînt şi ele prezente în film. M-a amuzat să-l văd spre sfîrşitul fimului şi pe Carl Sagan. În copilărie adormeam îngrozit de scenariile seci de sfîrşit al Pămîntului fiindcă în cele din urmă Soarele se stinge. Mă întrebam, “bine, bine, înţeleg că orice lucru are sfîrşitul lui, chiar şi Soarele, dar acum că am venit şi eu pe lumea asta, ce mă fac ? Perspectivele înfăţişate de aceşti savanţi, par extrem de sumbre” “Oare de ce m-am născut în această lume ?” Peste ani, destul de mulţi aş zice, am primit răspunsul. Viaţa este marea şansă de a-l cunoaşte pe Creator, de a intra într-o relaţie cu El care să se prelungească în veşnicie, să dea sens şi scop acestei existenţe, dealtfel suficient de triste şi fără “filme de groază” ca acest “zeitgeist”, sau griji precum “încălzirea globală”, pe care într-adevăr, eu îmi permit să o contest, dacă nu cumva să o batjocoresc. Mda ! Sînt vinovat de “hulă” împotriva “încălzirii globale”, forma de azi a străvechiului fenomen al profeţiei false… dar despre asta, voi vorbi cu altă ocazie !

După urmărirea filmului, am simţit nevoia acută de a ieşi din casă pentru o gură de aer liber ! Încă liber…

Alte surse:
- http://www.adam.com.au/bstett/BJesusandHorus74.htm – nu sînt sigur ce site este, dar în acest articol îşi propune să infirme “conexiunea” dintre Horus şi Isus. Paralele dintre Horus şi Hitler sînt cele mai “tari” !
- o destul de bună evaluare a filmului, dar insuficientă: http://www.realitysandwich.com/node/471
- http://www.thedevineevidence.com/jesus_similarities.html

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>