Gimnastică intelectuală pe chestiuni biblice

Potrivit obiceiului, la români în preajma sărbătorilor se face curăţenie. În case. La creştini, şi în suflet, în minţi. Vă invit, să faceţi şi să întreprindeţi astfel de “pregătiri” privind următoarele ilustraţii, poate citind un pic nişte gînduri asupra morţii Sale. Nu vă vor lua mult timp, după care vă veţi putea întoarce la bătutul covoarelor, sau la mîncatul cozonacilor. Fiecare cum preferă

“Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mîntuiască ce era pierdut.“(Luca 19:10)

Iată acele gînduri de care pomenisem anterior.

De ce a trebuit să moară Isus Hristos ?

Despre NECESITATEA morţii Sale

O întrebare simplă al cărei răspuns poate căpăta totuşi profunzimi nebănuite.

Dacă întrebaţi pe cetăţeanul de pe stradă, el îţi va răspunde cum o fac de altfel majoritatea românilor, fără a se gîndi la nimic personal, că “El a murit pentru noi toţi”, “pentru păcătoşi”.

Dar mai exact ce înseamnă că El a trebuit să moară ?

A murit doar ca să liniştească mînia lui Dumnezeu pornită împotriva noastră ? A murit doar ca exemplu de jertfire de sine ? (unul pe care toţi să-l urmeze?)

Totuşi ne arată de la bun început de ce a trebuit să moară Isus Hristos.

Dumnezeu le-a dat asta de înţeles primilor oameni atunci cînd le-a spus: “sufletul care va păcătui, va muri”  (Ezechiel 18:4, 20)

Este aşa…  “Fiindca plata pacatului este moartea” (Rom.6:23)

Cînd primii oameni au păcătuit şi apoi au căutat să se acopere cu şorţuri de frunze de smochin (Gen.3:7), pentru prima dată pe pămînt Dumnezeu a făcut să curgă sînge, luînd viaţa unor animale cu a căror piele i-a îmbrăcat pe Adam şi Eva. Un incident mai degrabă, amuzant l-ar găsi unii, însă plin de semnificaţie evanghelică pentru cei mai înclinaţi spre chibzuinţă !

Din descoperirea nevoii de a se acoperii, primii oameni trebuiau să înţeleagă necesitatea acoperirii păcatului care le-a provocat ruşine.

Ei au înţeles astfel conceptul ulterior dezvoltat de întreg VT, acela al necesităţii acoperirii păcatului prin jertfă şi cu sînge. Ilustrativ în acest moment este să ne amintim că preotul iudeu intra odată pe an în Locul Sfînt unde stropea cu sînge capacul ispăşirii de pe chivotul legămîntului, o piesă esenţială din uneltele de cult din Cortul întîlnirii şi din Templul evreiesc. Acela a fost numit “chifar” sau “kaphar”, adică “acoperire” pentru păcatele lor şi asta trebuiau să înţeleagă evreii dacă ascultau de ce i-a învăţat Dumnezeu să facă.

Astfel întreg sistemul ritual de jertfe dat de Dumnezeu în VT era menit să transmită acest mesaj:  pentru păcat, se moare; pentru iertarea vinii, trebuie vărsat sînge !

Lev.17:11  “Caci viata trupului este în sînge. Vi l-am dat ca sa-l puneti pe altar, ca sa slujeasca de ispasire pentru sufletele noastre, caci prin viata din el face sîngele ispasire”.

Însăşi moartea firească a omului intervenită ca şi consecinţă a păcatului primilor oameni reprezintă o permanentă aducere aminte a respectivei necesităţi: ori de cîte ori moare un om, ne este amintit că avem această datorie la Dumnezeu, din cauza păcatului !

Astfel, cu toţi trebuie să murim: cel puţin o dată ! Ce nu trebuie să se întîmple, este să murim de 2 X ! Adică trupeşte şi sufleteşte. NT ne aminteşte că există această realitate înfricoşătoare, numită “moartea a doua”.

Dumnezeu însuşi nu o doreşte nici unui om şi de aceea a oferit posibilitatea evitării “morţii a doua”. Dar mai întîi, ca omul să deducă necesitatea morţii pentru păcat, El a pus la punct sistemul ritual de jertfe care avea atît un rol pozitiv cît şi un neajuns major:

Pozitiv, fiindcă,

1. acesta amintea de necesitatea morţii pentru păcate – a pedepsei cu moartea pentru săvîrşirea păcatului
2. promitea iertarea vinii prin vărsarea de sînge

Însă negativ, fiindcă,

1. nu le oferea propriu-zis nici una nici alta, fiindcă “este cu neputinta(imposibil) ca sîngele taurilor si al tapilor sa stearga pacatele.” (Evrei 10:4), ci trebuiau să îndeplinească ritualul jertfirii în ascultarea şi credinţa că Dumnezeu ştie mai bine ce-i de făcut !

Aşa că ritualul jertfelor vorbeşte despre necesitatea unei jertfe perfecte care să obţină omului iertarea şi ştergerea într-adevăr a păcatelor sale înaintea lui Dumnezeu. El învăţa acest mare adevăr ce trebuia însuşit de evreul credincios:

- toate jertfele indicau spre un Miel şi Ţap ispăşitor al lui Dumnezeu, nu al omului, iar acela a devenit Isus Hristos !

Înţelegem atunci de ce El a trebuit să moară ?
Fiindcă indiferent de sacrificiile aduse de oameni pentru păcatele lor, vina nu le era înlăturată înaintea Lui ! Păcatul nu le este iertat şi şters. Nici chiar sacrificiul de sine al păcătosului nu-l mulţumeşte pe Dumnezeu, fiind mai întîi de toate un păcat şi o urîciune şi insatisfăcător pentru ispăşire la El !

De aceea, Dumnezeu nici nu vrea ca păcătosul să moară:

- nu-l mulţumeşte în ce priveşte sfidarea dreptăţii şi sfinţeniei Sale

- nu ispăşeşte nelegiurea omului, nu-i acoperă vina, şi

- fiindcă-l iubeşte pe om, i-a pus la dispoziţie O ALTĂ CALE !

O PRIMĂ CONCLUZIE

Necesitatea morţii Sale este dată de insuficienţa, imperfecţiunea oricăror jertfe aduse de om, chiar şi a acelora cerute evreilor de către Dumnezeu.

Nu doar atît, dar această necesitate (ca El să moară!) este explicată şi de gravitatea păcatelor omului.

În impasul în care omul se găseşte, incapabil să-şi găsească iertarea şi viaţa sufletului său, nici chiar prin aducerea cu religiozitate a unor sacrificii cerute de Dumnezeu, sau a propriei sale morţi, făgăduinţa făcută de Dumnezeu a unui Miel de jertfă ar trebui să capete o uriaşă semnificaţie.

Aceasta este lecţia rezultată din “sacrificarea” nedusă la capăt a lui Isaac de către propriul său tată, Avraam, pe muntele Moria, un alt caz de “învăţătură de minte” pe care Dumnezeu ne-a lăsat-o. Din acea întîmplare ieşită din comun, am aflat cu toţii că “Domnul însuşi va purta de grijă” să aducă jertfa perfectă, satisfăcătoare cerinţelor Sale şi eficientă în dobîndirea pentru noi a iertării şi vieţii sufletelor noastre.

Aşa s-a înfiinţat în lume Isus Hristos şi de aceea a trebuit să moară:

Evrei 10:3-6  Dar aducerea aminte a păcatelor este înoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe; căci este cu neputinţă ca sîngele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele. De aceea, cînd intră în lume, El zice: ,,Tu n’ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup; n’ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat.

De aceea, devine atît de important să înţelegem de ce a fost necesar să moară Hristos !

Mai este important să reţinem de ce a fost necesar fiindcă există oameni şi religii (unele numite “creştine” ?!) care mutilează Evanghelia şi-i lipsesc pe alţii de acest adevăr, singura cale de mîntuire care există:

1Cor.15:3  V’am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;

DE CE A MAI TREBUIT SĂ MOARĂ ?

Hristos a mai trebuit să moară pentru ca cerinţele dreptăţii şi ale dragostei lui Dumnezeu să fie satisfăcute împreună, nu separat, sau independent una de alta…

Rom.3:25, 26  Pe El Dumnezeu L-a rînduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sîngele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea în delungei răbdări a lui Dumnezeu; pentruca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel în cît, să fie neprihănit, şi totuş să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.

Deşi Legea Lui călcată prevedea pedepsirea păcătosului cu moartea, în dragostea Lui dorea să abată de la acesta şi să ofere ispăşirea în locul lui: de aici JERTFA DE ÎNLOCUIRE şi cu tot ce înseamnă ea !

Doar în El ca jertfă de ispăşire în locul nostru şi pentru noi,

Ps 85:10  Bunătatea şi credincioşia se întîlnesc, dreptatea şi pacea se sărută.

ASTFEL ESTE AFIRMATĂ NECESITATEA MORŢII LUI !

Desigur se găsesc uni care să nege necesitatea morţii Lui, susţinînd că Dumnezeu putea să să-l ierte pe păcătos fără să fie nevoie ca cineva să moară….

Însă acest lucru, sfidează caracterul just al lui Dumnezeu, ignoră mînia Sa împotriva păcatului care necesită satisfacţie.

Un Dumnezeu drept şi sfînt nu putea să treacă pur şi simplu cu vederea păcatul omului, ci a trebuit să îşi arate mînia împotriva lui. Aceea mînie a necesitat moartea lui Isus !

Şi, ca să-l împace pe om cu Dumnezeu, sau pe Dumnezeu cu omul ? Cum credeţi ?

2Cor.5:17-21  Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s’au dus: iată că toate lucrurile s’au făcut noi. Şi toate lucrurile acestea sînt dela Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcînd lumea cu Sine, neţinîndu-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi dar, sîntem trimeşi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu! Pe Cel ce n’a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>