CELE MAI FRECVENTE ERORI DE INTERPRETARE A BIBLIEI; 20 DE ERORI

CELE MAI FRECVENTE ERORI DE INTERPRETARE A BIBLIEI

O SCURTĂ DEFINIRE A 20 DE ERORI DE INTERPRETARE

    Urmărind atent metodologia deformării Scripturii putem distinge nişte erori de interpretare a Bibliei care se repetă de la o mişcare religioasă la alta şi care demonstrează încălcarea, ignorarea sau în cel mai bun caz, săraca cunoaştere a principiilor hermeneuticii. Aceasta fiind o ştiinţă exactă care odată angajată cu onestitate în procesul de interpretare a Bibliei face dreptate textului ei şi ne face cunoscut ceea ce Dumnezeu vrea să comunice prin Cuvîntul Său şi nu ceea ce subiectivitatea umană s-ar strădui să intuiască. Desigur şi aceasta ştiinţă poate fi abuzată sau exagerată!
    Următoarea listă de 20 de erori de interpretare am preluat-o şi am adaptat-o după excelentul material care se găseşte în mai cuprinzătoarea lucrare asupra acestui subiect a doctorului James W. Sire, editorul lui Inter Varsity Press, intitulată “SCRIPTURE TWISTING – 20 WAYS THE CULTS MISREAD THE BIBLE” (“Deformarea/Răstălmăcirea Scripturii – 20 de moduri în care cultele abuzează Biblia”). Motivul meu în rezumarea acestora este pentru a oferi accesibilitate mai multor creştini şi pentru simplificarea sarcinii noastre de creştini de a “nu lua deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osîndindu-le” (Efes.5:11), adică de a ne proteja de falsuri spirituale şi de a le demasca public. Ca şi creştini am mai fost însărcinaţi să “luptăm pentru credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna” (Iuda 3), care înseamnă că este de datoria noastră să apărăm Evanghelia de deformări şi falsuri.
    În zarva creată în jurul “dreptului fiecăruia de a interpreta Biblia cum vrea”, evidenţierea acestor abuzuri ale unor oameni subiectivi asupra obiectivului Cuvînt al lui Dumnezeu devine absolut necesară, avînd în vedere că Biblia pronunţă în mod expres ca “nimeni să nu adauge sau să scoată din ea” (Apoc.22:l8-19), “să nu treacă peste ce este scris” (1 Cor.4:6), “să nu răstălmăcească/deformeze” (2 Petru 3:16) şi să nu scoată texte din contextul lor (2 Petru 1:20-21). Cineva a spus foarte bine că, “UN TEXT SCOS DIN CONTEXT ESTE UN PRETEXT”. De fapt, aceste deformări şi răstălmăciri ale textelor biblice sînt PRETEXTELE întemeierii atîtor religii false şi a popularizării atîtor de multe falsuri şi alternative spirituale care li se oferă astăzi oamenilor. Dar, cu privire la mîntuirea sufletelor nu există cu adevărat nici o alternativă, căci Isus a zis, “Eu sînt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine” (Ioan 14:6). Isus a dovedit aceasta înviind din morţi. El e înviat şi Adevărul va învia întotdeauna. Minciuna deşi poate pretinde asta, nu a înviat şi nu va învia niciodată, dovedindu-se astfel minciună !
    Vă atrag atenţia asupra denumirilor fiecărei erori de interpretare ilustrată mai jos: Reţineţi-le, ştiţi cît de greu vă este cîteodată să le definiţi altora şi nu puteţi !

1) CITARE INEXACTĂ – În acest caz se face referire la un text din Biblie însă acesta ori nu este citat aşa cum apare în vreo traducere standard ori este atribuit greşit.

Exemplu: Maharishi Mahesh Yogi, fondatorul Meditaţiei Transcedentale venit din India la Londra pentru a deveni gurul Beatles-ilor, susţinea că, “Hristos spune: “Stai nemişcat şi află că Eu sînt Dumnezeu”. Textul este folosit de Maharishi pentru a învăţa că eu-l nostru este Dumnezeu, o afirmaţie des întîlnită la aceşti guru orientali, şi nu numai. Însă, aici Domnul Dumnezeul lui Israel este cel ce spune că este Dumnezeu şi nu “eu-l” lui Maharishi ori al altuia! Pe deasupra, textul se găseşte doar în Psalmi. Este o citare inexactă! Nu Hristos a spus-o, ci Tatăl Său. Textul este atribuit greşit.

2 ) TRADUCERE DEFORMATĂ (denaturată) – Textul biblic este retradus însă în neconformitate cu o sănătoasă exegeză a limbii originale a textului (greacă, ebraică), cu scopul de a fi conformat doctrinei preconcepute şi preformulate a unui anume cult.

Exemplu: Martorii lui Iehova traduc Ioan 1:1 în felul următor: “La început era Cuvîntul şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era un dumnezeu” (?!). Este un fapt binecunoscut că gramatica limbii greceşti nu permite introducerea acestui articol nehotărît “un” înaintea ultimului “Dumnezeu” din text. Dacă se face acest lucru în Ioan 1:1 atunci respectiva regulă gramaticală ar trebui aplicată cu uniformitate mai multor texte ca, Mat.5:9; 6:24, Luca 1:35, 78; 2:40, Ioan 1:6,12,13,18; 3:2,21; 9:6,33; Rom.1:7,17,18; 1Cor.1:30; 15:10; Filip.2:11,13; Tit 1:1….şi atunci în Creştinism am avea cel puţin doi dumnezei, Iehova, Dumnezeul Atotputernic şi încă “un” dumnezeu, pe care ştim foarte bine că “martorii” îl identifică în persoana lui Isus Hristos. Dar această retraducere tendenţioasă s-a făcut fiindcă Martorii neagă că Isus este ca natură Dumnezeu egal Tatălui şi au dorit să “potrivească” Biblia pe calapodul acestei doctrinei a lor.

3) PRETEXTUL BIBLIC (sau, MOMEALA BIBLICĂ) – Un text al Scripturii este citat cu intenţia mascată de a atrage/captiva atenţia cititorilor ori a ascultătorilor, citare care apoi este urmată de o învăţătură atît de nebiblică încît celor mai mulţi le-ar părea extrem de dubioasă dacă nu ar fi fost precedată de o referire la Scriptură ! Din păcate, realitatea ne demonstrează că există oameni care sînt înclinaţi să accepte astfel de doctrine stranii doar fiindcă vin înveştmîntate în versete biblice. Neîndoielnic, trăim vremurile despre care Pavel vorbeşte în 2 Timotei 4:3-4!

Exemplu: Misionarii mormoni citează Iacov 1:5 care promite înţelepciunea lui Dumnezeu tuturor acelora care i-o cer şi continuă explicînd că atunci cînd Joseph Smith, întemeietorul Mormonismului a făcut lucrul acesta, lui i-a fost făcută o revelaţie din care el a dedus că Dumnezeu Tatăl are un trup material. La aceaşi experienţă îi îndeamnă misionarii mormoni pe toţi cei dispuşi să-i asculte, spunînd-le că dacă simt “fierbinţeală” sau “căldură” în piept, Dumnezeu le vorbeşte?! Textul din Iacov este doar “momeala” cu care îi conving să încerce experienţa aceasta !

4) IGNORAREA CONTEXTULUI IMEDIAT – Se citează un text din Scriptură, dar acesta este îndepărtat şi izolat de versetele care-l înconjoară şi care formează contextul lui imediat în baza căruia i s-ar fi putut deduce adevăratul sens.

Exemplu: Alan Watts, cel care a scris cartea “Beyond Theology” (“Dincolo de Teologie”), atacă autoritatea lui Isus şi a Cuvîntului Său citînd prima jumătate a versetului din Ioan 5:39 (“Voi cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică…”), pretinzînd că Isus contestă accentul prea mare pus de ascultătorii Săi pe Vechiul Testament, dar restul contextului imediat spune, “dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa !” (vers.39-40), care demonstrează că de fapt Isus recunoaşte valoarea, inspiraţia şi autoritatea Vechiului Testament ca fiind o mărturie privitoare la El. Trebuie menţionat că aceasta este una dintre cele mai întîlnite erori de interpretare nu doar la cultişti, ci din păcate la creştini care frecventeză biserici biblice !

Din punctul de vedere al Bibliei ca şi scriere, cea mai elementară eroare de interpretare constă din neluarea în seamă a contextului imediat al unui text pus în discuţie. Literatura mişcărilor religioase false abundă de astfel de exemple.

5) CONTRAZICERE DE CONTEXTE – Două sau mai multe versete care nu au nimic în comun sau dacă au o legătură aceasta este foarte greu de depistat, sînt asociate ca şi cum unul ar fi un comentariu al celuilalt.

Exemplu: Mormonii asociază Ieremia 1:5 cu Ioan 1:2,14 sugerînd astfel că ambele versete vorbesc despre existenţa de dinainte de naşterea în lumea aceasta a tuturor fiinţelor omeneşti. Cu toate acestea Ieremia 1:5 se referă la precunoaşterea (cunoaşterea mai dinainte) de către Dumnezeu a lui Ieremia şi nu la existenţa lui (Ieremia) de dinainte de naştere, iar Ioan 1:2 se referă într-adevăr la pre-existenţa lui Dumnezeu Fiul, dar sub nici o formă la aceea a fiinţelor omeneşti.

6) EXAGERARE – Din textul biblic este trasă o concluzie mult prea detailată sau mai exactă decît ne-o îngăduie textul.

Exemplu: Manualul mormon de misiune citează pilda fecioarelor (Mat.25:1-13) pentru a argumenta ideea că “viaţa aceasta de muritor este perioada provizorie în care ne pregătim să-l întîlnim pe Dumnezeu”. Dar pilda fecioarelor înseamnă fără îndoială ceva mai puţin exact, spre exemplu, faptul că oamenii ar trebui să fie pregătiţi oricînd pentru a-l întîlni pe Dumnezeu sau de a fi gata pentru cea de-a Doua Venire a lui Isus Hristos. Evident, aceasta este o formă destul de subtilă de exagerare, dar ce ziceţi de o celebră pretenţie a unei respectabile biserici: Petru, a fost primul papă !?

7) JOC DE CUVINTE – Un cuvînt sau o expresie dintr-o traducere a Bibliei este examinată şi interpretată ca şi cum revelaţia s-a făcut în respectiva limbă în care este făcută traducerea.

Exemplu: Mary Baker Eddy, fondatoarea cultului Ştiinţei Creştine (Christian Science) afirmă că numele Adam este alcătuit din două cuvinte “A” ( în engleză, “un” ) şi “Dam” ( în engleză, “baraj”, “dig”, “piedică”) şi îl interpretează ca însemnînd, “obstacolul pe care şarpele şi păcatul îl va pune între om şi Dumnezeu, creatorul lui”. Dar limba originală a revelaţiei este ebraica şi aramaica şi nu engleza, iar în această limbă Adam nu înseamnă şi nici nu simbolizează vreun dig !

8. FALSUL FIGURATIVULUI – Care poate însemna, (1) a confunda exprimarea literală cu cea simbolică/figurativă, sau (2) a confunda exprimarea simbolică cu cea literală.

Exemplul (1): Marry Baker Eddy, întemeietoarea cultului Ştiinţei Creştine interpretează “seara” ca însemnînd “înceţoşarea gîndirii morale; slăbiciunea minţii muritoare; vederi obscure; pace şi tihnă” (?!).
Exemplul (2): Teologul mormon Tames Talmage interpretează profeţia “vei fi doborît la pămînt şi de acolo vei vorbi” (Isaia 29:4), ca însemnînd faptul că Dumnezeu le va vorbi oamenilor prin Cartea lui Mormon care a fost descoperită în pămîntul înălţimii Cumorah, din statul New York, la sfîrşitul secolului trecut ?!

9) INTERPRETĂRI SPECULATIVE ALE PROFEŢIEI PREDICTIVE – O profeţie predictivă (deci, care priveşte viitorul) este explicată cu prea mare uşurinţă de evenimente istorice deosebite în ciuda faptului că foarte serioşi cercetători biblici consideră interpretarea extrem de dubioasă/îndoielnică.

Exemplu: Toiagul lui Iuda şi toiagul lui Iosif din Ezechiel 37:15-23 sînt interpretate de către mormoni ca însemnînd Biblia şi Cartea lui Mormon.
Alt exemplu: Martorii lui Iehova folosesc evenimentele din 1914 (primul război mondial) ca însemnînd revenirea în secret şi invizibilă a Domnului Isus Hristos. Revenire, care bineînţeles le-a fost revelată doar lor ! Martorilor !

10) A SPUNE DAR A NU CITA – Un autor afirmă că Biblia spune cutare şi cutare lucru dar nu citează textul exact la care face referire (fapt care indică că s-ar putea să nu existe nici un text care să susţină respectivul lucru!).

Exemplu: Se vehiculează în lume că Biblia spune că, “Dumnezeu îi ajută pe aceia care se ajută singuri”. Pe lîngă că nu există nici un text care să autorizeze o astfel de concepţie, Isus a venit ca să-i salveze doar pe cei care nu se mai pot ajuta singuri.
Exemplu: Erich Von Däniken, autorul celebrei cărţi “Amintiri despre viitor” afirmă că, “fără să consult Exodul, par să-mi amintesc că Arca Legămîntului era adesea înconjurată de scîntei”. No comments !

11) CITARE PREFERENŢIALĂ – Pentru a aduce dovezi în favoarea unui argument este citat doar un număr limitat (selectat) de texte, pe cînd învăţătura completă a Bibliei asupra acelui subiect ne conduce la o concluzie cu totul diferită de cea a autorului erorii.

Exemplu: Martorii lui Iehova critică conceptul tradiţional creştin al Trinităţii fără a lua în considerare toate textele cu care cercetătorii biblici documentează în mod incontestabil prezenţa acestui concept în Biblie. Astfel ei citează Ioan 14:28, “Tatăl este mai mare decît Mine”, dar ignoră sau răstălmăcesc Ioan 10:30 unde se spune, “Eu şi Tatăl, una sîntem”, precum şi multe altele care de fapt, afirmă trinitatea.

12) DOVADĂ INADECVATĂ – O generalizare pripită este dedusă dintr-o dovadă prea săracă.

Exemplu: Martorii lui Iehova învaţă că transfuzia de sînge este nebiblică şi este interzisă de Dumnezeu, dar argumentul biblic pe care-l citează nu se adresează direct subiectului sau nu sprijină deloc această interdicţie a transfuziilor de sînge. Mîncarea sîngelui animalelor sacrificate idolilor are o cu totul altă semnificaţie decît transfuzia de sînge uman făcută în contextul salvării vieţii omeneşti (Fapte 15:29). Acest pasaj vorbeşte despre interdicţia Vechiului Testament împotriva mîncatului sau băutului de sînge provenit de la animale sacrificate idolilor (vezi, Gen.9:3-4). Cu toate acestea, o transfuzie de sînge nu este totuna cu a “mînca” sau a “bea” sînge. Lucrul acesta se poate demonstra după cum urmează. Întîi, chiar dacă un doctor administrează unui pacient hrană intravenos şi numeşte lucrul acesta “mîncare” sau “hrănire intravenoasă”, a-i administra sînge pe aceaşi cale, deci intravenos, înseamnă cu totul altceva fiindcă sîngele nu este recepţionat de corp ca “hrană” sau “mîncare” ! A spune că hrănirea intravenoasă şi transfuzia de sînge sînt unul şi acelaşi lucru, doar fiindcă se administrează aparent în acelaşi fel, dovedeşte cel puţin ignoranţă faţă de rolul medical pe care acestea îl au pentru corpul omenesc.

13) DEFINIRE CONFUZĂ – Un termen biblic este atît de greşit înţeles sau interpretat încît o esenţială doctrină biblică este deformată sau negată în întregime.

Exemplu: Unul dintre urmaşii lui Edgar Cayce, un profet fals al sec.XX cu însuşiri de medium, confundă doctrina biblică a naşterii din nou cu doctrina orientală a reîncarnării ! De fapt, această definire confuză a conceptului biblic de naştere din nou se întîlneşte la majoritatea susţinătorilor ideii de reîncarnare. Dar, prin naşterea din nou Isus nu a învăţat reîncarnarea omului, ci regenerarea spiritului său !

14) IGNORAREA  EXPLICAŢIILOR ALTERNATIVE – O anumită interpretare este oferită unui text biblic sau mai multor texte care ar putea foarte bine să fie interpretate, şi adesea sînt, într-o cu totul altă manieră, dar aceste alternative nu sînt luate în considerare.

Exemplu: Acelaşi Erich Von Däniken se întreabă de ce în Geneza 1:26 Dumnezeu foloseşte pluralul (“noastră, noi”) şi sugerează drept răspuns faptul că aceasta ar fi o aluzie la conversaţia dintre mai mulţi astronauţi (!?). Astfel, el dezavuează explicaţiile alternative (care sînt şi cele reale !) care indică că Dumnezeu vorbea fie ca “un împărat înconjurat de oştirile Sale cereşti”, fie că pluralul folosit aici prefigurează doctrina Trinităţii mai clar descrisă în Noul Testament.

15) FALSUL EVIDENT – Se utilizează cuvinte ca, “în mod evident”, “neîndoielnic”, “fără îndoială” sau “toţi oamenii raţionali susţin acest lucru” şi altele de acest fel, care sînt introduse în respectiva interpretare pentru a înlocui argumente biblice sau raţiuni logice aduse în favoarea idei afirmate.

Exemplu: Din nou acelaşi Erich Von Däniken spune: “Fără îndoială (sublinierea îmi aparţine) că Arca Legămîntului era încărcată cu electricitate ! ” (?!)

Cu nici un chip, (?!) astfel de expresii nu pot nici valida şi nici infirma o interpretare autoritară a Scripturii. Aceasta nu se obţine apelînd la falsuri evidente ca aceste expresii menite să manipuleze şi să influenţeze gîndirea oamenilor în lipsa unor dovezi convingătoare.

16) FALSUL SĂVÎRŞIT PRIN VIRTUTEA ASOCIERII – Care înseamnă următoarele lucruri:
a) Un autor de literatură cultică sau un întemeietor al unui cult religios asociază învăţăturile lui cu cele ale unor figuri recunoscute ca autorităţi în lumea creştină.
b) Scrierile cultului sînt asemănate sau chiar identificate cu cele ale Bibliei.
c) Literatura cultului imită forma scrierilor Bibliei pentru ca să sune ca şi Biblia !

Exemplu pentru cazul [a]: Mary Baker Eddy, fondatoarea Ştiinţei Creştine, afirmă că ea a dobîndit capacitatea de a ajunge la “concluzii absolute prin revelaţie, raţiune şi demonstraţie…” Atunci cînd o nouă idee spirituală se naşte pe pămînt, versetul profetic al lui Isaia “Căci un Copil ni s-a născut,… Îl vor numi Minunat”, “se împlineşte din nou”, spune ea. Astfel cu fiecare “idee” care-i vine, ea îşi însuşeşte împlinirea profeţiei lui Isaia (Isaia 9:6) şi chiar autoritatea lui Isus Hristos. După aceea, citează cuvintele lui Isus sugerînd că şi ea asemenea lui Isus, învaţă numai ceea ce i-a dat Dumnezeu Tatăl: “Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine” (Ioan 7:16). Ei bine, întîi, trebuia să stabilească fără tăgadă că Tatăl a trimis-o şi pe ea ! Ceea ce nu mai este cazul acum după ce îi cunoaştem doctrinele anticristice!

Exemplu pentru cazul [b]: Juan Mascaro în introducerea sa la Upanishads (scrieri sacre indiene) citează Noul Testament, Evangheliile, Ecleziastul şi Psalmii din care el selectează pasaje care chipurile sînt paralele cu Upanishad-ele. Mormonii se subscriu şi ei unei asemenea practici.

Exemplu pentru cazul [c]: Una din cărţile de bază ale Mormonismului, “Doctrina şi Legămintele – 93″ amestecă propoziţii din Evanghelia lui Ioan şi menţine o asemenea similaritate cu Evanghelia încît să se obţină impresia că această scriere este biblică.

17) INTERPRETAREA ESOTERICĂ – Se face presupunerea că Biblia conţine un înţeles ascuns şi esoteric (esoteric, însemnînd că cel ce-l descoperă este mîntuit!) care este făcut cunoscut doar acelora care sînt iniţiaţi în secretele lui, iar interpretul acelui înţeles tăinuit declară semnificaţia pasajului biblic fără a oferi vreo explicaţie pentru interpretarea la care a ajuns.

Exemplu: Din nou, Mary Baker Eddy! Ea oferă înţelesul primei expresii din rugăciunea “Tatăl Nostru”, “Tatăl nostru care eşti în ceruri”, ca însemnînd, “Tatăl Nostru – Mama Noastră, Dumnezeu, pe deplin armonios” (?!). Interpretarea este populară în noul curent cunoscut sub numele de teologie feministă. Mîntuirea depinde de descoperirea de către adepţi a sensului tainic al Dumnezeirii feminine !?

18. SUPLIMENTAREA AUTORITĂŢII BIBLICE (ADĂUGAREA LA  REVELAŢIA BIBLICĂ) – Noi revelaţii de la pretinşi profeţi din perioada post-biblică înlocuiesc Scripturile sau sînt adăugate lor şi se consideră autoritare.

Exemplu: Mormonii suplimentează Biblia cu “Doctrina şi Legămintele” şi cu “Perla de Mare Preţ”. Adepţii pretinsului profet William Branham adaugă Scripturilor, cartea “Descoperirea Celor Şapte Peceţi” (o pretinsă revelaţie a celor şapte peceţi de care vorbeşte cartea Apocalipsei). Martorii lui Iehova interpretează Scripturile prin intermediul multitudinii de publicaţii lansate de Turnul de Veghere, “Turnul de Veghere”, “Treziţi-vă!”, “Studii din Scripturi” (ale lui Charles T.Russell – fondatorul), şi altele.

19) RESPINGEREA AUTORITĂŢII BIBLICE – Biblia ca întreg sau doar texte din ea atunci cînd sînt discutate sînt respinse fiindcă nu se potrivesc cu alte pretinse autorităţi spirituale printre care pot fi şi raţiunea sau noile revelaţii ce nu armonizează cu unele texte biblice.

Exemplu: Archie Matson susţine că Biblia conţine “Cuvîntul lui Dumnezeu” dar în acelaşi timp afirmă că ea conţine şi contradicţii şi că însuşi Isus a respins autoritatea Vechiului Testament atunci cînd şi-a contrastat vederile Sale cu Vechiul Testament în Predica de pe Munte acolo unde a zis: “Aţi auzit că s-a zis în vechime…dar Eu vă zic”.

20) CONFUZIA CONCEPŢIEI DESPRE LUME – Confuzia concepţiei despre lume intervine atunci cînd un cititor sau interpret al Bibliei nu o interpretează în cadrul ei cultural şi intelectual  şi o scoate din acel context plasînd-o într-un alt cadru de referinţă, unul străin Bibliei. De obicei se manifestă sub forma distorsionării înţelesului original şi înlocuirii lui cu un altul. În acest caz un foarte important principiu de interpretare sănătoasă este încălcat. Noi ar trebui ca întotdeauna să o citim/interpretăm/înţelegem în spiritul autorului, să acordăm atenţie la ceea ce autorul a spus în contextul cultural şi intelectual propriu textului, adică în lumina cadrului ei istoric şi literar original.

Exemplu: Cartea “Principiul Divin” expresia primară de gîndire a Bisericii Unificării din Coreea de Sud şi a liderului ei, Sun Myung Moon (membrii acesteia fiind cunoscuţi în Occident sub numele de “moonies”), este considerată “adevărul prezent care depăşeşte teologia creştină”. Introducerea cărţii afirmă că, “Scriptura poate fi asemuită cu o candelă care iluminează adevărul. Misiunea ei este de a răspîndi lumina adevărului. Însă cînd “o lumină mai puternică apare, misiunea celei mai vechi încetează”. Astfel, învăţătura nouă a lui Moon înlocuieşte Biblia! Dar aceste noi învăţături nu încep tocmai de la zero. Folosind parţial istoria Vechiului Testament, prezentînd relatări ale creaţiei, ale căderii omului în păcat, Moon ajunge la Prima Venire a lui Isus pe care o consideră un eşec postulînd apoi  necesitatea unei a Doua Veniri care spune că a şi avut loc în Coreea !?  La această poziţie el a ajuns inspirîndu-se iniţial din Biblie dar apoi părăseşte contextul ei pentru a favoriza noua interpretare specifică cultului fondat de el însuşi. În schimb, teologia tradiţională creştină începe cu Biblia şi face exegeza textului, îngăduind contextului Bibliei să modeleze şi să formeze interpretarea textului în discuţie. Sun Myung Moon şi biserica acestuia foloseşte Biblia ori de cîte ori pare să-i confirme ideile, dar o respinge sau o deformează atunci cînd nu armonizează vizibil cu falsul lor sistem teologic.

În loc de concluzie…

    Cu toate bunele intenţii pe care le putem arăta în interpretarea Bibliei, nu vom putea deveni buni interpreţi ai ei dacă ignorăm unele principii sănătoase de interpretare. În cazurile expuse mai sus am văzut cum încălcări ale acestor principii au rezultat în doctrine excentrice şi bizare care au oferit oamenilor noţiuni greşite despre Dumnezeu, periclitîndu-le mîntuirea şi făcîndu-i să practice lucruri contrare Cuvîntului lui Dumnezeu. De aceea, trebuie să ne întrebăm care este şi opusul acestor erori şi cum putem de fapt evita aceste erori de interpretare?
    Deşi subiectul principiilor de interpretare este demn de o mai vastă tratare, doresc acum să vă ofer o listă condensată a cîtorva principii de interpretare pe baza cărora să vă puteţi angaja cu încredere în înţelegerea şi interpretarea obiectivă a Cuvîntului lui Dumnezeu. Acestea sînt intitulate “CELE 10 PORUNCI ALE INTERPRETĂRII BIBLIEI”. Iată-le !

“CELE 10 PORUNCI ALE INTERPRETĂRII BIBLIEI”

1. Nu încerca să justifici interpretarea pe care tu o favorizezi/preferi ci, încearcă să ajungi la interpretarea care se potriveşte cel mai bine textului.
2. Interpretează în mod inductiv un text. Aceasta însemnînd a deduce adevăruri generale din fapte concrete, luînd în considerare tot materialul biblic privitor la subiect.
3. Caută să ajungi la interpretarea care se potriveşte cel mai bine exprimării textului.
4. Bazează-ţi interpretarea pe cele mai bune texte disponibile în greceşte şi evreieşte.
5. Derivă interpretarea textului dintr-o atentă examinare a contextului imediat.
6. Nu cita surse savante, (1) afară din context, (2) pentru a sprijini interpretări care nu sînt confirmate de textul propriu-zis.
7. Interpretează profeţiile şi viziunile Scripturii în lumina propriilor lor revelaţii şi în conformitate cu învăţăturile explicite ale Bibliei.
8. Interpretează simplu expresiile simple, în afară de cazul în care contextul impune altceva.
9. Nu faceţi ca o parte din Scriptură să se contrazică cu o alta, ci interpretaţi fiecare parte în lumina propriilor ei revelaţii şi în contextul ei înainte de a încerca să înţelegeţi legătura care există între aceste părţi.
10. Interpretează realităţile spirituale descrise de Biblie, avînd înţelegerea umilă a faptului că Dumnezeu este infinit mai mare decît finita noastră pricepere.

“Oamenii nu resping Biblia fiindcă găsesc greşeli în ea, ci fiindcă ea găseşte greşeli la ei”
                                                                                       John Blanchard

“Un suflet umil şi doritor va descoperi mii de lucruri în Biblie pe care savantul mîndru, arogant şi îngîmfat va eşua jalnic să le înţeleagă  J.C.Ryle                                            

“Omul care o citeşte superficial va trăi superficial, iar un creştin superficial este cea mai patetică parodie a adevărului”                                                          
                                                                                       John Blanchard    

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>