“Sperietoarea” de creştini; Evrei 6:1-9;
studiul biblic de duminică 24 august, 2008.
Ascultă/descarcă înregistrarea audio
Citeşte/descarcă notiţele studiului
1 De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvîrşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte, şi a credinţei în Dumnezeu, 2 învăţătura despre botezuri, despre punerea mînilor, despre învierea morţilor şi despre judecata vecinică. 3 Şi vom face lucrul acesta, dacă va voi Dumnezeu. 4 Căci cei ce au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s’au făcut părtaşi Duhului Sfînt, 5 şi au gustat Cuvîntul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor- 6 şi cari totuş au căzut, este cu neputinţă să fie înoiţi iarăş, şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi-L dau să fie batjocorit. 7 Cînd un pămînt este adăpat de ploaia care cade adesea pe el, şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru cari este lucrat, capătă binecuvîntare dela Dumnezeu. 8 Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat, şi sfîrşeşte prin a i se pune foc. 9 Măcar că vorbim astfel, prea iubiţilor, totuş dela voi aşteptăm lucruri mai bune şi cari însoţesc mîntuirea.
Poate creştinul să-şi piardă mîntuirea?
Pasajul de faţă este unul dintre cele mai abuzate şi greşit înţelese. Mi-a fost dat să aud şi să văd aplicaţii ale lui care n-au nici o legătură cu textul biblic, cu contextul în care a fost scris, ori cu persoanele cărora le-a fost adresat iniţial. Cea mai notorie greşeală de interpretare a lui este aceea că un creştin îşi poate pierde mîntuirea. Cu alte cuvinte, credinciosul care cade în păcat sau mai rău, decide să săvîrşească un păcat, nu mai poate fi reînnoit din punct de vedere spiritual.
Dar în urma studiului atent al contextului, concluziile la care ajungem vor fi cu totul altele şi nu vor avea nici o legătură cu tema pierderii sau păstrării mîntuirii. Din păcate aşa-l folosesc unii! Poate să i se zică “sperietoarea de indecişi” ! A celor cărora le place să audă evanghelia, dar nu o ascultă… Acesta este aşadar unul dintre cele mai abuzate sau temute texte ale bibliei. Nu puţini evită să înveţe din el. Personal însă îl apreciez mult. Vă voi împărtăşi şi vouă de ce.
Prin definiţie mîntuirea nu se poate pierde, deşi orice altceva se poate pierde după cum bine ne demonstrează Biblia şi viaţa. Dar mîntuirea, asta NU !
Dacă ceea ce ai este mîntuirea biblică, nu mai poţi fi pierdut. A spune că un creştin îşi poate pierde mîntuirea este inexact dpdv biblic şi reprezintă o contradicţie de termeni. Adică oricine altcineva este pierdut şi se poate pierde definitiv, mai puţin urmaşul lui Hristos ! Dacă însă ce-ai obţinut este doar religie şi tradiţie, acestea se pot pierde şi odată cu ele şi tu. Dacă însă ai primit mîntuire aşa cum descrie Biblia că se primeşte, nu o poţi pierde, dar nici nu te poţi comporta ca unul care este sigur de el şi să te complaci în păcat. Descrierea biblică a celui mîntuit este că acesta o “rupe” cu păcatul. Este o primă dovadă a mîntuirii !
De fapt dacă stăm să ne gîndim bine, ceea ce se susţine aici este exact acest lucru. Evreii sînt îndemnaţi să apuce odată mîntuirea şi să nu mai depindă de elementele de început ale religiei fiindcă odată primită, mîntuirea lor nu se mai poate pierde. Textul de faţă reprezintă un îndemn adresat unor evrei de a o rupe cu elementele începătoare ale vechii lor religii, vechi atît dpvd cronologic, dar învechite şi spiritual odată cu venirea lui Isus Hristos. Ca să înţelegem bine despre ce este vorba aici şi să nu recurgem la interpretări inedite trebuie să aflăm care sînt acele “adevăruri începătoare ale lui Hristos” ce trebuiau abandonate de evrei ?
Şi de ce să nu se mai pună “din nou” bază în unele lucruri pe care ştim bine că unui creştin îi rămîne să le practice toată viaţa ? Pocăinţa şi credinţa sînt esenţiale vieţii creştine, ce pocăinţă de fapte moarte şi credinţă în Dzeu să “lase” evreii ?
2 învăţătura despre botezuri, despre punerea mînilor, despre învierea morţilor şi despre judecata vecinică.
Dacă aflăm la ce se referă aici autorul, avem toate şansele ca interpretarea noastră să ne descopere ce a vrut Dzeu de la primitorii acestei epistole şi în consecinţă, ce vrea de la noi, cititorii ei de azi. “Învăţăturile începătoare ale lui Hristos” sînt reprezentate drept noţiuni introductive ale VT în ce priveşte necesitatea mîntuirii, realitatea păcatului şi a pedepsei veşnice. În VT conceptul mîntuirii era prezentat într-un mod rudimentar, adică niciunde el nu enunţa atît de răspicat cum se face în Fapte 4:12 că,
“În nimeni altul nu este mîntuire: căci nu este supt cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mîntuiţi.“
Determinarea pentru început a înţelesului sintagmei “învăţăturile începătoare ale lui Hristos” este esenţială pentru înţelegerea restului pasajului. Dacă aceste învăţături începătoare reprezintă religia primitivă, neîmplinită, sau neevoluată, elementară menită să pregătească Israelul pentru primirea Mîntuitorului, are sens. Dacă acele învăţături sînt cele din NT, religia matură, avem o uriaşă contradicţie căci ele nu pot fi abandonate!
Dar ele sînt numite “temelia” care înseamnă că se află la baza unei construcţii, una însă la care să nu se mai întoarcă, sau despre care să nu se mai vorbească, sens regăsit în expresia greacă “să lăsăm”. Pasul firesc după punerea unei temelii ar fi ridicarea construcţiei. Pentru evreii cărora li se scria această scrisoare venise aceea vreme: o fundaţie doctrinară fusese pusă în VT. Aceea consta din cele 6 doctrine de la care trebuiau să plece şi să vină la “cele desăvîrşite” reprezentate de învăţătura lui Hristos, a lucrării Sale de ispăşire şi a preoţiei lui cereşti.
Să luăm în ordine aceste rudimente ale religiei adevărate care li s-a cerut evreilor să le lase:
1. “Temelia pocăinţei de faptele moarte”
Pocăinţa era predicată constant de profeţii VT. Prin ea cereau poporului să se întoarcă de la faptele moarte care erau fie idolatria, fie faptele legii, ritualurile şi ceremoniile îndeplinite fără inimă, sau fără credinţă !
2. “credinţa în Dzeu”
Credinţa în Dzeu fără recunoaşterea Mesiei nu este autentică. Aceea credinţă în Dzeu care nu-l recunoştea pe Isus din Nazaret trebuia revizuită.
3. “învăţătura despre botezuri”
În viaţa preoţilor şi leviţilor spălările rituale în apă erau la ordinea zilei. La fel erau şi pentru cei care nu erau evrei dar primeau legea şi se converteau la iudaism şi îndeplineau un rit al spălării în apă foarte asemănător botezului nou-testamental.
4. “despre punerea mînilor”
Acest obicei era cel mai evident în ziua ispăşirii cînd preotul sau păcătosul îşi punea mîinile peste animalul de jertfă pentru a sugera identificarea lor cu păcatul care era transferat asupra acestuia. O ceremonie care doar simboliza jertfa de înlocuire furnizată acum de Isus. Nu are nici o legătură cu punerea mîinilor practicată de primii creştini cu ocazia numirii cuiva în poziţii din biserică, sau pentru rugăciuni de vindecare.
5. “despre învierea morţilor”
Aceasta a fost o doctrină destul de timid enunţată în VT, dar proclamată răspicat după învierea lui Isus din morţi.
6. “despre judecata vecinică”
Toate acestea sînt nişte învăţături pregătitoare pentru acceptarea lui Isus Hristos, învăţături a căror definire a început în VT şi care şi-au găsit desăvîrşirea în NT, odată cu venirea Sa. Nişte adevăraţi credincioşi nu aveau cum să rămînă la ele şi să se mulţumească să le susţină aşa cum se găseau în vechiul legămînt, ci aveau nevoie să recunoască descoperirea şi dezvoltarea lor completă făcută în NT. Adică, să treacă de la umbre la conţinut. De la contururi, la substanţă ! De la învelişul religiei, la miezul ei. De la forme, la esenţă.
O primă concluzie
Mustrarea pe care a început să le-o adreseze în capitolul precedent îşi găseşte răspuns în ceea ce citim acum. Dacă înainte le-a reproşat că nu au atins maturitatea spirituală care se presupuneau să o aibă pentru credinţa lor, acum le prezintă soluţia. Ce au de făcut. Ştim că sub presiunea prigoanei ei tindeau să revină la iudaism şi nu mai recunosc ce înseamnă pentru ei ce-a făcut Isus în lucrarea Lui. Pentru a evita această gravă întoarcere înapoi sau recidivă spirituală, acestor evrei li se cere să lase elementele de început ale creştinismului care într-adevăr se regăseau în iudaism şi să vină la “cele desăvîrşite”, care sînt învăţăturile Noului Testament.
Cele două acţiuni de aşteptat să le întreprindă sînt soluţia pentru maturizarea lor spirituală. Aceşti iudei trebuiau să renunţe odată pentru totdeauna la legăturile lor cu vechiul legămînt şi cu iudaismul, în general şi să-l recunoască (doar) pe Isus Hristos ca Mîntuitor şi Domn. Un lucru care trebuiau să-l facă imediat şi fără ezitare. Maturizarea despre care se vorbeşte aici nu era un proces. Maturizarea aceasta constă în abandonul ABC-ului religiei care se găseşte în VT şi acceptarea deplinei revelaţii făcute în NT.
Ei nu trebuiau să dispreţuiască sau să desconsidere acele învăţături, dar nu puteau să revină la ele. Ca să devină nişte adevăraţi credincioşi (faptul că erau “fii lui Avraam nu era suficient!), trebuiau să abandoneze învăţăturile elementare despre Hristos şi să le accepte pe cele desăvîrşite, acestea fiind introduse, răspîndite şi popularizate după venirea lui Isus.
Fiindcă niciodată ca şi creştini adevăraţi nu ni s-ar cere să renunţăm la credinţa în Dzeu, sau să negăm importanţa pocăinţei oricît de maturi am deveni ca şi credincioşi, înţelegem că aceste “învăţături începătoare” privesc instituţiile, ceremoniile şi riturile vechiului legămînt. Este ceea ce precis le cerea Dzeu evreilor: să abandoneze umbrele, imaginile şi sacrificiile vechii dispensaţii şi să recunoască realitatea noului legămînt în Isus Hristos. Pe scurt să renunţe la imaginea zugrăvită a Mesiei de către VT şi să vină la însuşi Acesta ! Sau, este un “renunţaţi la vechiul legămînt şi acceptaţi-l pe cel nou.” …
…
Pentru restul notiţelor, mergi pe link-ul aferent lor !
Ascultă/descarcă înregistrarea audio
Citeşte/descarcă notiţele studiului
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
0 Responses to “"Sperietoarea" de creştini; Evrei 6:1-9”