“CEL MAI BUN PRIETEN”; Un tratat de prietenie cu Dumnezeu şi oamenii; partea a II-a

Studiul de duminică, 2 noiembrie, 2008.
Ascultă/descarcă înregistrarea audio
Citeşte/descarcă notiţele

După ce data trecută v-am oferit o pledoarie, să-i zicem îndemn (pledoarie pare prea pretenţios!) să-l aveţi pe Domnul Isus Hristos ca cel mai bun prieten al vostru, acum voi încerca să vă prezint într-un studiu, ce spune Biblia despre prietenie. Deci, despre prietenie din punct de vedere biblic.

Ca şi punct de plecare, cartea biblică a Proverbelor pare locul potrivit. Mulţi sînt mai atenţi la cum se îmbracă decît cu cine se însoţesc ! Adică, arată mai mare grijă în alegerea hainelor decît a prietenilor. Cît de adevărat ! Să recunoaştem atunci că avem nevoie de înţelepciunea divină pentru alegerea prietenilor noştri şi pentru întreţinerea prieteniilor bune pe care le avem.

Valoarea unor prieteni adevăraţi se evidenţiază din,

1.   Critica sau opoziţia lor constructivă: “Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sînt mincinoase.” Prov.27:6

Exemplu: Pavel l-a confruntat pe Petru de faţă cu alţii, oferind o dovadă de adevărată prietenie ! Vezi, Galateni, cap. 2:

11  Dar cînd a venit Chifa (Petru) în Antiohia, i-am stătut împotrivă în faţă, căci era de osîndit. 12  În adevăr, înainte de venirea unora dela Iacov, el mînca împreună cu Neamurile; dar cînd au venit ei, s’a ferit şi a stat deoparte, de teama celor tăiaţi împrejur. 13  Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi Iudei, aşa că pînă şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor. 14  Cînd i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor: ,,Dacă tu, care eşti Iudeu, trăieşti ca Neamurile, şi nu ca Iudeii, cum sileşti pe Neamuri să trăiască în felul Iudeilor?“

La mijloc nu era o dispută personală, ci însăşi adevărul mesajului evanghelic era în joc, adevărul despre cum sînt oamenii mîntuiţi fiind umbrit de comportamentul lui Petru cu această ocazie. Înaintea de venirea unora din Ierusalim, Petru (Chifa) “servea” masa alături de ne-evrei, dar cînd acest grup a venit în Antiohia Siriei, acesta s-a ridicat de la masă şi s-a ferit să fie văzut alături de ne-evrei. Atunci Pavel a acţionat ca un adevărat prieten, corectînd şi îndreptînd public slăbiciunea lui. I-a aplicat o “orthopedia” căci asta este expresia grecească regăsită în “a umbla drept”.

Prietenii adevăraţi se mai recunosc după,

2.   Sfaturile lor binevoitoare: Prov.27:9  Cum înveseleşte untdelemnul şi tămîia inima, aşa de dulci sînt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten.

3.   Susţinerea arătată în vreme de necaz: Prov.27:10  Nu părăsi pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău, dar nu intra în casa fratelui tău în ziua necazului tău: mai bine un vecin aproape de cît un frate departe.

4. Loialitatea lor statornică: Prov.17:17  Prietenul adevărat iubeşte oricînd, şi în nenorocire ajunge ca un frate.

5. Prieteniei îi este recunoscută valoarea şi în cartea Ecleziastului lui Solomon, unde se constată multe realităţii ale lumii aşa cum este şi unde omului i-ar fi de folos să aibă tovarăşi în “călătoria vieţii”.

Ecl.4:9-12  Mai bine doi decît unul, căci iau o plată cu atît mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întîmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur, şi cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice!  Tot aşa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzescă dacă e singur?  Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.

6.  Ospitalitatea este o condiţie a prieteniei aşa cum se remarcă din celebra întîlnire de la stejarii lui Mamre unde Avraam este gazda lui Însuşi Domnul Dzeu. Descrierea întîlnirii o găsiţi în Gen.18:1-33, dar pe moment să reţinem ce se spune despre Avraam: “El însuşi a stătut lîngă ei sub copac şi le-a slujit pînă ce au mîncat”.

PERICOLE REPREZENTATE DE PRIETENII NEPOTRIVITE

În acelaşi timp, să devenim conştienţi de pericolele ridicate de prieteniile nepotrivite:

- pot conduce sau încuraja la păcat:

2Samuel 13:1-21
1  După aceea, iată ce s’a întîmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar; şi Amnon, fiul lui David, a iubit-o.
2  Amnon era atît de chinuit din această pricină, încît a căzut bolnav după soră-sa Tamar; căci era fecioară, şi-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva.
3  Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David. Şi Ionadab era un om foarte şiret.
4  El i-a zis: ,,Pentruce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?“ Amnon i-a răspuns: ,,Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.“
5  Ionadab i-a zis: ,,Culcă-te în pat, şi fă-te bolnav. Cînd va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: ,Dă voie sorei mele Tamar, să vină să-mi dea să mănînc; să-mi pregătească subt ochii mei o mîncare, ca s’o văd şi s’o iau din mîna ei.“
6  Amnon s’a culcat şi s’a făcut bolnav. Împăratul a venit să-l vadă, şi Amnon a zis împăratului: ,,Te rog, să vină soru-mea Tamar să facă două turte subt ochii mei şi să le mănînc din mîna ei.“
7  David a trimes să spună Tamarei înlăuntrul odăilor ei: ,,Du-te în casa fratelui tău Amnon, şi pregăteşte-i o mîncare.“
8  Tamar s’a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frămîntat-o, a pregătit turte înaintea lui, şi le-a copt;
9  luînd apoi tigaia, le-a răsturnat înaintea lui.“ Dar Amnon n’a vrut să mănînce. El a zis: ,,Scoateţi pe toată lumea afară.“ Şi toată lumea a ieşit afară dela el.
10  Atunci Amnon a zis Tamarei: ,,Adu-mi mîncarea în odaie, şi s’o mănînc din mîna ta.“ Tamar a luat turtele pe cari le făcuse, şi le-a dus fratelui său Amnon, în odaie.
11  Pe cînd i le dădea ea să le mănînce, el a apucat-o şi i-a zis: ,,Vino, soro, şi culcă-te cu mine.“
12  Ea i-a răspuns: ,,Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face aşa în Israel; nu face mişelia aceasta.
13  Unde mă voi duce eu cu ruşinea mea? Şi tu vei trece drept un mişel în Israel. Acum, vorbeşte, te rog, împăratului, şi nu se va împotrivi să fiu a ta.“
14  Dar el n’a vrut s’o asculte; a silit-o, a necinstit-o şi s’a culcat cu ea.
15  Apoi Amnon a urît-o foarte mult, mai mult decît o iubise. Şi i-a zis: ,,Scoală-te, şi du-te!“
16  Ea i-a răspuns: ,,Nu mai mări răul pe care l-ai făcut, izgonindu-mă.“
17  El n’a vrut s’o asculte şi, chemînd băiatul care-i slujea, a zis: ,,Izgoneşte dela mine pe femeia aceasta, scoate-o afară, şi încuie uşa după ea!“
18  Ea avea o rochie pestriţă; căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului, cîtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară, şi a încuiat uşa după ea.
19  Tamar şi-a presărat cenuşă pe cap, şi şi-a sfîşiat haina pestriţă; a pus mîna în cap, şi a plecat ţipînd.
20  Fratele ei Absalom, i-a zis: ,,A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta.“ Şi Tamar, nemîngîiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom.
21  Împăratul David a aflat toate aceste lucruri, şi s’a mîniat foarte tare.

Ionadab nu este genul de prieteni pe care să-i ai ! Este îngrozitor ce s-a întîmplat ulterior. Absalom, fratele lui îl va omorî pe Amnon, deşi Ionadab, vărul lui Amnon este de fapt autorul moral al reprobabilei fapte a acestuia şi care a fost un abuz sexual al surorii sale.

Un alt pericol al prieteniilor nepotrivite este relevat în povestea vechi-testamentală a lui Hira Adulamitul care,

- nu-l descurajează pe Iuda să aibă o relaţie la “nimereală” cu cea care trecea drept o prostituată a vremii dar care-i era de fapt noră ! Vezi, Geneza 38:12-26.

Apoi, un prieten nepotrivit mai poate să-l inducă pe un om,

- să se închine unor dumnezei falşi, sau idoli: Deut.13:6-11

Proverbele continuă avertismentele cu privire la pericolele anturajelor proaste:

Prov.1:10 Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa cîştigat de ei! Dacă-ţi vor zice: ,,Vino cu noi! Haidem să întindem curse ca să vărsăm sînge, să întindem fără temei laţuri celui nevinovat;   haidem să-i înghiţim de vii, ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se pogoară în groapă;  vom găsi tot felul de lucruri scumpe, şi ne vom umplea casele cu pradă; vei avea şi tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toţii!“ – fiule, să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor!  Căci picioarele lor aleargă la rău, şi se grăbesc să verse sînge. Dar degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor tuturor păsărilor; căci ei întind curse tocmai împotriva sîngelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri. Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de cîştig: lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.

Sau,

Prov4:14 Nu intra pe cărarea celor răi, şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi! Fereşte-te de ea, nu trece pe ea; ocoleşte-o, şi treci înainte! Căci ei nu dorm, dacă n’au făcut răul, le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă; căci ei mănîncă pîne nelegiuită, şi beau vin stors cu sila. Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescînd pînă la miezul zilei. Calea celor răi este ca întunerecul gros: ei nu văd de ce se vor poticni. Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la vorbele mele!

- chiar dacă nu toţi prietenii pot să aibă o influenţă spirituală nefastă (a se citi, pot să-ţi inducă idolatria!), astfel de prieteni pot aduce multă întristare din cauza lipsei lor de înţelegere şi pot îngreuna mult viaţa cuiva. Aşa au fost prietenii lui Iov: Iov 2:11-13; 6:14-27; 19:21-22; 42:7-9

- Pot fi falşi pretinzînd afecţiune şi loialitate din motive ascunse: Psalm 55:12-14;

12  Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu protivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m’aş ascunde dinaintea lui. 13  Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine! 14  Noi, cari trăiam împreună într’o plăcută prietenie, şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!

Sau,

Prov.19:4  Bogăţia aduce un mare număr de prieteni, dar săracul este părăsit de prietenul lui. -  6-7 Omul darnic are mulţi linguşitori, şi toţi sînt prieteni cu cel ce dă  daruri. – Toţi fraţii săracului îl urăsc; cu cît mai mult se depărtează prietenii lui de el! El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuţi.

- Pot să te bage în datorii ! Prov 6:1-5; 11:15; 17:18; 22:26-27

Prov.6:1-5 Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul, dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale, fă totuş lucrul acesta, fiule: desleagă-te, căci ai căzut în mîna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pămînt, şi stăruieşte de el. Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale! Scapă din mîna lui cum scapă căprioara din mîna vînătorului, şi ca pasărea din mîna păsărarului…

- Pot distruge prin bîrfeli: Prov 16:28

Omul neastîmpărat stîrneşte certuri, şi pîrîtorul desbină pe cei mai buni prieteni.

- Sau, prin a purta pică, a avea resentimente: Prov 17:99  Cine acopere o greşală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni.

- Te pot abandona la greu: Ps. 38:11  Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea, şi rudele mele stau de o parte.

- Fereşte-te să ai prieteni din cei iuţi la mînie, sau lipsiţi de caracter ! Prov.22

24  Nu te împrieteni cu omul mînios, şi nu te însoţi cu omul iute la mînie,
25  ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui, şi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet. -

- nu sînt statornice, durabile

Ps.41:9 Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mînca din pînea mea, ridică şi el călcîiul împotriva mea.

În vremea lui profetul evreu Mica a deplîns dispariţia prieteniei adevărate, un simptom al decadenţei morale şi spirituale cunoscute de Israelul sec. al VIII în. de H.:

Mica 7:5-6 Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzeşte-ţi uşa gurii de cea care îţi stă în braţe! Căci fiul batjocoreşte pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora împotriva soacrei sale; vrăjmaşii omului sînt cei din casa lui!

Etc.

Într-adevăr, nu doar cartea Proverbelor, în care cap.27 pare o secţiune dedicată, ne învaţă multe despre prietenie, ci întreaga Biblie o face ! Ea reprezintă un adevărat tratat de prietenie al omului cu Dzeu !  Şi nu numai, ci şi un “tratat” de prietenie al omului cu om !

Astfel că în ea găsim menţionate o serie de prietenii dintre diverse personaje, unele tinzînd spre ideal. Trecînd acum peste detalii, în Biblie se vorbeşte despre prietenia,

- cuiva ca Avraam cu Lot, care-i era şi nepot (Genesis 14:14-16)
- David şi Ionatan (pomeniţi data trecută) (1 Samuel 18:1-4; 20; 23:16-18; 2 Samuel 1:17-27; 9:1-13)
- Lui Iov cu cei trei, Elifaz, Bildad, Ţofar (Iov 2:11-13)

Despre această prietenie trebuie spuse cîteva cuvinte. Odată ea demonstrează limitările prieteniei considerate doar într-un plan orizontal. Adică, între oameni. Aceşti trei prieteni ai lui Iov sînt nişte cobe ! Ei seamănă atît de mult cu unii dintre prietenii noştri, nu ? Aceştia au apărut atunci cînd, atenţie, au auzit despre nenorocirea lui Iov şi dacă-i sînt alături, îi sînt nu pentru a-l încuraja ci pentru discuţii filozofice pe tema răului care s-a abătut asupra lui !

Iov. 6:14  Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic. 15  Fraţii mei s’au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec. 16  Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele; 17  vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia. 18  Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier. 19  Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd. 20  Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele. 21  Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi! 22  V’am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine, 23  scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?‘ 24  Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit. 25  O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre? 26  Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit? 27  Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.

În loc de a fi mîngîiat, Iov a fost mai mult judecat şi criticat de aceşti prieteni ai săi pentru suferinţa sa ! De aceea, el le răspunde plin de indignare iar la urmă chiar Dzeu vrea să-i pedepsească fiindcă nu au înţeles nimic din suferinţele lui.

Din păcate izbitor de asemănătoare sunt sfaturile unora din biserică cu cele ale prietenilor lui Iov ! “Poate ar trebui să te rogi mai mult ! Sau, poate ai un păcat ascuns, nemărturisit” !? Şi altele de acest fel…

“Se spune că un număr rezonabil de purici îl face pe un cîine să fie un prieten al omului şi nu o supărare.”

Din acest punct de vedere, un cîine i-ar fi un prieten mai bun omului !

Necazurile ar trebui să-i facă pe prietenii unui om o mîngîiere şi nu o supărare. Dar, necazurile sînt cele care le dau multora “arama pe faţă” descoperindu-ne că nu sînt prieteni ai noştri în adevăratul sens al cuvîntului.

La necaz, mai bine un cîne !   “Stăpîne, stăpîne, mai adă ş-un cîne !”

… în continuarea înşiruirii unor prietenii descrise în Biblie:

- Isus şi le-a fost un foarte apropiat prieten lui Lazăr şi surorilor sale, Marta şi Maria (Luca 10:38-42; Ioan 11:1-46)
- Luca şi Teofil (Fapte 1:1, Luca 1:1-4)
- Pavel cu soţii Acuila şi Priscila (Rom.16:3,4)
- Pavel cu Timotei şi Epafrodit (Filip. 2:19,20,22,25)

Dar tot Biblia ne dezvăluie şi existenţa unor prietenii false, în cel mai bun caz foarte limitate.

- Paharnicul Faraonului a fost fals faţă de Iosif, uitîndu-l în închisoare după ce el şi-a căpătat libertatea, potrivit interpretării oferite de Iosif (Gen.40:23)
- Dalila a fost falsă faţă de Samson (Jud. 16:1-20)
- David a fost fals faţă de Urie, soţul Batşebei (2 Samuel 11)
- Numeroşi dintre prietenii lui David s-au dovedit falşi iar el a scris şi a cîntat mult despre aceştia (Psalmii 35:11-16; 41:9; 55:12-14,20,21; 88:8,18)
- Iuda Iscarioteanul a devenit aproape un prototip al prietenului fals (Mat. 26:48,49), o “iudă” este uneori denumirea pe care o atribuim acestora, nu ?
- Dar nici ucenicii nu s-au lăsat mai prejos, purtîndu-se nu ca nişte prieteni ci ca nişte trădători în momentele arestării, judecării şi răstignirii lui Isus (Mat. 26:56,58)
- Un exemplu interesant de prietenie falsă, de faţădă şi interesată se găseşte în foştii tovarăşi ai lui Pavel, coreligionarii săi, fariseii :

Foştii lui prieteni nu doar că nu-i mai stăteau alături, dar îl şi urau de moarte. Iar noilor lui prieteni le-a trebuit timp ca să-l cunoască şi să aibă încredere în el:

Fapte 9:23  După cîtva timp, Iudeii s’au sfătuit să-l omoare;24  şi uneltirea lor a ajuns la cunoştinţa lui Saul. Porţile erau păzite zi şi noapte, ca să-l omoare. 25  Dar într’o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au coborît prin zid, dîndu-l jos într’o coşniţă. 26  Cînd a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici; dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic. 27  Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli, şi le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus. 28  De atunci se ducea şi venea împreună cu ei în Ierusalim, 29  şi propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea şi se întreba şi cu Evreii cari vorbeau greceşte, dar ei căutau să-l omoare.

Se pare că multe din vechile prietenii se escamotează (se strică!) odată ce cineva se întoarce la Dzeu !

Trinitatea – în esenţă, un colectiv ! Doar acolo există comunism perfect !? Mai bine zis, o adevărată prietenie există între persoanele trinităţii iar orice prietenie de aici ar trebui să fie o reflecţie a ei… gîndiţi-vă puţin şi veţi înţelege că aşa este !

CE SPUNE BIBLIA DESPRE PRIETENIE, ÎN GENERAL

În Noul Testament cuvîntul prieten este o combinaţie a doi termeni plini de sens. Unul este “philos”, prieten, şi celălalt este “adelphos” adică, frate sau soră. Mai apare şi cu sensul de tovarăş sau aproape, dar şi de frate, mamă sau copil, cu referire la cei din afara rudelor cuiva şi faţă de care se arată o afecţiune deosebită.

În ambele testamente, noţiunea de prietenie cuprinde,
- asocierea
- loialitatea
- şi afecţiunea

Avem astfel, se pare, trei nivele ale prieteniei. Unul este cel al simplei asocieri, întovărăşiri, apoi cel al asocierii plus loialitate, şi în cele din urmă, cel al asocierii plus loialitate plus afecţiune, care ar fi cam idealul în viziunea biblică cît şi cea pe care noi o avem asupra prieteniei. Interesant cum aici în mod firesc, noi şi Biblia sîntem de acord !

La nivelul cel mai inferior de prietenie se află prietenia bazată pe asociere, însoţire sau întovărăşire. Potrivit acesteia mulţi necunoscuţi sînt trataţi prietenos. Aflăm din pilda vierilor că stăpînul viei se adresează unui lucrător al ei pe care el l-a angajat, cu formula “prietene”,

Mat.20:13 ,Prietene, ţie nu-ţi fac nicio nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu?)

La fel o face gazda nunţii care se adresa unui musafir nepoftit:

Mat.22:12  ,Prietene,‘ i-a zis el, ,cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?‘ Omul acela a amuţit.

Şi la fel i s-a adresat Isus lui Iuda Iscarioteanul intrat în grădina unde El se ruga pentru ca să-l dea pe mîna autorităţilor:

Mat.26:50  Isus i-a zis: ,,Prietene, ce ai venit să faci, fă!“

Comentariu:
Acest gen de prietenie este una dintre cele mai superficiale şi devine uneori sinonimă cu depărtarea sau înstrăinarea de cineva. Cei întîmplător numiţi aşa sînt simple cunoştinţe care se întîmplă să apară în viaţa cuiva, persoane care dintr-un motiv sau altul te însoţesc o vreme.

Cum s-a spus aici, Biblia ne dezvăluie că prietenia constă şi din loialitate sau fidelitate. “Prietenii” unui rege sînt acei apropiaţi ai lui care-i sînt loiali. Unii chiar îl slujesc ca sfătuitori (1Cronici 27.33).

Cel mai mult mă amuză că în,

1Împăraţi 4:5  Azaria, fiul lui Natan, era mai mare peste îngrijitori. Zabud, fiul lui Natan era slujbaş de stat, cirac al împăratului;

… aceşti loialişti sînt numiţi “ciraci” !

Potrivit DEX-ului cirac înseamnă,
1) Adept şi continuator al cuiva într-un anumit domeniu; discipol; elev; ucenic.
2) peior. Persoană servilă, care împărtăşeşte fără rezerve părerile cuiva, de la turcescul çirac.

Nu sînt aceştia mai modernii, “yesmeni” ?

Cînd iudeii l-au acuzat pe Pilat că nu este un prieten al Cezarului (vezi, Ioan 19:21) ei puneau la îndoială loialitatea lui faţă de împărat.

Cel mai profund nivel al prieteniei constă din asociere, loialitate dar şi afecţiune (dragoste). Prietenia unora ca David şi Ionatan, sau cea dintre apostolul Pavel şi biserica din Filipi au cunoscut toate aspectele prieteniei ideale. Potrivit Scripturilor există trei obiecte posibile ale prieteniei: un alt om, Dzeu sau Fiul Său sau un al semen care-l urmează pe Isus.

Aşa cum cineva poate fi prieten cu un altul ca şi el, omul poate fi un prieten al lui Dzeu. Avraam şi-a dobîndit titlul de “prietenul lui Dzeu” pentru credinţa şi ascultarea sa. Cei ce păzesc poruncile lui Isus sînt prietenii Lui ! Prin contrast, cel ce este “prieten” cu lumea, nu poate fi prieten cu Dzeu:

Iacov 4:4  Suflete prea curvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.

Împrieteniţi-vă cu Dzeu ! Fiul Său este Prietenul cel mai bun !

Devenim Prieteni ai lui Dzeu ascultînd de Isus. Acceptarea în prezenţa Sa a tuturor categoriilor de oameni demonstrează nu doar calitatea umană a prieteniei dar şi posibilitatea relaţiei de fidelitate şi dragoste a omului faţă de Dzeu. “Ucenicul pe care l-a iubit” (Ioan 19:26; 20:2; 21:7) s-a bucurat de mai mult decît o simplă relaţie omenească cu Isus. Relaţia lor era mai mult spirituală decît socială, la fel cum a fost şi cea a lui Isus cu Lazăr, ambii atît Ioan cît şi acesta fiind avizi ascultători ai cuvîntului Său.

Adevărata prietenie necesită efort din partea noastră.

“Unii oameni îşi fac duşmani în loc de prieteni deoarece necesită mai puţin efort.” E.C. Mckenzie

Dacă Isus ne-a numit “prietenii Săi” (Ioan 15:14,15), ce trebuie să facă nişte prieteni ? Iată ni se descrie ce fac prietenii în textul următor:

Mat.25:34-40  Atunci Împăratul va zice celor dela dreapta Lui: ,Veniţi binecuvîntaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v’a fost pregătită dela întemeierea lumii. Căci am fost flămînd, şi Mi-aţi dat de mîncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M’aţi primit; am fost gol, şi M’aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.‘ Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ,Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd, şi Ţi-am dat să mănînci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut? Cînd Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat? Cînd Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine?‘ Drept răspuns, Împăratul le va zice: ,Adevărat vă spun că, oridecîteori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.‘

“Prietenul” din mijlocul nostru
Cînd vizitează cineva o biserică neo-protestantă acesta este uneori numit public de către pastor, “prieten”. Să nu-şi facă nimeni iluzii ! Nu-i nimic amabil sau prietenos în această denumire ! Nu este decît un mod de a-l desemna pe respectivul oaspete care nu este membru dar le vizitează adunarea. Dacă respectivul este la rîndul său un adevărat credincios, mai degrabă sună ca o derogare de la o calitate pe care ar trebui să i-o recunoască chiar dacă nu este membru în biserica pe care o vizitează. Aceea de “frate” în credinţă !

Părtăşia creştină = prietenie spirituală; Trebuie să înţelegem că părtăşia nu este ceva ce noi creăm, sau generăm. Este prietenia spirituală a celor care l-au găsit pe Isus ca cel mai bun prieten al lor !

CE FEL DE PRIETENI NE OBLIGĂ CREDINŢA SĂ FIM ?

“Nu putem fi nişte buni creştini dacă nu sînt nişte prieteni adevăraţi.”

“PĂRTĂŞIA TĂRGII !”

În lume prietenia este bazată în mare măsură pe capriciu, dar în Biblie, pe sacrificiu…O exemplificare deosebită a adevăratei prietenii, una nu doar care constă din asociere, loialite şi dragoste ci mai ales în aducerea la Dzeu este cea găsită în,

Marcu, cap.2 – unde aflăm că prietenii paralizatului nu s-au dat înapoi de la nimic să-l ajute pe prietenul lor !

Nu se dezvăluie în mod direct că aceştia ar fi prieteni ai lui dar putem înţelege că un aşa nenorocit nu avea prieteni în respectiva cultură cînd o boală trecea drept un rezultat direct al păcatului respectivului, sau al părinţilor săi. Vezi şi cap. 9 din Ev. după Ioan.

“Spărgătorii de acoperişuri”

Asta sînt nişte prieteni adevăraţi !

AVEŢI ACEST FEL DE CREDINŢĂ ? SAU PRIETENIE ?

De s-ar găsi mai mulţi dintre aceştia ! Este ceea ce biserica ar trebui de fapt să producă : oameni care să-i “ducă pe sus” pe alţii la Hristos ca să fie binecuvîntaţi, iertaţi şi vindecaţi ! Şi noi ar trebui să-i purtăm pe alţii la Hristos…dar, zicem noi, “nu avem tărgi!”

Permiteţi-mi să înlocuiesc personajele:
- prietenii ologului – noi, creştinii !
- ologul – cei ce nu-l cunosc pe Hristos
- vreţi o nouă denumire pentru creştini ? Nişte brancardieri ! “Brancardieri pentru Hristos!”

De asta-i nevoie în lumea asta şi totuşi majoritatea este alcătuită din paralitici !

Unitatea în acţiune a celor 4

Modul în care aceştia au acţionat – unit – este reprezentativ pentru modul în care toţi creştinii ar trebui să facă din “purtarea” şi “aducerea” altora la Hristos o prioritate comună !

Să nu uităm inventivitatea acestora 4 !
De cît de multă inventivitate, discernămînt avem şi noi nevoie să ştim cu să-i aduce pe alţii la Isus !

Ce păcat că unii uită cu totul de această parte a vieţii creştine, fie complică prea mult cum se face “aducerea” altora la Hristos !

Mai descoperim că a-i ajuta pe alţii nu este o treabă SUPERFICIALĂ…făcută de complezenţă !
Cei 4 nu doar că au arătat milă în a-l ajuta pe infirm sau determinare în a trece de aglomeraţie, dar au şi asudat din belşug pentru atingerea scopului lor în a-l ajuta !

Acoperişul – o descriere tehnică
Casele din vremea aceea şi din zona geografică respectivă au un acoperiş plat făcut din scînduri, paie, tencuială şi trestie. Cu siguranţă desfacerea lui a ridicat nori de praf şi moloz a căzut peste cei din casă! În plus, a desface acoperişul acesta nu era o treabă uşoară în sine, acesta fiind construit în aşa fel încît să nu intre apa şi să-i susţină pe oamenii, deci era solid. Unul ca Petru se odihnea pe acoperiş în casa lui Simon tăbăcarul din Iope…

ver.5  Cînd le-a văzut Isus credinţa…
În acest moment Isus vorbea despre credinţa celor patru, inclusiv, a paraliticului aşa cum se sugerează din declaraţia fără ocol a iertării lui de păcate: ,,Fiule, păcatele îţi sînt iertate!“

Observaţii practice din comportamentul prietenos al celor 4 prieteni ai paraliticului:

1. Au apucat patul altcuiva, s-au ocupat de problema altuia

Cine are aici o problemă de care eu pot să mă ocup ?

N-ai tu destule probleme, de ce să te mai încurci cu ale altora ?

Cel mai bun răspuns pentru orice problemă din viaţa ta este ca tu să devii răspunsul la o problemă din viaţa altcuiva.

Dacă vrei să-l vezi pe Dzeu începînd să rezolve unele dintre problemele vieţii tale, devin-o activ în împlinirea nevoilor altora. Începe să slujeşti ! Ce pot face să ajut ?

“Pune mîna !” Nu doar pentru cei de care ne place, ci şi pentru ceilalţi !

Pot fi lucruri mărunte. A sta cu copilul cuiva ca părintele să poată asculta studiul, etc. etc.

Nu doar pentru cei plăcuţi nouă, ci şi pentru ceilalţi !

2. Au fost nişte oameni de ispravă – spărgători de acoperişuri

Isus a lăudat paguba distrugerii acoperişului !

Bunul Samaritean, un alt bun prieten adevărat !

Luca 6:31-35  Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa. Şi dacă daţi cu împrumut acelora dela cari nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai. Voi însă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt; căci El este bun şi cu cei nemulţămitori şi cu cei răi.

Mulţi aduceţi această calitate extraordinară a prieteniei cu voi. Ce-mi doresc eu şi cred că şi voi este ca aceasta să fie folosită pentru aducerea prietenilor voştri la Hristos !

“Felul în care îţi manifeşti prietenia este o poartă spre credinţa ta.”

Altă idee : Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte !

Luca 16:9  Şi Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentruca atunci cînd veţi muri, să vă primească în corturile vecinice.

Povestea picturii de Albrecht Durer a mîinilor împreunate în rugăciune… sigur le-aţi văzut undeva !
Este un tribut adus prietenului său nu neapărat un îndemn, sau o portretizare a gestului rugăciunii…

APLICAŢIE:

Eşti tu genul de prieten care Biblia te învaţă să fii ? Nu doar alături, loial sau afectuos, ci responsabil spiritual ? Adică, un prieten al “vameşilor şi al păcătoşilor” ? Unii dintre cunoştiinţele tale sînt şi una şi alta !

Eşti tu un “spărgător de acoperişuri” ? Adică unul care trece peste orice, peste piedicile religiei, peste prejudecăţile omeneşti pentru a-i împrieteni pe oameni cu Dzeu ?

Isus s-a însoţit tocmai cu indezirabilii epocii Sale, parcă urmărind intenţionat să spargă nişte şabloane populare şi să confrunte nişte adînci prejudecăţi religioase. …

ÎN LOC DE CONCLUZIE:

“Biserica Prietenia”  ? Mi-ar place ca a noastră să se numească aşa şi fiindcă în anul acesta am descoperit în mijlocul nostru o latură a prieteniei care rezistă la greu, una care este o rara avis ! Adică o pasăre rară ! Să o păzim bine dar să-i dăm drumul adesea din colivie, poate îşi mai face tovarăşi !

 

În pregătirea studiului meu am ascultat predica unuia, habar n-am cine este. Însă mi-a plăcut mult şi am zis să vă ofer ocazia să o ascultaţi şi voi, cei care înţelegeţi limba engleză. Daţi-i drumul de aici.

Ascultă/descarcă înregistrarea audio
Citeşte/descarcă notiţele

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>