Cu toţii noi sîntem nişte mineri ! Da, da ! Chiar şi cei din Piaţa Universităţii, voi bucureştenii şi voi timişorenii, şi voi ieşenii, toţi sînteţi nişte mineri ! În dimineaţa aceasta toţi sîntem mineri ! Cu toţii vom intra în pămînt, dar nu pentru a extrage ceva folositor de acolo, ci pentru a ne face una cu el. Unii au ca meserie intratul în pămînt ! Ce meserie ucigătoare se dovedeşte încă odată intratul acesta în pămînt !
Aceasta este o meserie cu veche tradiţie. Iar între timp cu toţii am fost, fără voia noastră, incluşi în breasla aceasta profesională. Primii mineri au fost Adam şi Eva. Ei au intrat primii în pămînt de ruşine înaintea lui Dumnezeu. Dar totuşi, cel care cu adevărat a intrat primul în pămînt, la propriu, a fost fiul lor Abel, cel ucis de frate. El poate fi astfel creditat cu titlul de, “Cel dintîi miner al ţării” !
Iată cum cred că ne este amintit încă odată că toţi, chiar dacă nu practicăm meseria cu pricina, adică mineritul, vom ajunge să intrăm în pămînt o dată. Fiindcă, nu-i aşa, fiecare trebuie şi va intra în pămînt odată ! Mi-ar place să se emită o ordonanţă prin care să se interzică “intratul în pămînt” ca ocupaţie şi să fie exclus dintre meserii. Dar nu cred că acest guvern se va încumeta să facă ce mi-a făcut tatăl meu, care mi-a dat o astfel de interdicţie, el avînd 25 de ani de subteran şi a spus, ajunge ! Nu se va emite de către guvern fiindcă aceşti oameni de aici trebuie să cîştige o pîine din intratul în pămînt.
Există în schimb o altă “ordonanţă” aflată în vigoare ! Dată de o autoritate net superioară. Ea prevede ca oricine crede în El, să nu piară. Să o respectăm ! Măcar aşa să nu intrăm în pămînt de ruşine înaintea lui Dumnezeu. Căci odată, toţi vom trebui oricum să fim mineri !
Om = miner. Victimă sigură ! Viaţa = minerit. Periculoasă meserie !
Cu ocazia gravelor accidente de muncă de la mina Petrila, 15 noiembrie, 2008
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
ff interesanta comparatia si de efect data fiind situatia de la Petrila,de stiut ca oricit de periculoasa ar fi meseria asta,are sie ea niste norme de securitatea muncii,care daca ar fi respectate i-ar ferii de astfel de incidente….;a fel si D-zeu ne-a lasat NTS-ul sau dar se pare ca ff multi il ignoram si consecintele or sa le vada fiecare”dupa binele sau raul ce la facut pe cind traia in trup”…all the best
Mersi frumos pentru apreciere Adi ! Să mai treci pe aici. Salutări alor tăi !
din nefericire cativa din cei ce au murit imi erau amici destul de buni ,cu unul am facut lupte libere la Jiul Petrila ,cu doi am lucrat candva acolo la Petrila ,iar cu unul din cei arsi sunt prieten chiar bun ,sincer imi pare rau pentru intreaga tragedie si mi-ar placea ca doua locuri de acolo sa fie inchise minele si barocku’,si oamenii de acolo sa incerce si a doua alternativa ,alta meserie si Trupul lui Cristos .
Şi eu am cunoscut pe vreo trei. Cu unul dintre cei decedaţi am făcut liceul. Unul dintre cei arşi venea pe la noi, Victor. Şi mi se pare ştiu cine este cel mai tînăr decedat. Adică, îl cunosc pe tatăl lui. Ai mare dreptate în ce spui, însă să ştii că în ce priveşte închiderea minei, unii au mari rezerve. Chiar dintre minerii care au ieşit cu un schimb înaintea exploziei. E vorba de locuri de muncă. Am vorbit cu unul, cunoscut la amîndoi, şi deşi îi spuneam că mai bine şomer sub cer, decît angajat mort subteran, nu ai cu cine ! Se pare că mai există şi un fel de superstiţie şi de resemnare că dacă acum s-a întîmplat, curînd nu se va mai întîmpla ! Cel puţin unul despre care vorbesc aşa speră să apuce pensia. Eu îi doresc Noroc bun ! Dar şi vorba aia cu “norocul ţi-l faci cu mîna ta”, are doza ei de adevăr ! Nu-l vei putea blama pe Dumnezeu dacă n-ai avut minte !
sunt de acord ca ei sa se teama pentru ziua de maine si ca au nevoie de un loc de munca ,sper ca sa se gaseasca o alta alternativa pentru cei de acolo , si eu am bagat vreo 5 ani de brigada si pot sa zic ca sunt unul din cei “norocosi” ca am scapat de acolo si nu-mi pare rau.In Iov 28 vorbeste de minerit de procesul acesta de a sapa in jos ,ce adevarat ca multi nu-si ridica ochii in sus de unde vine rezolvarea,scuze ca vorbesc cam mult dar ma pot identifica cu ei am lucrat cu ei am trait cu ei si ca ei ,(ii inteleg si nu-i condamn )
,nu m’am temut niciodata pentru viata mea ,dar am vazut ca se poate si altfel si nu a fost usor ,mi-a fost frica de viitor si de ce poate sa-mi ofere ,nici acum nu stiu ce-mi rezerva viitorul dar stiu cine’L tine in mana .