Un scurt rezumat al primei epistole a lui Pavel către creştinii din Tesalonic:
(duminică 15 martie 2009)
Soarta creştinului într-o lume tulburată
Ascultă/descarcă înregistrarea audio
Spicuiri din notiţele studiului
Mulţi cred că aceasta se numără printre primele scrisori ale lui Pavel. Probabil scrisă din Corint în anul 51. Deşi după toate datele timpul petrecut de Pavel şi însoţitorii lui în Tesalonic a fost scurt (vezi, Fapte 17.2; trei sabaturi), biserica înfiinţată acolo a crescut repede şi chiar a reuşit să răspîndească evanghelia în întreaga regiune.
Din această scrisoare răzbate un aer cordial, are un caracter vădit încurajator şi conţine reafirmarea multor adevăruri deja predate tesalonicenilor prin viu grai cînd s-a aflat în mijlocul lor. Biserica încă nu se confruntase cu ereziile şi cu legalismul iudeu. Doar avusese de înfruntat opoziţia iudeilor din localitate.
Însă oricine citeşte istoria întemeierii acestei biserici nu poate să nu remarce condiţiile dramatice în care ea a apărut, inclusiv maniera în care Pavel a ajuns în Macedonia. Istoria respectivă se găseşte relatată în Faptele Apostolilor, începînd din cap.16.
5 Bisericile se întăreau în credinţă, şi sporeau la număr din zi în zi.
6 Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfînt să vestească Cuvîntul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei.
7 Ajunşi lîngă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.
8 Au trecut atunci prin Misia, şi s’au pogorît la Troa.
9 Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: ,,Treci în Macedonia, şi ajută-ne!“
10 După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.
Pe cît de scurtă este această naraţiune ea ne dă impresia distinctă a unui lanţ de întîmplări care au culminat cu aducerea evangheliei în Europa. După ce Pavel a traversat regiunile Frigiei şi Galatiei, a constat starea bisericilor de acolo, s-a trezit într-un impas din care doar viziunea descrisă mai sus l-a scos. În urma ei Pavel a trecut Marea Egee şi a poposit pe continentul european. Odată cu el şi Evanghelia lui Hristos !
Şederea lui Pavel în Tesalonic în urma căreia apare biserica tesalonicenilor
Descrierea acesteia se găseşte în Faptele Apostolilor, cap.17, (1-10).
1 Pavel şi Sila au trecut prin Amfipoli şi Apolonia, şi au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a Iudeilor.
2 Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,
3 dovedind şi lămurind, că Hristosul trebuia să pătimească şi să învieze din morţi. ,,Şi acest Isus, pe care vi-L vestesc eu“, zicea el, ,,este Hristosul.“
4 Unii din ei, şi o mare mulţime de Greci temători de Dumnezeu, şi multe femei de frunte au crezut, şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila.
5 Dar Iudeii cari nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătîi din mulţime, au făcut gloată, şi au întărîtat cetatea. S’au năpustit asupra casei lui Iason, şi căutau pe Pavel şi pe Sila, ca să-i aducă afară la norod.
6 Fiindcă nu i-au găsit, au tîrît pe Iason şi pe vreo cîţiva fraţi înaintea dregătorilor cetăţii, şi strigau: ,,Oamenii aceştia, cari au răscolit lumea, au venit şi aici,
7 şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor Cezarului, şi spun că este un alt Împărat: Isus.“
8 Prin aceste vorbe, Iudeii au turburat norodul şi pe dregătorii cetăţii,
9 cari au dat drumul lui Iason şi celorlalţi, numai după ce au căpătat dela ei un zălog.
10 Fraţii au trimes îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Berea. Cînd au sosit, au intrat în sinagoga Iudeilor.
Pentru Pavel ce s-a întîmplat în Tesalonic a ajuns extrem de important. Acolo el a predicat în sinagogă locală a iudeilor timp de trei sabate (vezi, Fapte 17:2), care înseamnă că şederea lui nu a durat mai mult de trei săptămîni. Faptul că mesajul său a captivat pe localnici, a stîrnit invidia iudeilor care s-au folosit de nişte “elemente antisociale” locale pentru a-l opri. Nu doar atît, dar au cauzat multă suferinţă gazdei sale din Tesalonic, Iason, care a ajuns anchetat pentru simplul fapt că i-a găzduit pe apostoli şi apoi a fost tîrît în faţa oficialităţilor sub acuzaţia de înaltă trădare împotriva Cezarului roman:
7 şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor Cezarului, şi spun că este un alt Împărat: Isus.“
Tot acolo s-a auzit prima dată exclamaţia ,,Oamenii aceştia, cari au răscolit lumea, au venit şi aici” (Fapte 17.6). …Oh, cît ar mai trebui “răscolită” lumea asta cu Evanghelia lui Isus Hristos !
Veştile din Tesalonic
Atît de curios şi nerăbdător de rezultat era Pavel încît atunci cînd Timotei i s-a alăturat în Atena l-a trimis înapoi în Tesalonic să-i aducă veştile fără de care nu avea odihnă:
3:1-2 Deaceea, fiindcă nu mai puteam răbda, am socotit mai bine să fim lăsaţi singuri în Atena, şi v’am trimes pe Timotei, fratele nostru şi slujitorul lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă îmbărbăteze în credinţa voastră, …
5 Astfel, în nerăbdarea mea, am trimes să-mi aducă ştiri despre credinţa voastră, de teamă ca nu cumva să vă fi ispitit Ispititorul, şi osteneala noastră să fi fost degeaba.
2:17 Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi cîtăva vreme de voi, cu faţa dar nu cu inima, am avut cu atît mai mult dorinţa să vă vedem.
Iată o serie de sentimente foarte fireşti exprimate de apostol cu privire la credincioşii aceştia !
Şi ce ştiri a adus Timotei ? Bune !
6 Dar chiar acum a venit Timotei dela voi la noi, şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră, că totdeauna păstraţi o plăcută aducere aminte despre noi, şi că doriţi să ne vedeţi, cum dorim şi noi să vă vedem pe voi.
Şi afecţiunea lui Pavel faţă de tesaloniceni rămăsese la fel de puternică, iar ei se ţineau tare în credinţă: 2.14; 3.4-6; 4.9, 10.
Această epistolă a prilejuit transmiterea şi exprimarea unora dintre cele mai prietenoase şi afectuoase sentimente ale apostolului Pavel.
4:9-10 Cît despre dragostea frăţească, n’aveţi nevoie să vă scriem; căci voi singuri aţi fost învăţăţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii, şi iubiţi în adevăr pe toţi fraţii, cari sînt în toată Macedonia. Dar vă îndemnăm, fraţilor, să sporiţi tot mai mult în ea.
Mai mult, se punctează nişte lucruri privitoare la dragostea frăţească care merită să le observăm:
Despre dragostea frăţească a creştinilor nu se vorbeşte. Aceasta se arată şi atît !
Eventual se îndeamnă să se sporească în ea…aşa cum vedem că se face în versetul de mai sus.
Nu-mi plac cei care vorbesc despre ea, cei care o pretind, cei care o cerşesc, sau cei care fac caz că nu se găseşte niciunde. Dragostea frăţească a creştinilor dintr-o biserică este un lucru sfînt. Ea există între fraţii în credinţă, se practică în mod natural, nu forţat, nu se manifestă de dragul lumii şi este în general un aspect regăsit în orice adunare creştină.
1. Cît despre dragostea frăţească, n’aveţi nevoie să vă scriem;
2. căci voi singuri aţi fost învăţăţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii,
Voi singuri aţi fost învăţaţi de Dzeu să vă iubiţi unii pe alţii, care înseamnă că într-un fel dragostea frăţească este sădită în mod natural în inima unui creştin şi devine un “instinct” firesc pe care-l are faţă de fraţii şi surorile sale în credinţă. Nu trebuie să se întrebe dacă o are, dacă mai trebuie să facă ceva pentru a o căpăta, poate doar să sporească în ea ! Nişte adevăraţi creştini nu au nevoie să fie lecturaţi cu privire la ea !
Însă apostolul avea şi motive de îngrijorare… (acestea sînt problemele ce au necesitat scrierea)
1. Se pare că în mijlocul lor unii au lansat nişte zvonuri false cu privire la a Doua Venire a Domnului Isus Hristos. Situaţia s-a agravat atunci cînd unii din biserica tesalonicenilor şi-au abandonat munca şi ocupaţiile lumeşti din cauza unui soi de isterie a sfîrşitului. Astfel că ap. Pavel îi sfătuieşte pe tesaloniceni după cum urmează:
4:11-12 Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi, şi să lucraţi cu mînile voastre, cum v’am sfătuit. Şi astfel să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară, şi să n’aveţi trebuinţă de nimeni.
2. Îngrijorarea nesănătoasă care pusese stăpînire pe creştinii tesaloniceni în urma zvonurilor false privind a Doua Venire i-a făcut să se întrebe ce se întîmplă cu cei care au murit şi nu au apucat revenirea Domnului. Astfel că Pavel le explică că cei ce adorm în Isus (amintiţi-vă că potrivit limbajului NT moartea s-a transformat în “somn”, “adormire” pentru a sugera prezenţa şi conştienţa sufletelor credincioşilor lîngă Dzeu!) nu pierd nimic nici din amploarea evenimentului şi nici din gloria lui:
4.13-18 Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, cari n’au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvîntul Domnului: noi cei vii, cari vom rămînea pînă la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuş Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trîmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întîi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întîmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mîngîiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.
Aparent, tesalonicenii aveau nevoie să se încurajeze cu această învăţătură deoarece anunţul fals al venirii lui Isus i-a aruncat într-un soi de tristeţe şi deznădejde care nu este potrivită celor ce au nădejdea Evangheliei.
Nu se întîmplă oare asta şi azi cînd lumea discută despre cipuri, criză şi sfîrşitul lumii ? Noi creştinii nu ar trebui să privim aşa lumea !
Atitudinea biblică escatologică sănătoasă pe care tesalonicenii ar trebui să o aibă (şi nu numai ei!) este schiţată în cîteva cuvinte de Pavel:
5.1-6 Cît despre vremi şi soroace, n’aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor. Pentrucă voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Cînd vor zice: ,,Pace şi linişte!“ atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare. Dar voi, fraţilor, nu sînteţi în întunerec, pentruca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Voi toţi sînteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu sîntem ai nopţii, nici ai întunerecului. De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.
Dacă lumea va avea parte de mînia şi judecata lui Dzeu, este ceea ce i se cuvine, dar creştinii nu trăiesc în această perspectivă şi avînd acea aşteptare, şi anume a judecăţii:
5.9 Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rînduit la mînie, ci ca să căpătăm mîntuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos,
10 care a murit pentru noi, pentruca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El.
11 Deaceea, mîngăiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.
Încă odată, Pavel le-a repetat să se încurajeze şi fortifice cu adevărul biblic privitor la sfîrşit acesta fiind un pasaj menit să transmită speranţă, nu să inducă “scenarită” !
Aceşti credincioşi aveau întrebări cu privire la viaţa de apoi, nedumeriri cu privire la venirea Domnului şi ce se întîmplă cu cei ce au murit deja…tot aşa cum vedem că ni se întîmplă nouă duminicile seara !
3. Printre aceşti creştini din Tesalonic s-a mai observat şi o tendinţă de sfidare a autorităţii. Dintotdeauna filozofia greacă a arătat o tendinţă de a instaura o democraţie care nu cunoaşte nici un fel de reguli.
5.12 Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe ceice se ostenesc între voi, cari vă cîrmuiesc în Domnul, şi cari vă sfătuiesc.
13 Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi.
14 Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe ceice trăiesc în neorînduială; să îmbărbătaţi pe cei desnădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi.
4. Unii se dovedeau răzbunători şi n-au înţeles foarte clar lecţia Domnului cu privire la contracararea răului cu bine:
5.15 Luaţi seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău; ci căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine atît între voi, cît şi faţă de toţi.
Sau, se purtau făţarnic şi viclean în treburi faţă de fraţii în credinţă:
4.6 Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentrucă Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v’am spus şi v’am adeverit.
5. Influenţa păgînismului şi a imoralităţii sexuale se făceau simţite în biserica tesalonicenilor aşa că Pavel îi avertizează:
4.3 Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie;
4 fiecare din voi să ştie să-şi stăpînească vasul în sfinţenie şi cinste,
5 nu în aprinderea poftei, ca Neamurile, cari nu cunosc pe Dumnezeu.
…
7 Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.
8 De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v’a dat şi Duhul Său cel sfînt.
6. Şi nu puteau să lipsească cei care-l vorbeau de rău pe Pavel. Aceştia pretindeau că apostolul predica pentru propriul lui interes şi cîştig. El s-a apărat:
2.5 În adevăr, cum bine ştiţi, niciodată n’am întrebuinţat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu…
2.9 Vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala şi munca noastră. Cum lucram zi şi noapte, ca să nu fim sarcină niciunuia din voi, şi vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu.
Sau că s-a purtat ca un dictator cu ei:
6 N’am căutat slavă dela oameni: nici dela voi, nici dela alţii, deşi, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste.
7 Dimpotrivă, ne-am arătat blînzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii.
…
11 Ştiţi iarăş că am fost pentru fiecare din voi, ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mîngîiam şi vă adeveream,
7. Nici dezbinarea nu era cu totul absentă din biserica tesalonicenilor:
Comentarii de final, linii generale ale acestei epistole
Este plină de bunăvoinţă iar tactul apostolului în consilierea tesalonicenilor este foarte evident.
Cele enumerate mai sus erau cîteva dintre problemele cu care se confruntau creştinii tesaloniceni iar ap. Pavel îi ajuta să şi le rezolve. Ele ne arată că natura umană a rămas aceeaşi şi că ea cunoaşte îndreptare doar prin har Evangheliei lui Isus Hristos.
De ce există două epistole nou-testamentale către tesaloniceni ? Ele seamănă între ele şi probabil că au fost scrise la scurt timp una după alta. Cea de-a doua a fost scrisă în principal pentru a corecta concepţiile greşite apărute printre tesaloniceni cu privire la a Doua Venire. Prima scrisoare subliniază că ziua Domnului va veni ca un “hoţ” în noapte (1Tes.5:2; 5:6) şi propune vigilenţă spirituală. Însă fie percepţia greşită a acestei învăţături, fie o scriere/informaţie falsă, din afară, a făcut ca unii să nu mai lucreze, ci poate doar să stea şi să aştepte “sfîrşitul”. De aceea, în cea de-a doua epistolă, Pavel le indică nişte semne ce trebuie să intervină înaintea producerii celei de-a Doua Veniri (2Tes.2:3-12)
Viziunea tesalonicenilor asupra celei de-a Doua Venirii era eronată, sau denaturată în cel mai bun caz. Probabil că lui Pavel i s-a întîmplat ceea ce li se întîmplă azi multor predicatori bine intenţionaţi. Anumite afirmaţii sînt înţelese greşit, exagerate sau scoase din context. Ca prin urmare, în cea de-a doua epistolă el corectează aceste impresii şi caută să le redea echilibrul unora care s-au entuziasmat prea tare cu privire la a Doua Venire a Domnului Isus Hristos, să calmeze isteria apocaliptică care părea că a izbucnit în mijlocul lor, apoi să-i îndemne să aştepte, dar nu stînd inactivi ci, făcîndu-şi cu conştiinciozitate munca şi treaba de zi cu zi. Asta-i soarta creştinului într-o lume tulburată şi în orice vremuri, calme sau tulburi !
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
Comentarii recente