SĂ AFLĂM CARE ESTE ATITUDINEA GENERALĂ pe care creştinul să o aibă privitor la sfîrşit, din Ev. după Marcu, capitolul 13
23 Păziţi-vă; iată că vi le-am spus toate dinainte.
24 Dar, în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei,
25 stelele vor cădea din cer, şi puterile cari sînt în ceruri vor fi clătinate.
26 Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă.
27 Atunci va trimete pe îngerii Săi, şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vînturi, dela marginea pămîntului pînă la marginea cerului.
28 Luaţi învăţătură dela smochin prin pilda lui. Cînd mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape.
29 Tot aşa, cînd veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
30 Adevărat vă spun, că nu va trece neamul acesta pînă nu se vor împlini toate aceste lucruri.
31 Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
32 Cît despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
33 Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; căci nu ştiţi cînd va veni vremea aceea.
34 Se va întîmpla ca şi cu un om plecat într’altă ţară, care îşi lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui, şi porunceşte portarului să vegheze.
35 Vegheaţi dar, pentrucă nu ştiţi cînd va veni stăpînul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cîntarea cocoşilor, sau dimineaţa.
36 Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind.
37 Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!“
Atitudinea noastră se desprinde din următoarele îndemnuri lăsate de Isus Hristos vizavi de vremurile sfîrşitului:
- păziţi-vă – v.23
- luaţi învăţătură – v.28
- cînd veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să ştiţi că este aproape – v.29
- despre ziua şi ceasul acela, nu ştie nimeni, clar ? Numai Dumnezeu Tatăl ! – v.32
- luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă (ştim cum se fac astea, nu ?), căci nu ştim cînd va veni vremea aceea – v.33
- “vegheaţi !” pare să fie principala preocupare a creştinului vizavi de sfîrşit – v.35
- temeţi-vă, feriţi-vă să nu vă surprindă “dormind” spiritual ! – v.36
- “ce vă zic vouă, zic tuturor (deci, tuturor!)”, conchide Isus, este “vegheaţi!” – v.37
Clar ce avem de făcut ? Nu să facem planuri şi scenarii, desfăşurătoare şi hărţii ale evenimentelor sfîrşitului pe care să le atîrnăm pe pereţii camerelor noastre, să participăm la conferinţe şi vizionări video de profeţie şi escatologie, să primim e-mailuri de la alarmişti care indică spre un eveniment sau altul al timpurilor noastre ca fiind “semnul” celei de-a II-a veniri…etc., etc.
A veghea şi a ne ruga este mult mai simplu, este mult mai practic… Deşi “a veghea” poate da impresia unei stări de inactivitate, a veghea asupra sfîrşitului aşa cum ne învaţă Biblia nu este deloc aşa.
Placa de pe frontispiciul unei biserici oferea acest îndemn: “Atunci cînd vă tremură genunchii, plecaţi-vă/puneţi-vă pe ei!”.
Acesta este un foarte bun sfat ! Prin rugăciune inimile noastre tulburate pot fi liniştite înainte lui Dumnezeu, va alunga temerile noastre şi ne va da curaj să înfruntăm viitorul, indiferent de ce ne va rezerva el.
Apoi “a veghea” nu înseamnă a sta în tranşeu cu mîna straşină la ochi, şi cu alta pe Biblie (Biblia şi puşca ? Sau, “puşca şi cureaua lată”?). “A veghea” înseamnă a-ţi vedea de munca şi de obligaţiile tale zilnice, a te feri de orice rău şi a profita de fiecare prilej de a da glas evangheliei şi adevărului. Înseamnă a veghea asupra condiţiei tale spirituale, a bisericii tale, a dragostei ei şi a sănătăţii învăţăturii ei. A “veghea” înseamnă toate acestea… dar, în nici un caz a te ocupa excesiv de “informarea” ta cu scenarii escatologice:
1Tes.5:1-11 Cît despre vremi şi soroace, n’aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor. Pentrucă voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Cînd vor zice: ,,Pace şi linişte!“ atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare. Dar voi, fraţilor, nu sînteţi în întunerec, pentruca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Voi toţi sînteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu sîntem ai nopţii, nici ai întunerecului. De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji. Căci ceice dorm, dorm noaptea; şi ceice se îmbată, se îmbată noaptea. Dar noi, cari sîntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei, şi să avem drept coif nădejdea mîntuirii. Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rînduit la mînie, ci ca să căpătăm mîntuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos, care a murit pentru noi, pentruca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El. De aceea, mîngăiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.
Exact aici greşesc sectele apocaliptice şi grupările creştine obsedate de febra sfîrşitului ! În abandonul ocupaţiilor zilnice, a serviciilor,… etc. Se pare că-n Tesalonic a apărut pentru prima dată aceste devieri comportamentale. Mai degrabă, lucrînd şi slujind, veghem! Vezi, 2Petru 3:10-15 unde avem o descriere a vegherii noastre.
Vreau să mai spun că vegherea noastră nu se presupune să fie caracterizată de anxietate sau de un sentiment de evadare (escapism), aşa cum ne lasă impresia filme creştine populare de felul “Left Behind” sau “Tribulation Force” (după care unii nu mai separă ficţiunea de realitate!) (astfel că unii pot veghea în teamă sau nelinişte fiindu-le insuflată o perspectivă apăsătoare, înfricoşătoare a sfîrşitului), ci aşa cum ne învaţă Biblia:
Tit 2:13 aşteptînd fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mîntuitor Isus Hristos.
2Pe 3:13 Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pămînt nou, în care va locui neprihănirea.
Php 3:20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mîntuitor pe Domnul Isus Hristos.
Eu unul nu m-am “specializat” în escatologie…nu am de gînd ! Se spune că “în această viaţă nu putem ştii tot ce se poate cunoaşte, însă prostia este opţională”. Astfel că trebuie să ne mulţumim să ştim atît cît se poate, şi să acceptăm să nu ştim nişte lucruri, asigurîndu-ne în acest timp de atitudinea avută.
Iată de ce:
AVERTISMENT ! – DEZBINĂRILE CREATE DE DIFERITELE INTERPRETĂRI ale sfîrşitului…
Escatologia este de asemenea, subiectul asupra căruia s-au creat mari dezbinări în Creştinism fără să fie cazul, această ramură fiind considerată “teologie periferică” (dr. Walter Martin). Adică, mîntuirea unui om nu este determinată şi nici ameninţată de propria lui interpretare a lucrurilor sfîrşitului. Totuşi există biserici care s-au separat din altele din nici un alt motiv decît că cred că venirea Domnului va avea loc în alt fel şi după, sau înainte de unele evenimente ale sfîrşitului.
SĂ CONŞTIENTIZĂM faptul că buni creştini, care de altfel cădeau de acord asupra doctrinelor fundamentale ale credinţei creştine, s-au împărţit (din păcate, certîndu-se de foarte multe ori necreştineşte !!) asupra acestor vederi diferite ale sfîrşitului. Regretabil este caracterul necreştin al acestei bătălii cît şi duritatea ei. Fie în trecut fie în zilele noastre, diferenţele asupra escatologiei au generat şi continuă să genereze unele dintre cele mai aprinse controverse teologice !
Există de asemenea multe domenii escatologice asupra cărora creştinii sînt de acord, dar principalele diferenţe apar în funcţie de:
- mileniu (nu doar cînd se instaurează, ci şi asupra naturii lui!)
- răpirea Bisericii (cînd intervine aceasta)
- “necazul cel mare” sau “tribulaţie” (cînd are loc)
Sectele apocaliptice…
De asemenea, ea, escatologia, constituie subiectul asupra căruia mulţi profeţi falşi şi învăţători falşi, au speculat nemilos. De fapt, în urma unor preocupări exagerate şi dezechilibrate s-au născut unele dintre cele mai marcante mişcări religioase ale sfîrşitului sec.XIX, printre care să menţionăm apariţia “Martorilor lui Iehova” şi a mişcării Adventiste, care prin chiar numele ei indică preocuparea care a dus la apariţia ei: “adventul” Domnului Isus – cînd şi cum are loc !
Însă, printre creştini, nici o altă doctrină ca cea a escatologiei, nu a generat o discuţie mai aprinsă ! Deci, să ne asigurăm întîi că adoptăm atitudinea potrivită în studiul lucrurilor sfîrşitului (escatologiei) !
Să ne asigurăm că în acest domeniu al credinţei ne susţinem crezurile cu înţelegere şi toleranţă pentru diferenţe, cît şi să menţinem un ochi treaz, veghind la posibilele inexactităţi ale poziţiilor noastre. Trebuie să recunoaştem că nici o poziţie nu poate fi dogmatizată şi că nu există nici o interpretare escatologică lipsită de probleme, de neclarităţi şi de lucruri care sînt încă nedescoperite. De aceea, nimeni nu poate discrimina pe baza acestora.
Încă din al treilea secol după Hristos, creştinii au dezbătut între ei ordinea evenimentelor legate de întoarcerea lui Hristos.
CE PUTEM NOI FACE ?
Acţiuni pozitive:
1. Încearcă să înţelegi mai bine interpretările opuse şi cum s-a ajuns la ele (ce le justifică).
2. Încearcă să fi mai puţin ironic/caustic faţă de alţi creştini care susţin vederi opuse asupra evenimentelor sfîrşitului.
3. Încearcă să nu suspectezi ortodoxia/spiritualitatea altuia doar fiindcă nu este de acord cu tine asupra acestor subiecte.
4. Nu refuza părtăşia celor ce diferă în vederi escatologice de cele pe care tu le ai.
Acţiuni negative:
1. Evită să accentuezi lucrurile neesenţiale, neclare…
2. Evită dogmatismul in domenii nesigure şi concluziile categorice.
3. Evită atitudinea de superioritate fiindcă crezi că sistemul tău escatologic este mai bun, mai studiat şi mai elaborat, poate chiar mai biblic.
4. Evită să dai impresia că tu posezi toate răspunsurile în timp ce restul lumii are numai probleme şi ridică prea multe semne de întrebare.
5. Evită să crezi că o vedere nu poate avea probleme pentru a fi corectă din punct de vedere biblic.
Un epitet care a apărut în latineşte în luteranismul din Germania anilor 1615-1630 (se pare iniţial provenind de la sf. Augustin), care îndemna la pace în biserică, spune foarte multe cu privire la atitudinea pe care să o avem faţă de diferenţele existente în acest domeniu:
În cele esenţiale, unitate
În cele nesigure, libertate
În toate lucrurile, dragoste.
CARE ESTE MESAJUL PRINCIPAL AL ESCATOLOGIEI ? Ce învăţăminte putem noi trage din lucrurile prevăzute să se petreacă la sfîrşitul vremurilor ? Să ne întrebăm, avînd în vedere toate aceste lucruri care trebuie să se petreacă, cum ar trebui noi să trăim şi ce să facem ?
Este ceea ce 2Pe 3:11-15 învaţă vorbind despre sfîrşitul tuturor lucrurilor: “Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr’o purtare sfîntă şi evlavioasă, aşteptînd şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pămînt nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, prea iubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace. Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mîntuire, cum v’a scris şi prea iubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui,”
De aceea, sarcina noastră de a sorta opţiunile sfîrşitului disponibile în literatura escatologică şi de a le trece din nou prin filtrul Sfintei Scripturii, nu este deloc uşoară. Mulţi alţii au încercat să ajungă la răspunsuri clare şi la descoperiri incontestabile, dar din pricina efortului cerut în cercetarea serioasă a Scripturii, au abandonat căutarea mulţumindu-se cu mai puţin decît puteau obţine.
Fericita nădejde a bisericii, cu asta să ne preocupăm ! cu binecuvîntata speranţă a Bisericii din viitor să ne mîngîiem ! Profeţia este unul dintre cele mai vibrante şi mai fascinante subiecte ale Scripturii. Ea este prezentă peste tot în Biblie, iar adevăraţii creştini nu au neglijat-o niciodată.
ÎNTR-ADEVĂR LUMEA CREŞTINĂ ESTE DIVIZATĂ/ÎMPĂRŢITĂ ASUPRA EVENIMENTELOR SFÎRŞITULUI…DAR, ASTA NU AR TREBUI SĂ INDUCĂ O STARE DE INDIFERENŢĂ ! Creştinii adevăraţi, indiferent de orientare, sînt de acord asupra unui eveniment de importanţă capitală pentru Biserică dar şi pentru lume. Acela este că Hristos trebuie să se întoarcă a Doua Oară. Că trebuie să aibe loc, revenirea Lui. Însă, asupra momentului cînd o va face, ce evenimente îi sînt asociate, care este ordinea lor, lumea creştină arată că este foarte puţin de acord. Un lucru nu poate fi totuşi ignorat. Lumea ar face bine să ia seama la el: şi anume, că toţi mărturisesc că trebuie să aibe loc A Doua Venire a Domnului Isus Hristos !!
Ce va însemna asta pentru lume, ce va aduce nou, ce efect va avea asupra ei, la ce pregătire ar trebui să se supună toţi oamenii, Biblia şi Creştinismul au vorbit în permanenţă. Perspectivele lumii asupra acestui subiect nu sînt dintre cele mai roze. Însă, pentru Biserică, ea este considerată nădejdea veacurilor. Lumea pare să ignore şi să neglijeze iminenţa acestei întoarceri, fapt care însă nu-i reduce deloc din probabilitatea de a se întîmpla:
Ci tocmai cînd vor zice “pace” … Cînd vor zice: ,,Pace şi linişte!“ atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare. (1Tes.5:3)
Nici faptul că această promisiune a celei de-a Doua Veniri “a întîrziat” (e doar un fel de a spune; Dumnezeu nu e neserios, nu ratează întîlnirile, şi apoi are alte planuri, pe lîngă că aşteaptă ca lumea să fie pregătită – în ce fel ?), nu ar trebui să adoarmă vigilenţa fiecărui individ, vizavi de tot ceea ce ea poate să însemne pentru el.
Din experienţa mea personală, a primelor luni ca şi creştin, pot spune că evenimentul care m-a marcat şi m-a pus tot timpul pe gînduri (şi i-am auzit şi pe alţii că sînt încîntaţi de el), a fost iminenţa de orice clipă a întoarcerii Lui !! Acela a fost un gînd care m-a urmărit foarte îndeaproape şi m-a motivat în multe acţiuni. Cred că acest gînd trebuie să revină în atenţie şi să ne caracterizeze toată umblarea cu El !! El este aşteptarea (“dorul” !!) Bisericii:
“să iubim venirea Lui…” – 2Tim.4:8
speranţa aceasta ne curăţeşte – 1Ioan 3:2-3
Cred că multe lucruri s-ar schimba în bine în vieţile noastre dacă am trăi din nou în lumina acestei făgăduinţe sigure a Bibliei. Cred că am întreprinde multe acţiuni pentru care nu mai găsim nici o motivaţie, nu pentru că nu ar exista altele, ci pentru că am ajuns să dormităm, să hibernăm, …Biserica nu este o sală de aşteptare dintr-o gară. Ea este o staţie de salvare a sufletelor !
A considera iminenţa întoarcerii lui Isus poate să răstoarne complet priorităţile noastre ! Să ne schimbe complet vieţile. Să ne aprindă din nou pasiunea pentru sufletele oamenilor şi să ne îndemne la acţiune. Pentru lume, întotdeauna a fost “ceasul al doisprezecelea”, “ceasul cel de pe urmă” ! Dar iată că nici în acest ceas mulţi nu s-au trezit, şi nici prea mulţi dintre fii împărăţiei nu s-au apucat de treabă ! Nu este de mirarea că Părintele veşniciilor parcă a oprit timpul în loc ! Deşi, în realitate ştim că el se scurge foarte repede, inexorabil şi în defavoarea noastră.
Multe lucruri ar trebui regîndite şi reconsiderate în vieţile noastre dacă realizăm această iminenţă a arătării din nou a lui Hristos. Multe nu ar mai suferi amînare, neglijare sau ignorare. Dacă am şti profund în minţile şi inimile noastre că Domnul vine curînd, am lepăda multe ocupaţii nefolositoare !!
Într-un fel timpul pare amăgitor. Continuă să vină şi să treacă, aparent fără să se întîmple nimic. Dar ştim că acest lucru este prevăzut să se întîmple negreşit. Ce facem fiecare cu timpul nostru ??
În timp ce lumea trăieşte în robia materialismului, noi creştinii ar trebui să trăim sub imperiul acestei promisiuni. “Apokalipsis”, descoperire, asta doreşte să ne înveţe! Nu de a fi caracterizaţi de o isterie a sfîrşitului (să-i lăsăm lumii şi respectivul deliciu !), ci de o atitudine de veghe, de alertă spirituală. Vizavi de condiţia lumii în care noi am venit şi ne-am născut s-a tras de mult semnalul de alarmă. De ce noi nu-l auzim ?
În vederea evenimentelor sfîrşitului, a iminenţei reîntoarcerii lui Isus, îl îndeamnă Pavel pe Timotei să fie pregătit, fiul lui în credinţă cu următoarele cuvinte:
“Te îndemn înaintea lui D-zeu care dă viaţă tuturor lucrurilor şi înaintea lui Isus Hristos, care a făcut acea frumoasă mărturisire înaintea lui Pilat din Pont, să păzeşti porunca, fără prihană şi fără vină pînă la arătarea Domnului nostru Isus Hristos, care va fi făcută la vremea ei de fericitul şi singurul Stăpînitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor…” (1 Tim.6:13-15)
Aluziile făcute de Domnul în această pildă la Cea de-a Doua Lui Venire şi la pregătirea noastră, sînt destul de clare:
“Mijlocul să vă fie încins şi făcliile aprinse. Şi să fiţi nişte oameni, care aşteaptă pe stăpînul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, cînd va veni şi va bate la uşă. Ferice de robii aceia, pe care stăpînul îi va găsi veghind la venirea lui ! Adevărat, adevărat vă spun, că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă, şi se va apropia să le slujească. Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia dacă-i va găsi veghind ! Să ştiţi bine că, dacă ar ştii stăpînul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. Şi voi dar fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gîndiţi”. (Luca 12:35-40)
Fie ca Cel în jurul căruia orbitează toate profeţiile neîmplinite încă, a Domnului Isus Hristos, să fie înălţat în studiul nostru, şi El să-şi primească slava din vieţile şi atitudinile noastre vizavi de viitorul pregătit de Dumnezeu acestei omeniri. Şi mai ales, fie ca nici unul din evenimentele prevăzute să se întîmple să nu ne prindă nepregătiţi, ci pregătiţi, dorind cu sinceritate venirea Lui !
“Cînd Hristos se întoarce, cea de-a doua venire nu va mai fi deloc subiect de discuţie” (John Blanchard)
“Hristos se va întoarce cînd va voi, arătîndu-şi suveranitatea, şi nu ne spune cînd pentru a ne arăta datoria noastră” (Matthew Henry)
“Incertitudinea privitoare la data întoarcerii Domnului este menită să-i ţină pe credincioşi într-o atitudine de permanentă aşteptare şi de a-i feri de disperare” (J.C.Ryle)
“Există un pericol mare să devenim mai preocupaţi de lucrurile care trebuie să se întîmple, decît de Cel ce trebuie să vină” (Andrew Murray)
“În toate gîndurile noastre despre Hristos, fie ca niciodată să nu uităm de a Doua Lui venire” (J.C.Ryle)
“Cînd Hristos vine, rămăşiţele ignoranţei vor fi aruncate” (J.C.Ryle)
Aceasta a fost,
…o privire aruncată în viitor, unul fie apropiat, sau poate mai îndepărtat.
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
Comentarii recente