Cine a prăvălit piatra ? Sau, “Who has rolled the stone away?” 
Despre un mare obstacol, în chip misterios înlăturat şi învierea din morţi a lui Isus Hristos.
Marcu 16:1 Dupa ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov, si Salome, au cumparat miresme, ca sa se duca sa unga trupul lui Isus. 2 În ziua dintîi a saptamînii, s’au dus la mormînt dis de dimineata, pe cînd rasarea soarele. 3 Femeile ziceau una catre alta: ,,Cine ne va pravali piatra de la usa mormîntului?“ 4 Si cînd si-au ridicat ochii, au vazut ca piatra, care era foarte mare, fusese pravalita. 5 Au intrat în mormînt, au vazut pe un tinerel sezînd la dreapta, îmbracat într’un vesmînt alb, si s’au spaimîntat. 6 El le-a zis: ,,Nu va spaimîntati! Cautati pe Isus din Nazaret, care a fost rastignit: a înviat, nu este aici; iata locul unde îl pusesera. 7 Dar duceti-va de spuneti ucenicilor Lui, si lui Petru, ca merge înaintea voastra în Galilea: acolo Îl veti vedea, cum v’a spus.“ 8 Ele au iesit afara din mormînt, si au luat-o la fuga, pentruca erau cuprinse de cutremur si de spaima. Si n’au spus nimanui nimic, caci se temeau.
Deşi este evident că s-au pregătit bine, femeile acestea şi-au plănuit călătoria şi treaba pe care să o facă, au avut grijă să nu încalce sabatul, cumpărînd mirodeniile pentru îmbălsămarea lui Isus după încheierea sabatului, par că AU UITAT totuşi ceva !
v. 3 Femeile ziceau una catre alta: ,,Cine ne va pravali piatra de la usa mormîntului?“
PIATRA MARE
În timp ce se află pe drum aceste admirabile femei realizează că deşi şi-au propus să facă ceva pentru Domnul, deşi se pregătiseră bine pentru drum, au uitat ceva deloc neglijabil. E vorba de piatra mare pusă în uşa mormîntului.
Principalul obstacol în calea slujbei lor femeile nu prevăd deloc că ar fi o eventuală lipsă a trupului Domnului, ci piatra mare prăvălită la intrarea în mormîntul săpat în stîncă.
Ele îşi dădeau seama că pentru a definitiva îmbălsămarea trupului lui Isus trebuiau să poată pătrunde înăuntrul mormîntului. Fiind de faţă la punerea lui Isus în acel mormînt, ele au văzut ce piatră a fost pusă la intrare. “Cine ne va prăvăli piatra ?” se întreabă ele atunci. Ele încă nu ştiau ce s-a spus ulterior despre învierea Lui:
“Piatra de la intrarea în mormînt nu a fost decît o fărîmă de nisip pentru Stînca Veacurilor aflată înăuntru !” (Fred Beck)
Pe moment femeile sînt preocupate de piatra de la uşă şi par să nu ştie că între timp mormîntul ajunsese să fie sigilat de romani şi păzit de o strajă a acestora. Adică, a apărut un obstacol în plus. În plus, sigilarea mormîntului cu pecetea Cezarului era o chestie legală peste care nu putea nimeni trece.
Dar, în acel moment considerarea de către femei a pietrei respective nu putea să rezulte decît în luarea a două decizii diametral opuse:
1. puteau să facă stînga-împrejur, să se întoarcă acasă, renunţînd la îmbălsămare
2. puteau să ignore realitatea şi să-şi vadă nestingherite de drum ! Dar ce ar putea crede cineva despre ele atunci ?
Dacă ar fi chibzuit un pic la ceea ce şi-au propus să facă şi ceea ce se putea face în condiţiile date, ar fi renunţat cu totul. În plus, între timp s-a mai înfiinţat un obstacol: straja romană (un grup de oştaşi de gardă) despre care ele nu par să ştie nimic !
Probabil este ceva caracteristic femeilor credincioase să ignore obstacolele şi să se concentreze la ceea ce trebuie să facă. Totuşi unindu-şi forţele, toate aceste trei doamne nu ar fi putut clinti un pic piatra aceea ! “Cine ne va prăvăli piatra ?” rămîne întrebarea fără de răspuns.
Cîteva APLICAŢII PRACTICE şi DEDUCŢII folositoare nouă, din această situaţie cu care femeile se confruntă…
De regulă, în viaţă înfrunţi singur multe obstacole insurmontabile… te vezi singur cu doctorul, cu nevasta şi cu preotul. Dar mai ales trebuie să înfrunţi singur eternitatea şi problema ta cu Dumnezeu ! Cine te aştepţi să te ajute să le depăşeşti ? Să nu fie cumva vreun om!
De cît de multe ori îngăduim obstacolelor de care ştim să ne oprească de la a sluji ? De la a face binele ? Dar cîte alte obstacole mai sînt de care noi nu ştim dar Dumnezeu le înlătură pentru noi ?
Se pare că în credinţă întîlnim obstacole de care ştim şi care ne încearcă credinţa, dar şi obstacole de care nu ştim că s-au înlăturat şi care întăresc credinţa noastră.
Dar dragostea acelor femei faţă de Hristos le-a purtat spre mormînt şi să observăm că pînă să ajungă ele acolo, toate obstacolele sînt înlăturate miraculos. Atît piatra de care ştiau, dar şi garda de care nu ştiau.
ÎNLĂTURAREA UNUI MAI MARE OBSTACOL
Aşa cum Dumnezeu s-a îngrijit de obstacolul pietrei luîndu-l din calea acestor slujitoare devotate, tot aşa în Hristos El s-a îngrijit de cel mai mare obstacol dintre El şi om care există. Şi anume, păcatele lui. Prin darea Fiului Său să moară pe aceea Cruce, Tatăl din ceruri a înlăturat ce stătea între cei doi – om şi Dumnezeu – adică, un zid, o vrăjmăşie, o lege şi a oferit o intrare liberă la Tatăl:
Efes.2:14-18 Caci El este pacea noastra, care din doi a facut unul, si a surpat zidul dela mijloc care-i despartea, si, în trupul Lui, a înlaturat vrajmasia dintre ei, Legea poruncilor, în orînduirile ei, ca sa faca pe cei doi sa fie în El însus un singur om nou, facînd astfel pace; si a împacat pe cei doi cu Dumnezeu într’un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrajmasia. El a venit astfel sa aduca vestea buna a pacii voua celor ce erati departe, si pace celor ce erau aproape. Caci prin El si unii si altii avem intrare la Tatal, într’un Duh.
Deci, nouă cine ne va lua piatra ? Nu…cine va da cu piatra, ci cine o va înlătura din calea noastră ? “Piatra” păcatelor tale, piatra de moară (a se citi, pedeapsa şi judecata) atîrnată de gîtul fiecăruia, cine o va lua ?
Prin înlăturarea pietrei de la uşa mormîntului lui Hristos şi dîndu-le acelor femei cale liberă să-şi aducă slujirea lor, Dumnezeu ne învaţă cîteva lucruri…acesta devine punctul nostru de plecare în evaluarea celorlalte probleme din vieţile noastre.
Vedeţi, în marele obstacol care este în chip misterios înlăturat găsim o lecţie de credinţă. Un îndemn la credinţă şi încă la una raţională, una care să funcţioneze după această logică: dacă s-a îngrijit de cel mai mare obstacol care poate exista în noi şi Dumnezeu, înlăturîndu-l în Hristos, nu se va îngriji de problemele şi obstacolele mai neînsemnate ale vieţilor noastre ?
Rom.8:32 El, care n’a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va da fara plata, împreuna cu El, toate lucrurile?
Luca 12:23-31 Viata este mai mult de cît hrana, si trupul mai mult de cît îmbracamintea. Uitati-va cu bagare de seama la corbi: ei nu samana, nici nu secera, n’au nici camara, nici grînar: si totus Dumnezeu îi hraneste. Cu cît mai de pret sînteti voi decît pasarile! Si apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorîndu-se, poate sa adauge un cot la lungimea vietii lui? Deci, daca nu puteti face nici cel mai mic lucru, pentruce va mai îngrijorati de celelalte? Uitati-va cu bagare de seama cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu tes: totus va spun ca nici Solomon, în toata slava lui, n’a fost îmbracat ca unul din ei. Daca astfel îmbraca Dumnezeu iarba, care astazi este pe cîmp, iar mîne va fi aruncata în cuptor, cu cît mai mult va va îmbraca El pe voi, putin credinciosilor? Sa nu cautati ce veti mînca sau ce veti bea, si nu va framîntati mintea. Caci toate aceste lucruri Neamurile lumii le cauta. Tatal vostru stie ca aveti trebuinta de ele. Cautati mai întîi Împaratia lui Dumnezeu, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Ce am fi făcut noi dacă ne-am pune în locul femeilor acelea ? Şi ne-am fi adus brusc aminte de piatra uriaşă prăvălită la intrarea în mormîntul Domnului nostru ?
1. am fi renunţat la ce ne-am propus ! Am fi îngăduit obstacolului să ne zădărnicească intenţia de a face un lucru frumos Domnului nostru. Am fi făcut stînga-mprejur, cale întoarsă şi ne-am fi dus imediat acasă. Am fi lăsat-o baltă ! Sau,
2. am fi insistat, dar nu în credinţă, ci din încăpăţînare ! Asemenea unor catîri ! În ciuda realităţiilor grele, am fi insistat să mergem în aceeaşi direcţie deşi orice om normal ne-ar fi spus că ne pierdem vremea… este aceea credinţă ? Ori, perseverenţă spirituală ? Nicidecum ! Este mai degrabă încăpăţînarea omenească care refuză să recunoască obstacolele din viaţă şi se bizuie pe sine pentru învingerea lor.
Credinţa adevărată, nu avansează în ciuda obstacolelor, negînd realităţile şi greutăţile vieţii acesteia, asta-i încăpăţănare, ci luînd notă de ele se raportează la un obiectiv mai presus de sine şi de lumea aceasta. Caută să-i placă lui Dumnezeu ! Este unde credinţa ţinteşte: să se prezinte la datorie, nu trecînd peste obstacole ci prezentîndu-se la faţa locului şi aşteptînd ca Cel în care se bazează să lucreze.
În cazul, femeilor, a lucrat ! Şi încă ce-a “lucrat” ! Nu doar a înlăturat un mare bolovan din cale, ci a slobozit VIAŢA afară !
4 Si cînd si-au ridicat ochii, au vazut ca piatra, care era foarte mare, fusese pravalita.
Ajungînd la mormînt primul lucru pe care-l văd ochii lor este piatra mutată de la locul ei. Piatra, care se precizează, era foarte mare. Străjile romane nu puteau să facă asta ! Greaca ne indică că piatra a fost luată pe sus, scoasă din şanţul în care fusese prăvălită să închidă intrarea în mormîntul săpat în stîncă, şi aşezată deoparte. Luată pe sus, mutată şi pusă deoparte ! Frumos, nu ?
Cam asta-i soarta obstacolelor noastre… nu doar date la o parte, împinse un pic din cale, ci luate pe sus şi puse deoparte ! Harul Lui depăşeşte aşteptările noastre… Nu doar piatra era pusă deoparte, dar şi garda romană despre care ele nu ştiau, era absentă.
La “schimbul gărzii” de la mormîntul de acum gol, veniseră îngerii !
Crezînd declaraţia îngerilor, femeile şi ucenicii nu mai aveau de ce să se teamă… chiar de nimic, moartea însăşi fiind învinsă – “Cînd Isus a înviat, moartea a murit !” După acest anunţ uluitor, îngerul porunceşte femeilor să le facă o înştiinţare grabnică ucenicilor Lui. Apoi le fixează tuturor o întîlnire în Galilea:
v.7 Dar duceti-va de spuneti ucenicilor Lui, si lui Petru, ca merge înaintea voastra în Galilea: acolo Îl veti vedea, cum v’a spus.“
Spre cinstea lor, femeile sînt făcute apostoli apostolilor, ele fiind cele ce le-au dus întîi vestea aceasta mare. Poate ca o răsplătire a fidelităţii lor cu care l-au urmat de la cruce la mormînt… Lor le-a revenit sarcina de a le spune celor a căror speranţa s-a înecat, a căror nădejde s-a năruit şi s-a îngropat odată cu El. Celor care se vedeau acum părăsiţi şi în pericol, aceste femei sînt trimise cu veşti bune… ce bune ??? Cu veşti trăznet !
“Spuneţi-le imediat !” … ca ucenicii să prindă inimă şi să nu să rămînă în deznădejde.
Ce s-a întîmplat aici nu este decît grăitor pentru oricare dintre noi. Nu uităm noi tot atît de des cuvintele Bibliei precum au uitat ucenicii anunţurile dinainte ale Domnului că va fi dat la moarte, că va fi îngropat dar şi că va învia a treia, după Scripturi ? Noi singuri ne lipsim astfel de speranţă şi de credinţă. Dacă băgau de seamă, ei înşişi s-ar fi aflat primii la mormînt după Sabat, ar fi aşteptat vestea învierii nu arătînd un amestec de groază, spaimă şi uluire, ci într-o bucurie perfectă.
Prea frumos să fie adevărat ? Fapte 26:8 Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu înviază morţii?
În încheiere să privim la cîteva dintre semnificaţiile practice ale învierii lui Hristos dintre morţi.
SEMNIFICAŢIILE ÎNVIERII LUI ISUS
Piramidele din Egipt au ajuns faimoase din cauza arhitecturii lor deosebite, dar şi fiindcă au ascundeau trupurile mumificate ale faraonilor. Capela Westminster din Londra este celebră fiind “locul de veci” al monarhilor şi nobililor englezi. În cimitirul Arlington din Washington, sînt îngropaţi eroi american, însă mormîntul lui Isus este gol. Nici un epitaf nu este inscripţionat în piatra lui deşi s-ar cuveni să apară măcar atît: “Nu este aici…ci a înviat !
El a înviat a treia zi, nici mai devreme ca moartea Lui să fie contestată, dar nici mai tîrziu ca moartea Lui să nu submineze credinţa.
Luca 24:5-6a “Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a înviat…”
Învierea din morţi a lui Isus Hristos este exact ceea ce face Creştinismul să fie incontestabil !
Privind la condiţia spirituală a multor biserici astăzi, la zelul stins al creştinilor, la apatia şi letargia lor, avem toate condiţiile negării Creştinismului, dar învierea din morţi a lui Hristos ne împiedică şi va continua să ne împiedice să declarăm biserica moartă. De ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu ? Nu în galeria marilor oameni morţi se caută Hristos! Creştinismul este “religia mormîntului gol” ! Religia este un “mîntuitor mort”.
Să luăm sistematic pe rînd ce a însemnat învieerea Lui. Ce înseamnă pentru mine astăzi că Hristos a înviat şi este viu ?
1. Dovedeşte Dumnezeirea lui Hristos: contează în cine credem, nu ?
Ioan 10:17-18 Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăş s’o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s’o dau, şi am putere s’o iau iarăşi: aceasta este porunca, pe care am primit-o de la Tatăl Meu.“
2. Învierea din morţi a lui Isus demonstrează că El merită închinarea noastră ca Dumnezeu:
Ioan 20:26-28 După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăş în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe cînd erau uşile încuiate, a venit Isus, a stătut în mijloc, şi le-a zis: ,,Pace vouă!“ Apoi a zis lui Toma: ,,Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mînile Mele; şi adu-ţi mîna, şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.“ Drept răspuns, Toma I-a zis: ,,Domnul meu şi Dumnezeul meu!“
Învierea lui Isus face ca orice serviciu de biserică să nu fie o comemorare, ci sărbătoarea unei prezenţe vii !
3. VIAŢĂ DUPĂ MOARTE ? Isus a spus, “Eu sînt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată” (Ioan 11:25-26) – “moartea a murit cînd Hristos a înviat”
Vreţi să vă revedeţi cu cei dragi şi să nu mai existe despărţire deloc ?
2Cor.4:14 Si stim ca Cel ce a înviat pe Domnul Isus, ne va învia si pe noi împreuna cu Isus, si ne va face sa ne înfatisam împreuna cu voi.
4. Validează mesajul creştin
1Cor.15:15-17 Ba încă noi sîntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, cînd nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază. Caci, daca nu înviaza mortii, nici Hristos n’a înviat. Si daca n’a înviat Hristos, credinta voastra este zadarnica, voi sînteti înca în pacatele voastre
“Nu evangheliile explică învierea din morţi a lui Hristos, ci aceasta le explică” (John S. Whale)
5. Învierea lui Hristos garantează judecata lui Dumnezeu – Pavel n-a avut nimic altceva să le spună batjocoritorilor din Areopagul atenian decît ceea ce şi ei aflaseră deja şi ştiaua bine: Isus înviase!
Fapte 17:31 pentru că a rînduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L-a rînduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi…“
6. Mîntuirea din păcat:
Romani 10:9 Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mîntuit.
“Dacă Hristos n-a înviat, consecinţa înspăimîntătoare nu este că moartea înseamnă sfîrşitul, ci că noi ne găsim încă în păcatele noastre.”
7. Bucurie: o perspectivă cu adevărat optimistă asupra vieţii (optimismul este întemeiat de astă dată!)
Mat.28:8-10 Ele au plecat repede de la mormînt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui. Dar iată că le-a întîmpinat Isus, şi le-a zis: ,,BUCURAŢI-VĂ!“ Ele s’au apropiat să-I cuprindă picioarele, şi I s’au închinat. Atunci Isus le-a zis: ,,Nu vă temeţi; duceţi-vă de spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galilea: acolo Mă vor vedea.“
Moartea nu (mai) este sfîrşitul tuturor lucrurilor !
8. Un ajutor nemaipomenit la vreme de nevoie (pentru că El este viu !):
2 Timotei 2:8 “Adu-ţi aminte de Domnul Isus Hristos, din sămînţa lui David, înviat din morţi, după Evanghelia mea…”
Timotei era un timid ! Datorită acestui eveniment, apostolii s-au transformat în decurs de o lună din laşi, în nişte eroi, martiri şi mărturisitori ai Evangheliei. Cine şi-ar da viaţa pentru o minciună ? Pentru o iluzie, pentru o conspiraţie ? După cum am auzit, cu excepţia lui Ioan, toţi ucenicii au murit îngrozitoare morţi de martiri.
9. Cel mai mare motiv pentru acţiune şi curaj.
Învierea a schimbat-o pe Maria dintr-o bocitoare într-o mărturisitoare. L-a schimbat pe Toma dintr-un sceptic, într-un credincios. L-a schimbat pe Petru dintr-un laş, într-un predicator cutezător. L-a schimbat pe Saul dintr-un prigonitor, într-un misionar. Primii creştini l-au predicat pe Isus şi învierea Sa din morţi oriunde s-au dus. În aceea zi, unii au batjocorit acest mesaj, au amînat să-i răspundă, iar alţii l-au crezut. Pentru aceia care l-au crezut, învierea a devenit o experienţă de viaţă, le-a adus pace unor suflete împovărate de vina sîngelui nevinovat vărsat. Asta este ceea ce ne aduce învierea lui Hristos. Dacă crezi în ea şi consideri toate implicaţiile pe care le are pentru viaţa ta, aceasta nu va mai fi niciodată aceeaşi ! O va pune într-o perspectivă complet diferită.
10. Putere asupra păcatului
Ai probleme cu un anume păcat, cu mai multe, chiar ? Nu ştii că ai această putere la dispoziţie. Învierea din morţi a lui Isus înseamnă că tu de fapt poţi ajunge să trăieşti o viaţă sfîntă şi plăcută lui Dumnezeu.
“Aceeaşi putere care l-a adus înapoi din morţi pe Hristos este prezentă şi activă în cei ce-i aparţin acum lui Hristos. Învierea este evenimentul ce continuă (operează) neîntrerupt” (Leon Morris)
LENIN – V-aţi întrebat vreodată de ce comuniştii ruşi au conservat în mausoleu rămăşiţele pămînteşti ale lui Lenin ? Nu cumva să permanentizeze ceva ce credeau despre liderul lor, dar moartea lui i-a împiedicat ? Astfel, se pare că despre Lenin s-au făcut următoarele afirmaţii care au fost gravate pe sicriul de cristal în care era depus în Piaţa Roşie din Moscova:
“El a fost cel mai mare lider al popoarelor şi al neamurilor, din toate timpurile. A fost conducătorul unei noi omeniri. Al unei lumi noi. El a fost Salvatorul lumii !”
Observaţi cum toate acestea se găsesc la timpul trecut pentru Lenin. În puternic contrast, vin cuvintele lui Hristos care a spus: Apoc.1:18 …Am fost mort, şi iată că sînt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor. Pentru Isus Hristos aceste lucruri sînt spuse la timpul prezent şi vor răsuna neîntrerupt în veşnicii
Realităţi de după înviere – Samuel Medley
El trăieşte triumfător asupra mormîntului.
El trăieşte să mîntuiască veşnic.
El trăieşte glorificat şi înălţat în ceruri.
El trăieşte să-mi hrănească sufletul înfometat.
El trăieşte să ajute la vreme de nevoie
Ce misiune avem pentru că Isus a înviat din morţi !
În dimineaţa învierii s-a declanşat cea mai mare operaţiune (misiune) din istoria omenirii. Aceea de transmitere a mesajului mîntuirii disponibile la Cel ce este viu pentru orice veac. Această operaţiune se află în desfăşurare şi-n zilele noastre. Eşti implicat în ea, sau nu ? Aceasta nu se va încheia pînă ce Isus nu se întoarce a doua oară.
Aceasta este obligaţia noastră morală. Este stimulentul misionar esenţial !
Dacă nu eşti implicat în a te ruga pentru cei pierduţi, a-i evangheliza, a le sluji, atunci nu consideri vestea învierii Sale destul de vrednică pentru sacrificiul tău, plus, faci ca vestea ei să rămînă necunoscută celor ce au cea mai mare nevoie de ea ! Este ca şi cum ai sigila din nou mormîntul lui Hristos, chiar, îi îngropa pe cei nemîntuiţi împreună cu El !
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
Comentarii recente