Ce preferaţi, o asistentă cu o seringă, sau un om cu o ghitară? Despre muzică, partea I

Ce preferaţi, o asistentă cu o seringă, sau un om cu o ghitară ?

Despre muzică din punct de vedere biblic

Partea I

Duminică 24 mai, 2009

Ascultă/descarcă înregistrarea audio

Întîi despre muzică, din ce au gîndit alţii desprea ea…

“Muzica este arta de a gîndi cu sunete.” de Jules Combarieu

“Muzica este graiul sufletului. Ea stîrneşte în noi, nu instinctele (sau, nu ar trebui să stîrnească doar instinctele!), ci gîndurile cele mai profunde.” Ludwig van Beethoven

“Muzica este o armonie agreabilă în onoarea lui Dumnezeu şi desfătarea permisă sufletului.” Johann Sebastian Bach

“Muzica este artă cu materialul cel mai imaterial.” Platon

“Muzica este mediatorul între viaţa spirituală şi cea trupească.” Ludwig van Beethoven

“Muzica este plăcerea pe care mintea umană o simte din numărare fără să fie conştientă că numără.” Gottfried Leibniz

“Muzica este aritmetica sunetelor.” Claude Debussy

“Nu ai nevoie de creier ca sa asculti muzică.”Luciano Pavarotti

“Trupele de muzică…
Muzica de azi intrigă,
Trupa-ntreagă se frămîntă,
Se dansează şi se strigă,
Însă nimeni nu mai cîntă.”
Epigramă de Elis Râpeanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)

“Muzica este o revelaţie mai mare decît toată înţelepciunea şi filozofia”. Ludwig van Beethoven (1770-1827)

“Muzica trebuie să fie scînteia ce aprinde sufletul omenesc.” Idem

“Ce artă frumoasă, dar ce meserie uzată.” (despre “făcutul” muzichiei !) Georges Bizet

…

“Pasărea nu cîntă fiindcă are de dat o explicaţie (un răspuns), ci fiindcă are un cîntec.” Joan Anglund

“Ca şi muzica lui, aşa este şi poporul unei ţări.” Proverb turcesc

“Daţi-mi voie să determin/fac muzica unui popor şi voi conduce acel popor.” Nu mai ştiu cine a zis asta, dar cred că s-a zis !

“Muzica reprezintă limbajul universal rămas desluşit deşi toate limbile Pămîntului au fost încurcate la Babel. Astfel albul poate cînta alături de negru, pielea roşie alături de asiaticul cu pielea gălbuie, şi oricît de greu le-ar fi să-şi vorbească, muzica le oferă posibilitatea de a comunica şi trăi împreună emoţii şi sentimente…”

Este important să ne formăm/avem un punct de vedere echilibrat cu privire la muzica în general, în speţă cu privire la muzica ascultată sau creată şi să-i acordăm o mare atenţie.

Despre puterea muzicii

Nimeni nu poate nega puterea pe care muzica o are de a ne influenţa dispoziţia de moment, vieţile chiar. Ea este stimulentul cel mai natural al dispoziţiei (stării sufleteşti) noastre emoţionale, din cîte se găsesc, un fel de drog natural, de Dzeu dat !

“Muzica a răsturnat imperii şi a alungat regi…” Anatole France

Puterea muzicii stă şi în capacitatea ei de a da expresie unor părţi ale sufletului uman pe care nici o altă artă n-o poate face. (istoricul lui Columbia University, Jacques Barzun).

În Negustorul din Veneţia, Shakespeare spunea: “Omul lipsit de orice muzică interioară şi care nu este mişcat de armonia sunetelor plăcute, este predispus trădării şi uneltirilor…spiritul lui apăsător ca noaptea iar sentimentele întunecate ca Erebus. Nu te poţi încrede într-un asemenea om.”

Marele reformator german, Martin Luter, “Nu găsesc nici o plăcere în omul care dispreţuieşte muzica. Ea nu este o invenţie a noastră. Este darul lui Dzeu. Eu o pun alături de teologie.”

Chiar şi scepticul filozof Nietzsche admite că, “fără muzică existenţa (viaţa) ar fi o greşeală”.

Mai este şi o formidabilă unealtă de îndoctrinare… (Frank Zappa)

De unde a apărut ?

Se spune că părintele muzicii ar fi un antedeluvian (adică, un om care a trăit înainte de potop), pe nume Iubal:

Gen.4:21  Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl tuturor celor ce cîntă cu alăuta şi cu cavalul.

De notat că în Biblie, “geneza” muzicii este relativ simplă.

Dacă despre fotbal se spune că englejii (greşeala intenţionată) l-au inventat, Biblia nu atribuie nici un popor paternitatea muzicii, Iubal acesta apărînd mai înainte de formarea popoarelor pe Pămînt.

Ce se poate totuşi observa este că muzica exista la evrei din cele mai vechi timpuri, că aceştia s-au devotat studierii şi practicării ei. Menţiunile ei în VT sînt frecvente şi-i subliniază importanţa în viaţa şi închinarea poporului. Nu doar psalmii conţin muzica Bibliei, muzica fiind nelipsită în multe alte locuri ale ei, atît în cărţile istorice, cît şi în cele ale profeţilor. Locul deţinut de muzică în întreaga revelaţie biblică este de supremă importanţă. Aşa cum ne spune International Standard Bible Encyclopedia, muzica

“…fiind singura artă cultivată în Biblie. Locul deţinut de muzică în Biblie este unic. Alături de poezie, ea este singura artă care pare să fi fost cultivată în Israelul antic. Pictura, sculptura sînt aproape cu totul ignorate. Fapt care este probabil să se datoreze prohibiţiei conţinute în cea de-a doua poruncă, fidelitatea cu care a fost respectată fiind remarcabilă.”

Evenimentele, ocaziile şi ocupaţiile cu care muzica este asociată în Biblie sînt extrem de variate.

Era prezentă la despărţirea de nişte oaspeţi de seamă :

(Laban către Iacov cînd a fugit pe ascuns de la el)

Gen.31:27  Pentruce ai fugit pe ascuns, m’ai înşelat, şi nu mi-ai dat de ştire? Te-aş fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei şi al cîntecelor, în sunet de timpane şi alăută.

Era prezentă în sărbătorirea unui triumf militar:
Ex 15:20  Maria, proorociţa, sora lui Aaron, a luat în mînă o timpană, şi toate femeile au venit după ea, cu timpane şi jucînd.

La primirea făcută luptătorilor învingători atunci cînd se întorceau în cetate:
Jud 11:34  Iefta s’a întors acasă la Miţpa. Şi iată că fiică-sa i-a ieşit înainte cu timpane şi jocuri. Ea era singurul lui copil; n’avea fii şi nici altă fată.
1Sa 18:6  Pe cînd veneau ei, la întoarcerea lui David dela omorîrea Filisteanului, femeile au ieşit din toate cetăţile lui Israel înaintea împăratului Saul, cîntînd şi jucînd, în sunetul timpanelor şi alăutelor, şi scoţînd strigăte de bucurie.

Dar muzica a mai fost folosită la exorcizarea unui spirit malefic:
1Sam.18:10  A doua zi, duhul cel rău, trimes de Dumnezeu, a apucat pe Saul, care s’a înfuriat în mijlocul casei. David cînta, ca şi în celelalte zile, şi Saul era cu suliţa… în mînă.

Pentru a-i linişti sufletul sau a-i oferi inspiraţie unui profet al lui Dzeu:
2Regi 3:15  Acum aduceţi-mi un cîntăreţ cu arfa.“ Şi pe cînd cînta cîntăreţul din arfă, mîna Domnului a fost peste Elisei.

Procesiunile deosebite precum nunţiile şi înmormîntările implicau şi ele muzica:
2Cronici 35:25  Ieremia a făcut un cîntec de jale pentru Iosia. Toţi cîntăreţii şi toate cîntăreţele au vorbit de Iosia în cîntecele lor de jale pînă în ziua de azi, şi au ajuns o datină în Israel. Cîntările acestea sînt scrise în ,,Cîntecele de jale.“

Porţiunea psalmilor biblici denumiţi (cîntările treptelor, parcă de la Ps.120 la Ps.134) era dedicată pelerinajelor obişnuite ale evreilor în Cetatea Sfîntă…

Şi nu numai pentru cele mai diverse ocazii muzica era folosită ci şi pentru exprimarea celor mai variate sentimente umane. Aici, al batjocurii !

Iov 30:9  Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.

Nu doar pentru a exprima batjocura Biblia ne indică folosirea muzicii, ci a fost potrivită şi pentru aproape orice nuanţă de trăire şi emoţie, pentru orice dispoziţie sufletească şi înclinaţie a inimii în relaţie cu Dzeu, aşa cum reise din Psalmi. E greu de crezut că cei care i-au compus nu au avut abilitatea de a inventa cele mai diversificate ritmuri şi melodii şi că ar fi fost mulţumiţi cu o recitare şi intonare monotonă. Nu ne permite să credem asta chiar ultimul psalm (adică, 150):

1  Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Dumnezeu în Locaşul Lui cel sfînt, lăudaţi-L în întinderea cerului, unde se arată puterea Lui!
2  Lăudaţi-L pentru isprăvile Lui cele mari, lăudaţi-L, după mărimea Lui nemărginită!
3  Lăudaţi-L cu sunet de trîmbiţă, lăudaţi-L cu alăuta şi arfa!
4  Lăudaţi-L cu timpane şi cu jocuri, lăudaţi-L, cîntînd cu instrumente cu coarde şi cu cavalul.
5  Lăudaţi-L cu chimvale sunătoare, lăudaţi-L cu chimvale zîngănitoare!
6  Tot ce are suflare, să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

Despre minunăţia muzicală a psalmilor biblici mărturisesc chiar tirani străini Dzeului Bibliei:

Ps 137:3  Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cîntări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicînd: ,,Cîntaţi-ne cîteva din cîntările Sionului!“ -

Aşa a făcut-o împăraţii Babilonului unde evrei au fost ţinuţi în captivitate.

Muzica în închinare

De departe cea mai mare importanţă acordată muzicii, un fel de muzica la superlativ, o regăsim în locul atribuit ei în serviciul divin (ah, cît îmi place această expresie !!!!).

Este adevărat că nu se cere nicăieri în lege să fie folosită, nici în consacrarea templului, nici la instituirea diferitelor sărbători religioase, însă această omisiune nu demonstrează nimic.

Deci cine le-a spus evreilor să i se închine lui Dzeu prin muzică ? Le este undeva poruncit ?
Răspunsul este nimeni, şi nu le-a fost poruncit în mod expres. Ei au găsit asta de cuviinţă.

Detaliile aranjamentului muzical elaborat din serviciul divin de la Templul evreiesc reies prima dată în cartea Cronicilor, unde ni se precizează că numărul cîntăreţilor de acolo (cor şi orchestră) se ridica la 4.000 de inşi. Aceştia au fost instruiţi şi împărţiţi în 24 de grupe (cete), după fiii lui Asaf, Heman şi Iedutun, grupe în care se găseau atît experţii cît şi novicii pentru ca primii să-i înveţe pe cei din urmă să păstreze tradiţiile şi să transmită fidel cîntecele.

Desigur tot în Biblie sînt pomenite diverse instrumente muzicale cît şi rolul şi momentul cuvenit al utilizării lor. Nu la orice ocazie şi tot timpul se cînta la fel !

Nu putem crede decît că potrivit bunului obicei evreiesc de a folosi muzica în legătura cu Dzeu, ucenicii lui Isus au cîntat cîntarea, alături de ei, mai mult ca sigur Însuşi Domnul:

Mat.26:30  După ce au cîntat cîntarea, au ieşit în muntele Măslinilor.

Deducem că şi Isus a cîntat din,

Marcu 14:24-26 Şi le-a zis: ,,Acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou, care se varsă pentru mulţi. Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei, pînă în ziua cînd îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.“ Dupăce au cîntat cîntările de laudă, au ieşit în muntele Măslinilor.

Ce are de spus Cuvîntul lui Dzeu despre muzică ?

Permiteţi-mi să aleg o întîmplare. În aceasta ne sînt evidenţiate efectele dramatice pe care muzica le poate avea asupra unui om, în acest caz, împăratul Saul:

1Samuel 16
14  Duhul Domnului S’a depărtat dela Saul; şi a fost muncit de un duh rău care venea dela Domnul.
15  Slujitorii lui Saul i-au zis: ,,Iată că un duh rău dela Dumnezeu te munceşte.
16  Poruncească numai domnul nostru! Robii tăi sînt înaintea ta. Ei vor căuta un om care să ştie să cînte cu arfa; şi, cînd duhul rău trimes de Dumnezeu, va fi peste tine, el va cînta cu mîna, şi vei fi uşurat.“
17  Saul a răspuns slujitorilor săi: ,,Găsiţi-mi dar un om care să cînte bine, şi aduceţi-l la mine.“
18  Unul din slujitori a luat cuvîntul, şi a zis: ,,Iată, am văzut pe un fiu al lui Isai, Betleemitul, care ştie să cînte; el este şi un om tare şi voinic, un războinic, vorbeşte bine, este frumos la chip, şi Domnul este cu el.“
19  Saul a trimes nişte oameni la Isai, să-i spună: ,,Trimete-mi pe fiul tău David, care este cu oile.“
20  Isai a luat un măgar, l-a încărcat cu pîne, cu un burduf cu vin şi cu un ied, şi a trimes lui Saul aceste lucruri, prin fiul său David.
21  David a ajuns la Saul, şi s’a înfăţişat înaintea lui; i-a plăcut mult lui Saul, şi a fost pus să-i poarte armele.
22  Saul a trimes vorbă lui Isai, zicînd: ,,Te rog să laşi pe David în slujba mea, căci a căpătat trecere înaintea mea.“
23  Şi cînd duhul trimes de Dumnezeu venea peste Saul, David lua arfa şi cînta cu mîna lui; Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea uşurat, şi duhul cel rău pleca dela el.

Putem spune că într-un fel David a devenit un medic al sufletului tulburat al lui Saul (Matthew Henry), iar muzica lui, un medicament pentru inima lui rea. Un medicament care l-a ajutat un timp în lupta cu una dintre cele mai îngrozitoare boli, aceea a sufletului.

Slujitorii de la curte au avut curajul să-i spună lui Saul care este problema lui (1Sam.16.15), şi anume că “un duh rău îl munceşte, chinuie”, dar nu din întîmplare, ci de la Dzeu fiindcă împăratul lui Israel i s-a opus Acestuia. Iar sfatul pe care i-l dau este să… asculte muzică ! Observaţi:

Poruncească numai domnul nostru! Robii tăi sînt înaintea ta. Ei vor căuta un om care să ştie să cînte cu arfa; şi, cînd duhul rău trimes de Dumnezeu, va fi peste tine, el va cînta cu mîna, şi vei fi uşurat.“ (1Sam.16.16)

Din moment ce aceşti consilieri binevoitori ai împăratului se pare că au urmărit doar liniştirea conştiinţei lui prin muzică, în loc de a-l sfătui să se întoarcă din toată inima la Dzeu, efectul ei asupra lui Saul a fost doar temporar. Ca prin urmare, David era să o “păţească”, tot pe cînd îi cînta împăratului:

1Sam.19:9-10  Atunci duhul cel rău, trimes de Domnul, a venit peste Saul, care şedea în casă, cu suliţa în mînă. David cînta, şi Saul a vrut să-l pironească cu suliţa de perete. Dar David s’a ferit de el, şi Saul a lovit cu suliţa în perete. David a fugit, şi a scăpat noaptea.

Asta spune ceva despre faptul că muzica nu ţine loc de credinţă, nici de inimă bună şi nici nu-l înlocuieşte pe Dzeu.

Deci acei slujitori de la curte în loc să-l sfătuiască pe Saul să se roage lui Dzeu şi să se căiască sincer, să depună orice efort pentru a se împăca cu Dzeul lui Israel, i-au propus acestuia amorţirea conştiinţei lui prin muzică ! Tot aşa cum fac mulţi azi care folosesc muzica pe post de calmant sau surogat spiritual…

Dacă ar fi făcut aşa, atunci împăratul nu ar fi avut doar muzica pe postul unui calmant cu efecte trecătoare, ci chiar Duhul blînd al lui Dzeu ca mîngîietor veşnic al lui, spune puritanul Matthew Henry în comentariul său.

În loc de un muzician care să-l înveselească, rebelului Saul i-ar fi trebuit un profet care să-l sfătuiască…

Conştiinţele tulburate ale multora sînt amăgite şi ulterior chiar neutralizate prin “metode” ca aceasta care acoperă grijile sufletului prin gîdilarea simţurilor. …

Cînd în loc de un muzician care să-l înveselească ar fi trebuit să-i cheme un profet care să-l sfătuiască, deşi nici David nu era departe această funcţie, dar aici i-a servit doar ca muzician. Totuşi, spre lauda lor sfetnicii nu au chemat nici vreo vrăjitoare ori un vraci pentru a-i alunga duhul rău, o practică abominabilă la care mai tîrziu Saul însuşi recurge.

Mulţi fac la fel… apelează la muzică pentru a-şi astîmpăra un suflet tulburat, o conştiinţă confuză, sau chiar trăiri pe care nu şi le explică, rezultate din anxietatea unei vieţii fără Dzeu. Ca şi orice alt substitut, muzica este limitată în efect.

Deşi aparent inofensivă, muzica poate fi o hrană sau un drog…
http://virgiliustroescu.wordpress.com/2007/02/21/notiuni-elementare-despre-muzica-spre-muzica/

Cu toate acestea să nu omitem puterea muzicii aşa cum reiese din întîmplare.

Nu puţini din antichitate considerau că muzica posedă o influenţă misterioasă în tămăduirea tulburărilor mintale. Muzica este inevitabil… psihiedelică, acesta formîndu-se mult mai tîrziu ca un gen muzical de sine stătător !

Biblia mai evidenţiază rolul şi rostul muzicii după cum urmează,

Efes.5:19  Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, şi cîntaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.

Adică o parte a discursului din biserică, sau dintre credincioşi poate consta din expresia artistică reprezentată de muzică. Nu mai putem întreba în glumă, cine a zis că trebuie să cîntăm ?

Un îndemn similar primim şi din,

Col.3:16  Cuvîntul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, cîntînd lui Dumnezeu cu mulţămire în inima voastră.

… unde se spune să ne învăţăm şi sfătuim unii pe alţii nu doar prin predici, ci daaaaa şi prin cîntece de laudă (desigur, nu la adresa propriilor persoane!), şi melodii spirituale, dar atenţie, cîntînd lui Dzeu cu recunoştiinţă în inimă !

Diavolul, era iniţial responsabil cu muzica în ceruri… evident, nu se poate înţelege că acum nu se mai face muzică acolo. Asta este problema multor muzicieni, sau artişti. Se cred de neînlocuit ! Dar, nu sînt !

În concluzia primului studiu biblic despre muzică…

Biblia ne îndeamnă să facem / creăm muzică, să o folosim, să o ascultăm… dar pornind de la nişte principii !

Aşa că cine ascultă muzică, “pe sistemul”, “cine citeşte, să înţeleagă ce citeşte” (Mat.24.15; Marcu 13.14), să înţeleagă ce ascultă ! Altfel, poate fi doar un ascultător superficial şi mă tem că greşeşte faţă de muzică, faţă de sine, dar şi faţă de Dzeu !

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>