Profesorul de fericire

Profesorul de fericire

O predică în baza Psalmului 32.
Duminică 2 august, 2009.

Ascultă/descarcă înregistrarea audio

 

Se spune că subtitlul în original al acestui psalm al lui David ar fi o expresie evreiască, “maschil”, ce înseamnă îndemnare sau îndrumare. În l. română apare “o cîntare”. Nu este greşit. Dar, unii ne atrag atenţia că acest subtitlu este potrivit pentru ceea ce conţine. Adică, avem de-a face cu o cîntare a lui David în care acesta oferă învăţătură, sau îndrumare, mai ales într-o privinţă în care avem foarte mare nevoie de ele. Şi anume, cu privire la natura şi maniera dobîndirii adevăratei fericiri în viaţă. În ce constă şi care este calea la adevărata fericire a omului. Ce trebuie să facem pentru a fi, a ajunge fericiţi ?

1   (Un psalm al lui David. O cîntare.) Ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit!
2  Ferice de omul, căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea, şi în duhul căruia nu este viclenie!
3  Cîtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
4  Căci zi şi noapte mîna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pămîntul de seceta verii.
5  Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: ,,Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!“ Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.
6  De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi chiar de s’ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc.
7   Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjuri cu cîntări de izbăvire.
8  ,,Eu-zice Domnul-te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s’o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.“
9  Nu fiţi ca un cal sau ca un catîr fără pricepere, pe cari-i struneşti cu un frîu şi o zăbală cu cari-i legi, ca să nu se apropie de tine. -
10  De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul, este înconjurat cu îndurarea Lui.
11  Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi veseliţi-vă! Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!

Fericirea de pe lume este să fi şi să te simţi iertat ! Într-un (mare) fel asta este ceea ce David declară prin intermediul acestui cîntec oferind un răspuns la profunda dilemă filozofică a vieţii: CE ESTE FERICIREA ? POŢI SĂ FII FERICIT ?

Aceste cîteva versete ne învaţă mai multe lucruri. În primul rînd, sîntem informaţi că fericirea noastră constă din a ne bucura de favorul lui Dzeu, şi nu de (sau, doar!) bogăţia acestei lumi. Fericirea adevărată constă din binecuvîntări spirituale, şi nu din posesiunea tuturor lucrurilor bune de pe Pămînt. Acesta este temeiul adevăratei fericiri, sau binecuvîntări a cuiva ! Este acel fundamental privilegiu din care decurg / rezultă toate celelalte “ingrediente” ale fericirii.

Fericirea fiind o trăire care cu greu poate fi descrisă, vedem că doar cineva înzestrat ca David i-a putut face o descriere potrivită. Este acel sentiment de uşurare cunoscut la luarea unei poveri enorme şi insuportabile, sau la anularea unei mari, gigantic datorii. Constă din dispariţia vinovăţiei, din încetarea tulburării de conştiinţă, a chinului sufletesc. Apare atunci cînd se aşterne pacea în suflet, cînd liniştea conştiinţei începe să predomine.

Pentru David această trăire deosebită s-a concretizat în iertarea marii sale fărădelegi, prin acoperirea păcatului său şi neimputarea (neţinerea în seamă) de către Dzeu a nelegiurii sale, cît şi în curăţirea sufletului său de orice prefăcătorie… (un aspect deloc de neglijat!).

Pentru credinciosul de azi, acum după venirea Mîntuitorului, înseamnă mult mai mult decît acoperirea păcatului său, un concept vechi-testamental folosit la ispăşirea păcatelor. Datorită jertfei lui Isus Hristos credinciosul ştie acum că păcatele i-au fost luate, ridicate, sau şterse (deci, nu doar acoperite!) şi chiar aruncate pe veci în marea uitării lui Dzeu.

Prin inspiraţia de care s-a bucurat, Pavel (vezi, Romani, cap.4) a dedus că David vorbea despre FERICIREA/BINECUVÎNTAREA CELUI PE CARE DZEU ÎL ÎNDREPTĂŢEŞTE CU TOTUL APARTE DE FAPTELE BUNE. Aceea este o stare de excepţie, e vorba de un om favorizat dar nu de soartă cum obişnuim noi să spunem, ci de Dzeu !

Sînt aceştia nişte “aleşi”, nişte persoane speciale, avînd nişte calităţi sau abilităţi ascunse pe care doar Dzeu le ştie, şi de aceea îi binecuvîntează în acest fel ? Sau, de fapt descrierea acestei condiţii fericite (a omului căruia Dzeu îi socoteşte credinţa drept neprihănire şi  nu-i mai ţine în seamă păcatul !), este făcută de ambii, atît de David cît şi de Pavel pentru a ne invita / îmbia şi pe noi să ne bucurăm de ea ?

Răspunsul este afirmativ deoarece de la un capăt la celălalt Biblia ne învaţă este singura cale prin care un păcătos vinovat poate fi socotit nevinovat de către Dzeu şi alta nu este ! Astfel, fiecare păcătos putînd şi avînd nevoie să devină un “fericit” !

Într-adevăr înlăturarea poverii păcatelor noastre a fost avută în vedere de Mîntuitor atunci cînd ne-a invitat:

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. (Mat.11.28)

PĂCATUL ESTE CAUZA FUNDAMENTALĂ A NEFERICIRII ŞI NENOROCIRII NOASTRE, dar călcările de lege divină ale păcătosului sînt iertate şi acoperite de ispăşire. Fiindcă Hristos i-a purtat păcatele, ele nu-i mai sînt ţinute în seamă. Însă acesta trebuie neapărat să se încreadă în El şi să renunţe la orice încredere în sine, atunci neprihănirea lui Hristos îi va fi pusă/socotită pe seama lui.

Ce soluţie avem ?

Nu-i de mirare că Dumnezeu a ştiut cum se va simţi omul pe care El Însuşi îl va socoti neprihănit, nu pentru faptele lui, ci pentru mila şi dragostea Lui, şi anume, “ferice”:

Ps.32:1, 2
(Un psalm al lui David. O cîntare.) Ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul, căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea, şi în duhul căruia nu este viclenie!

Pavel reafirmă acelaşi lucru citîndu-l pe David:
Rom.4:6-8  Tot astfel, şi David numeşte fericit pe omul acela, pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit. ,,Ferice“, zice el, ,,de aceia ale căror fără de legi sînt iertate, şi ale căror păcate sînt acoperite! Ferice de omul, căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!“

Într-adevăr, aceasta este CEA MAI MARE FERICIRE PE CARE O POATE CUNOAŞTE OMUL VREODATĂ ! Că i-au fost iertate păcatele, că nu-i mai sînt ţinute împotrivă, că nu-i vor mai imputate în Ziua Judecăţii. Că a fost dezvinovăţit, că i s-au înlăturat din contul lui încălcările de lege pe care le-a săvîrşit şi că blestemul legii a fost luat de El pentru ca apoi să devină “neprihănirea lui Dumnezeu” în El (2Cor.5:21) !

În acest moment apostolul şi-a atins scopul său din cele spuse anterior. Nici un om nu poate fi socotit neprihănit (care reprezintă MAREA LUI NEVOIE) înaintea lui Dumnezeu ! După demonstraţia acestui lucru, Pavel arată cum omul poate fi totuşi îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu. Fiindcă îndreptăţirea omului, fie pe baze legale, fie după meritele sale morale, este imposibil de obţinut, Pavel ne arată metoda de mîntuire descoperită în Evanghelie. Fiindcă omenirea, fără deosebire între evreu şi neevreu, a eşuat în întregul ei să fie îndreptăţită, şi este incapabilă să o facă, Dumnezeu a avut pregătită o altă neprihănire (dreptate) pe care o descoperă acum, cu ocazia venirii lui Hristos – în vremea Noului Testament. Despre această neprihănirea vorbeşte Pavel în cele ce urmează.

21  Dar acum s-a arătat o neprihănire (Greceşte: dreptate), pe care o dă Dumnezeu, fără lege-despre ea mărturisesc Legea şi proorocii…

Această “neprihănire” nefiind deloc o “noutate” strict nou-testamentală, ci ea era prevăzută şi prevestită în lege şi de prooroci.

După ce a dovedit cu brio că îndreptăţirea omului înaintea lui Dumnezeu este imposibilă, dată fiind vinovăţia acestuia, Pavel ne arată planul lui Dumnezeu de îndreptăţire a omului păcătos. În această demonstraţie el ne va arăta:

1. natura acestei îndreptăţirii
2. baza pe care ea este oferită
3. obiectivul ei
4. rezultatul ei

În ce priveşte NATURA ei, Pavel învaţă cum această neprihănire nu este obţinută prin fapte, ci prin credinţă. Ea îşi are sursa la Dumnezeu, şi nu la om. Vine de la El, şi nu de la noi. Ea este oferită tuturor oamenilor, fără deosebire, devreme ce nu există nici o diferenţă în starea lor spirituală înaintea lui Dumnezeu – pierduţi. Este în întregime, gratuită !

22  şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire.
23  Căci toţi au păcătuit, şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
24  Şi sînt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.

BAZA acestei neprihănirii se găseşte în răscumpărarea săvîrşită de Isus Hristos, sau este oferită în temeiul jertfei Sale de ispăşire.

24  Şi sînt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.
25  Pe El Dumnezeu L-a rînduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sîngele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungei răbdări a lui Dumnezeu;

OBIECTIVUL acestei îndreptăţiri, exclusiv de origine divină, este de a susţine (întări, apăra, demonstra) atributele Dumnezeirii şi în acelaşi timp de a arăta milă păcătosului.

26  pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel în cît, să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.

Pentru a reconcilia sfinţenia, dreptatea şi mînia lui Dumnezeu cu dragostea

În ce priveşte REZULTATUL ei, îl smereşte pe om excluzînd orice motiv de laudă:
27  Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei.
28  Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.

Descoperă adevăratul caracter al lui Dumnezeu şi-l înfăţişează ca fiind Dumnezeul şi Tatăl tuturor oamenilor, atît al evreilor cît şi al neamurilor:
29  Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este şi al Neamurilor? Da, este şi al Neamurilor;
30  deoarece Dumnezeu este unul singur şi El va socoti neprihăniţi, prin credinţă, pe cei tăiaţi împrejur, şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi împrejur.

Această neprihănire care nu este străină de lege şi prooroci, departe de a slăbi cerinţele ei (cum poate ar fi unii înclinaţi să presupună), confirmă şi întăreşte legea:
31  Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.

Prin credinţă noi împlinim spiritul Legii.

Observaţi ce VESTE MARE ni se oferă acum:

21  Dar acum s’a arătat o neprihănire (Greceşte: dreptate), pe care o dă Dumnezeu, fără lege-despre ea mărturisesc Legea şi proorocii-
22  şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire.

La venirea lui Hristos ni s-a făcut descoperirea unei noi neprihăniri. A uneia care nu depinde de faptele legii şi nu obţine ţinînd legea. Pînă la aceasta, omul a cunoscut doar o neprihănire de sine sau o neprihănire pe care i-o da legea. Acestea nu pot să-l îndreptăţească înaintea lui Dumnezeu. Prin trimiterea lui Hristos, Dumnezeu şi-a arătat harul faţă de noi descoperind o nouă neprihănire (dreptate) pe care omul o poate avea înaintea Lui.

A fi obligat să vii la Hristos doar bazîndu-te pe credinţă poate părea simplu unora. În realitate, este CEA MAI MARE OFENSĂ care se poate duce laudei de sine omeneşti ! Cînd în inima lui omul ştie că mai are puterea să se îndrepte şi să facă bine dar aude cuvîntul evangheliei care-l cheamă la supunere necondiţionată în vedere mîntuirii, el se împietreşte.  Hristos este numit o “piatră de poticnire” şi cred că este aşa fiindcă mîndria omului se poticneşte în mîntuirea pe care El a adus-o, şi anume aceea prin har şi prin credinţă, nu prin fapte, ca să se laude cineva.

“On Baby Food!”
Unei închisori celebre la un moment dat i se schimbă comandantul. Închisoarea era renumită pentru numărul mare de tineri puşcăriaşi aroganţi şi mîndri pe care îi “găzduia”. La venirea noului comandant, acesta a avut dificultăţi în a-i pune la respect pe cei care aflaţi în situaţia lor nu aveau nici un motiv de mîndrie. Astfel în repetate rînduri i-a trimis la carceră şi i-a supus la tot felul de privaţiuni. Nu a mers. Erau duri şi înrăiţi. La un moment dat a avut o revelaţie. Noul comandant al închisorii a descoperit că regimul de carceră şi hrana sărăcăcioasă de acolo, pîine şi apă, erau exact elementele cu care tinerii delicvenţi se umflau de mîndrie. Astfel, cei pedepsiţi se lăudau celorlalţi cu tratamentul lor şi cu cît de duri sînt. Ei bine, acest nou comandant a cerut să nu li se mai dea pîine cu apă, să fie lăsaţi în celulele lor şi să li dea lapte praf celor indisciplinaţi, poate nişte terci pentru copii mici. “Tratamentul” a avut succes ! Durii puşcăriaşi nu se mai lăudau şi mîncau de foame ce li se dădea în timpul pedepselor.

Dacă Dumnezeu ne-ar fi cerut să mergem pînă la Polul Nord, în genunchi, pentru a primi mîntuirea, probabil s-ar fi găsit foarte mulţi “amatori” de o asemenea faptă glorioasă despre care să se scrie ulterior cărţi. Mulţi o fac în Roma urcînd scările basilicii Sf. Petru !

Dar, El ne-a cerut să o facem într-un mod mai anonim încrezîndu-ne în inimile noastre în Fiul Său care a făcut toată “munca” pentru noi şi în locul nostru, nouă nemairămîndu-ne decît să facem singurul lucru care ne-a mai rămas: să credem!

În concluzie

Unul dintre beneficiile practice ale îndreptăţirii prin credinţă este curăţirea conştiinţelor noastre de vina păcatului. Am considerat necesară sublinierea acestui adevăr devreme ce putem înţelege că doar prin credinţă şi nu prin fapte, noi sîntem dezvinovăţiţi de vina noastră înaintea lui Dumnezeu. Cu toate acestea nu înţelegem sentimentele stăruitoare de vinovăţie pe care le încercăm şi fiindcă ele sînt permanent amintite de conştiinţele noastre. Consider această învăţătură despre îndreptăţirea noastră prin credinţă ca fiind vitală pentru a cunoaşte şi dobîndi o adevărată pace sufletească, pentru a ştii cum să ne luptăm cu vina şi pentru a deveni încrezători de mîntuirea noastră.

Ascultă/descarcă înregistrarea audio

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

0 Răspunsuri to “Profesorul de fericire”



  1. Niciun comentariu până acum.

Lasă un Răspuns

Trebuie să fii logat pentru a posta un comentariu.




Arhivă

a

Statistică

  • 47,551 hits

Prezentări în Powerpoint

O comparaţie a creştinismului biblic cu 20 de religii ale lumii...mergeţi la pagina "prezentări" ! Se poate şi descărca, gratis !

Găsiţi alte articole

Alte subiecte Blogroll Uncategorized

Definiţia teologică a zilei

Get the Theological Word of the Day widget and many other great free widgets at Widgetbox!

Data postării ultimului articol

august 2009
L M Mi J V S D
« Iul   Sep »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Vremea locului de origine a blogului