Creaţia, viaţa şi lumina, prin Cuvînt
Ioan 1:2-5
2. El era la început cu Dumnezeu.
3. Toate lucrurile au fost făcute prin El;
şi nimic din ce a fost făcut, n’a fost făcut fără El.
4. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.
5. Lumina luminează în întunerec, şi întunerecul n’a biruit-o.
Ascultă/descarcă înregistrarea audio
Citeşte/descarcă “tema pentru acasă”
Se pare că imediat după introducerea fulminantă în misterele Dumnezeirii, Ioan ţine să repete un lucru care a fost greşit înţeles de multe ori de atunci. Fiindcă Dzeu a creat lumea prin Cuvîntul Său mulţi au înţeles că Acesta ar fi fost şi El creat. Adică, că ar fi avut un moment cînd el a luat fiinţă, sau a fost făcut însemnînd atunci că El era cea dintîi creaţie a lui Dzeu (?!).
Aceasta este o doctrină falsă prezentă în unele mişcări religioase contemporane. Acest crez eronat plasează Cuvîntul creator al lui Dzeu în rîndul ordinii create. Şi fiindcă Isus este Cuvîntul, ea îl lipseşte pe Mîntuitor,
- de natura divină
- de atribute precum eternitatea
- şi atotputernicia Sa.
Însă Ioan a avut grijă să ne spună că,
“El era…” la început (origine) cu Dzeu !
Apoi, ne spune că absolut toate lucrurile, dar toate, au fost făcute prin El. Deci nu au avut o existenţă eternă, aşa cum par să susţină unii savanţi şi în consecinţă deifică materia !
Col 1:16 Pentrucă prin El au fost făcute toate lucrurile cari sînt în ceruri şi pe pămînt, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpîniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.
Evrei 1:2 la sfîrşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.
Prin aceste cîteva cuvinte Ioan a căutat să ne informeze de pre-existenţa Hristosului (a Mîntuitorului) care era nu doar înainte de întruparea Sa, ci chiar mai înainte de a fi lumea !
Începutul timpului (sau al lumii), cînd au fost făcute toate lucrurile şi au luat fiinţă au găsit acest etern Cuvînt fiinţînd/existînd. El era ! Astfel lumea era de la început, însă la început era Cuvîntul !
Ca prin urmare eternitatea Lui este exprimată prin a spune că El era înainte de facerea lumii. Şi aşa este exprimată şi eternitatea lui Dzeu în întreaga Biblie:
Psalmul 90:2 Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!
Sau, a Fiului:
Coloseni 1:17 El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.
De ce altfel avea Acesta slavă la Tatăl înainte ca să fie lumea dacă nu fiindcă era etern ?
Ioan 17:5 Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava, pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.
Erezia lui Arie
O doctrină greşită care-şi are originea în primele secole ale Creştinismului (sec.IV) a fost promovată de Arie (sau Arius), un preot din Alexandria (Egiptului), din vremea împăratului roman Constantin. Acesta a fost primul care a început să popularizeze ideea că Isus, Fiul lui Dzeu nu ar fi fost etern, ci a fost creat de Tatăl fiind chiar prima lui creaţie ! Superiorul lui Arie, episcopul Alexandru l-a condamnat pe Arie pentru această învăţătură. Cu toate acestea, erezia lui a cîştigat destul de mulţi simpatizanţi în imperiu. Astfel la Conciliul de la Nicea din 325 d.H. Atanasie l-a combătut pe Arie, iar Concilul s-a încheiat cu formula crezului cunoscut sub acelaşi nume, şi anume “crezul nicean” prin care se susţine fără echivoc doctrina biblică a identităţii de natură a Fiului cu Tatăl. Controversa stîrnită de Arie a reuşit totuşi să persiste pîna la întrunirea unui alt conciliu al Bisericii, şi anume cel din Constantinopole, în anul 381 d.H. Actualmente erezia se regăseşte în forme similare în sînul unor mişcări religioase deviante de la creştinismul biblic şi istoric, precum “martorii lui Iehova”.
Dovada că aceştia îmbrăţişează arianismul se găseşte chiar în pretinsa “Traducere a Lumii Noi”, o biblie falsificată de organizaţia Turnului de Veghere în puncte cheie precum aceste versete ale Ev. după Ioan. În urma unei scamatorii scolastice ei au introdus articolul nehotărît “un” la sfîrşitul primului verset al primului capitol al Evangheliei făcînd Cuvîntul să pară “un dumnezeu”. Adăugirea aceasta infimă cauzează însă daune uriaşe doctrinei sănătoase a Scripturilor, atributele eterne ale Cuvîntului fiind ştirbite (nu era etern, nu exista din vecie cu Tatăl, şi nu este una de natură cu El), evanghelia în sine devenind de fapt o veste proastă fiindcă ne aduce vestea a încă unui dumnezeu pe lîngă Tatăl !
Însă Ev.după Ioan proclamă simplu şi răspicat coexistenţa veşnică a Fiului cu Tatăl şi identitatea Lui de natură cu Acesta, fără a-l face să fie un alt Dzeu, ci Dzeu ca Tatăl şi ca Duhul.
Apoi Ioan ne spune că “toate lucrurile au fost făcute prin El”, precizînd rolul pe care Cuvîntul etern şi divin l-a avut în facerea lumii. Rol clar afirmat prin faptul că a spus că “toate” lucrurile au fost făcute prin El, şi că “nimic” din ce a fost făcut n-a fost făcut “fără” El.
Prov.8:27 Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului, 28 cînd a pironit norii sus, şi cînd au ţîşnit cu putere izvoarele adîncului, 29 cînd a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, cînd a pus temeliile pămîntului, 30 eu eram meşterul Lui, la lucru lîngă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucînd neîncetat înaintea Lui, 31 jucînd pe rotocolul pămîntului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.
Ps.33:6 Cerurile au fost făcute prin Cuvîntul Domnului, şi toată oştirea lor prin suflarea gurii lui.
Iar Hristos este acel Cuvînt după cum ne va învăţa/descoperi Ioan:
14 Şi Cuvîntul S’a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.
Însă “prin El” au fost făcute nu în sensul unui instrument subordonat Tatălui, ci conlucrător cu Tatăl:
Evrei 1:2 la sfîrşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.
Comentariu:
Deci felul în care Dzeu Tatăl s-a folosit de Cuvînt pentru a crea lumea nu a fost unul distant, poate acelaşi mod în care un om se foloseşte de o unealtă, ci fiind Una cu Tatăl, de aceeaşi natură cu El, Hristos era Cuvîntul Său etern şi creator care făcea lumea.
Contrariul este imediat negat de evanghelist, el spunînd,
…şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.
Asta incluzîndu-l pe cel mai puternic înger şi pe cel mai umil vierme al pămîntului ! În lucrarea de creare, Dzeu Tatăl n-a făcut nimic fără Cuvîntul Său. Atunci acest lucru,
- demonstrează că El este Dzeu, fiindcă “Orice casă este zidită de cineva, dar Celce a zidit toate lucrurile, este Dumnezeu.” (Evrei 3.4)
- adesea Dzeul lui Israel a precizat că El este Dzeul adevărat prin asta, şi anume că El a făcut totul:
Ieremia 10:11 ,,Aşa să le vorbiţi: ,Dumnezeii, cari n’au făcut nici cerurile, nici pămîntul, vor pieri depe pămînt şi de supt ceruri. 12 Dar El a făcut pămîntul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui.
Isaia 40:12 ,,Cine a măsurat apele cu mîna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma, şi a strîns ţărîna pămîntului într’o treime de măsură? Cine a cîntărit munţii cu cîntarul, şi dealurile cu cumpăna?
…28 Nu ştii? N’ai auzit? Dumnezeul cel vecinic, Domnul a făcut marginile pămîntului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.
Iar dacă Dzeu este Cel care a creat, aşa cum Biblia precizează de la un capăt la celălalt al ei, iar aici Ioan ne spune că fără Cuvînt “nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El” (Ioan 1.3b), nu greşim deloc dacă deducem că El este divin.
Nu există o dovadă mai convingătoare a omnipotenţei decît lucrarea de creare a lumii ! (Albert Barnes).
De multe ori Dzeu a apelat la această “dovadă” pentru a se identifica (descoperi) israeliţilor din vechime că El este adevăratul Dzeul. Este absurd să credem că Dzeu ar investi (înzestra) o creatură a Sa, fie şi prima sau cea mai importantă, cu omnipotenţă. Dacă ar fi făcut-o, atunci respectiva creatură ar fi fost făcută şi omniscientă, omniprezentă şi ca prin urmare ar fi doi dumnezei. De aceea, Fiinţa care a creat toate lucrurile nu poate să fie decît divină, iar fiindcă această lucrare îi este atribuită aici Cuvîntului, devine limpede că El este egal Tatălui, deopotrivă Dzeu ca şi Acesta.
Concluzii:
1. De aceea, ascultarea de Hristos este religia adevărată fiindcă El este Însuşi Creatorul.
2. Cînd ne închinăm Lui, acordăm onorurile Celui ce le merită, Dzeului adevărat care a creat şi este viu şi atotputernic, nu altui dzeu !
3. Mai ne arată cît de potrivit a fost El să devină Răscumpărătorul nostru ! Ajutorul nostru a venit de la Cineva care este într-adevăr puternic, chiar atotputernic. “Dătătorul fericirii noastre veşnice fiind şi dătătorul vieţii noastre.” (Matt.Henry)
VIAŢA ŞI LUMINA OAMENILOR
Ioan ne mai spune ceva ce ne priveşte în mod direct pe noi, oamenii. Nu doar originea existenţei se găseşte la El, la Cuvîntul lui Dzeu care s-a arătat ca fiind Isus Hristos, ci şi originea şi sursa vieţii sufletului unui om se găseşte la Acesta. Ca să nu ne scape din vedere acest lucru, el a spus,
4 În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.
5 Lumina luminează în întunerec, şi întunerecul n’a biruit-o.
Ca şi Dzeu Cuvîntul nu doar că a creat (viaţa) dar era şi Viaţa ! El are viaţa în El Însuşi, nu derivată de altundeva:
Ioan 5:26 Căci, dupăcum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.
Toate creaturile şi-o derivă de la El, dar doar El Însuşi se poate jura “pe viaţa mea !”.
Acesta este un adevăr glăsuit în mai multe rînduri în Scripturi, şi anume susţinerea în viaţă (existenţă) a tuturor lucrurilor şi a fiinţelor:
Fapte 17:28 Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: ,Sîntem din neamul lui…‘
Iov 12:10 El ţine în mînă sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc.
Ps 36:9 Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.
Col 1:17 El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.
Evrei 1:3 El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvîntul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte,
Deci, nu doar materia care există îşi are originea la El, dar fiinţele vii care există au primit viaţă de la Cel ce este Viaţa. Sigur, lucrul acesta poate surprinde o generaţie care a fost învăţată că viaţa organismelor vii de orice fel a apărut “întîmplător”. Însă viaţa regăsită în fiinţele vii din creaţie, îşi are originea la El, nu în vreun accident molecular !
O preluare din comentariul lui Matthew Henry, poate ne ajută să înţelegem:
În Geneza ne-a fost spus că toate vietăţile care mişună (au viaţa !) pe Pămînt au fost făcute de Cuvîntul Lui (vezi, Gen.1.20, sau Fapte 17.25). El este Cuvîntul prin care omul trăieşte mai mult decît prin pîinea de fiecare zi (Mat.4.4). Creaturile raţionale şi-au primit lumina de la El, iar aceea viaţă care este lumina oamenilor a venit de la El. Astfel viaţa din om este ceva mai măreţ şi mai nobil decît cea din restul creaturilor, fiind raţională nu doar animală. Cînd omul a devenit un suflet viu, viaţa lui era lumină, însuşirile sale deosebindu-l şi ridicîndu-l mai presus de animalele ce pier. Duhul omului este candela Domnului, iar eternul Său Cuvînt este cel ce a aprins-o. Atît lumina raţiunii, cît şi lumina simţirilor ne vine de la El şi depinde de El. Faptul acesta Îl califică să devină Mîntuitorul nostru, fiindcă viaţa şi lumina, viaţa şi lumina spirituală şi eternă sînt cele două lucruri de care omul păcătos intrat în puterea întunericului şi a morţii are mare, mare nevoie. Şi de la Cine altul putem să aşteptăm să primim lumina revelaţiei divine dacă nu de la Cel ce ne-a dăruit şi lumina raţiunii umane ? Şi dacă Dzeu ne-a dat viaţa fizică iar aceea viaţă se găsea în Fiul, de ce nu am primi degrabă şi vestea evangheliei că El ne-a dăruit viaţa veşnică şi că acea viaţă se găseşte tot în Fiul ?
În continuare ni se vorbeşte despre descoperirea Cuvîntului, a Luminii, chiar mai înainte ca Fiul Lui să fi fost arătat în trup. Dacă Cuvîntul a făcut totul şi a dat viaţa, şi era lumina oamenilor, de ce este atît de puţin cunoscut şi recunoscut ? Fiindcă lumina luminează în întuneric…
Ea, lumina, se manifestă de la sine şi se face singură cunoscută. Această lumină din care provine şi viaţa oamenilor a luminat şi mai luminează încă. Cuvîntul etern ca şi Dzeu luminează în întunericul conştinţei omeneşti. Deşi în urma căderii în păcat, întunericul a pus stăpînire pe conştinţa umană, totuşi ceea ce pot ştii de Dzeu este descoperit în ei :
Rom.1:19-20 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi;
Întunericul n-a înţeles dar nici n-a biruit lumina !
Se mai evidenţiază aici de către Ioan, incapacitatea omului firesc de a înţelege şi vedea lumina. Lumea degenerată nu o mai cunoaşte şi nu o poate descoperi singură ! Are nevoie de regenerare spirituală pentru a o vedea, percepe din nou ! În acelaşi timp, deşi universal întunericul totuşi n-a biruit-o. Ea încă luminează ! Luminează în conştiinţa umană, şi mai ales luminează în revelaţia specială a Cuvîntului Său scris !
Ioan 3:19 Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunerecul decît lumina, pentrucă faptele lor erau rele. 20 Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.
Nu au avut iudeii lumina VT ? Cu toate acestea i-au cerut lui Moise să le vorbească cu un văl peste faţă! Iar pe Cel care era Lumina lumii, l-au respins !
Întunericul spiritual din sufletului omenesc ameninţă dar nu biruieşte lumina celor două revelaţii, naturală şi specială.
Aşa cum ştiţi viaţa este cealaltă temă principală a acestei evanghelii. Este menţionată de un număr mare de ori. De cîteva zeci de ori, peste 30. Care ar fi elementele necesare vieţii umane ? Ele sînt cel puţin în număr de patru. Lumina (dacă soarele s-ar stinge, totul ar muri). Apa, aerul şi hrana. Isus este echivalat cu toate acestea în această scriere. El este Lumina vieţii şi este Lumina Lumii (Ioan 8.12). Mai este şi Soarele Neprihănirii (Mal.4.2). Prin Duhul Său Sfînt, El ne dăruieşte “suflare de viaţă” (Ioan 3.8, 20.22) cît şi Apa vieţii (Ioan 4.10, 13-14. 7.37-39). În cele din urmă, Isus este Pîinea vieţii care s-a coborît din cer (Ioan 6.35). Astfel că El nu doar are viaţă şi dă viaţă, ci este Viaţa (Ioan 14.6).
Lumina şi întunericul sînt teme repetate în Ev. după Ioan. Dzeu este lumină (1Ioan 1.5), în timp ce Satana este puterea întunericului (Luca 22.53). Omul iubeşte fie lumina fie întunericul, iar acest ataşament îi influenţează faptele (Ioan 3.16-19). Cei care se încred în Hristos sînt numiţi “fii ai luminii” (Ioan 12.35-36). La fel cum creaţia a început cu “să fie lumină!” la fel noua creaţie începe cu pătrunderea luminii în inima credinciosului (2Cor.4.3-6). Iar venirea lui Isus Hristos pe lume este considerată răsăritul unor noi zori asupra rasei umane (Luca 1.78-79).
Ai crede că păcătoşii orbi s-ar bucura de venirea luminii, dar nu aşa stau lucrurile ! Venirea adevăratei lumini a produs conflict cu puterile întunericului care i se opun. O traducere ad literam a lui Ioan 1.5 ar suna astfel, “Lumina a continuat să lumineze în întuneric, dar întunericul n-a biruit-o nici n-a înţeles-o”, findcă verbul grecesc “a birui” mai înseamnă şi a pricepe, sau a înţelege.
De fapt, în evanghelie aceste două atitudini sînt puse în lumină ! Mulţi nu înţeleg ce face sau spune Domnul, şi în consecinţă i se opun (Ioan 7-12), împotrivirea lor culminînd în răstignirea Sa pe cruce. Ori de cîte ori Isus învăţa un adevăr spiritual, vedem că ascultătorii Lui îl interpretau într-un mod material sau doar fizic. Lumina nu pătrundea în întunericul gîndurilor lor ! Faptul acesta s-a adeverit atunci cînd a vorbit despre templul trupului său, despre naşterea din nou, despre apa vie, despre mîncarea trupului său, despre libertatea spirituală, despre moarte ca fiind un somn, sau despre multe alte adevăruri. ..
Ajungem la lucrarea lui Ioan Botezătorul. Se spune despre el că a fost trimis ca un martor al lui Isus pentru a vesti poporului că lumina a venit pe lume. Israeliţii în ciuda cunoştiinţelor lor, au rămas orbi faţă de aceasta… De ce ? Fiindcă nu l-au “cunoscut”, spiritual vorbind erau ignoranţi faţă de Cel ce era Lumină fiindcă s-au mulţumit cu luminile mai mici pe care le-au avut în trecut. L-au avut pe Moise, au avut Templul, Legea şi Profeţii. Însă n-au înţeles că acestea îi îndreptau către Lumina care era împlinirea a tot ce vesteau ei…
(adaptare după The Bible Study Series, Be Alive, Warren Wiersbe)
Lumina încă luminează în întuneric ! Tu ai primit-o ?
Ascultă/descarcă înregistrarea audio
Citeşte/descarcă “tema pentru acasă”
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
Comentarii recente