Isus merge la cazinou !
O discuţie despre jocurile de noroc dintr-o perspectivă biblică.
Ascultă/descarcă înregistrarea audio
Cred că pe vremea Lui nu exista în formatul de azi. Stabilimentul respectiv nu era încă ridicat şi împodobit cu lumini de brad ce stau aprinse tot anul ! Chiar dacă în Israelul antic existau jocuri de noroc şi înclin să cred că da, totuşi ele nu erau omniprezente în fiecare cetate evreiască aşa cum îmi pare mie că stă treaba azi în cetatea românească. Cum aflăm ce crede El despre aceste “lăcaşe” închinate “norocului” ? Oare Cuvîntul lui Dzeu (Isus fiind Acesta!) ar avea ceva de spus despre jocurile de noroc ? Dacă ar fi apucat ziua cînd ele se găseau pe uliţa centrală, El ar fi intrat în cazinouri ? Merg mai departe, oare El ar fi “jucat” ?
Răspunsurile propuse sînt foarte diverse şi nu sînt deloc simple. Şi mai puţin îmi imaginez că ar fi complete.
Dar, eu zic să invităm Cuvîntul lui Dzeu să viziteze cazinoul de astăzi şi să vedem ce părere are despre jocurile de noroc. Isus vine la cazinou !
Dacă pe vremuri tineretul îşi umplea timpul cu muzică sau film, acum o principală distracţie a lui par să fie cazinourile şi jocurile de noroc organizate în acestea. Cazinoul a devenit micul “Las Vegas” local prezent atît la nivel orăşenesc, dar şi comunal. Alături de pariurile sportive, industria jocurilor de noroc a devenit o preocupare la care vă invit să privim atent şi să încercăm să aflăm cît de profitabilă şi necesară este.
“Dacă baseball-ul era odată activitatea preferată a americanilor în timpul liber, locul i-a fost luat de o obsesie producătoare de peste 500 de miliarde de dolari ! Jocurile de noroc !” (Christian Research Journal, Rex M. Rogers) Ele sînt năpasta care a lovit America deceniilor trecute şi pe care au deplîns-o mulţi. Acum, urmează democraţiile tinere, printre care se numără şi ţara noastră.
Jocurile de noroc hrănesc complacerea de sine şi promovează ideea unui cîştig imediat. Dar, sub poleiala lor strălucitoare colcăie dubla tragedie a unei dependenţe crescînde şi a unei spiritualităţii rîncede. Majoritatea bisericilor par să nu nu aibă nimic de spus la adresa jocurilor de noroc. Dar Scriptura are ! Chiar dacă nu găsim o poruncă directă de felul, “să nu plusezi” sau “să nu mizezi pe nimic”, adică nu-ţi pune la încercare “norocul” (!), se găsesc destule principii în Biblie care se opun practicării jocurilor de noroc. Creştinii bine educaţi biblic vor contesta întotdeauna relele sociale ale cazinourilor tolerate de stat cît şi se vor opune obţinerii de fonduri la buget din acest “viciu”.
Jocurile de noroc reprezintă un păcătos abandon al raţiunii şi al religiei, o activitate din care pe termen lung toată lumea are de pierdut.
Integrarea jocurilor de noroc în viaţa socială a omului modern reprezintă o schimbare istorică de filozofie de viaţă. Profesorul William N. Thompson de la Universitatea Nevada din Las Vegas opinează că “era lărgirii industriei legale a jocurilor de noroc coincide cu o tendinţă accentuată spre imoralitate în societate. Fără îndoială că există o legătură între atitudinea faţă de stilul de viaţă, viaţa sexuală, şi consumul de droguri şi atitudinea faţă de jocurile de noroc.”
Etica lepădării de sine, a economisirii şi a acumulării sistematice de bunuri este înlocuită de consumerismul hedonist, de ceea ce Christopher Lasch numea, “cultura narcisismului”. Satisfacţia ce rezultă în urma muncii cinstite este abandonată în favorul dorinţei împlinite pe loc. Nu se mai trudeşte deloc pentru o plată pămîntească ori o răsplată cerească, ci doar se consumă şi se obţine tot mai puţină satisfacţie. Filozofia jocurilor de noroc subminează capacitatea omului de a aştepta răsplata şi a-şi refuza satisfacţia imediată pentru îndeplinirea unui ţel în viaţă. Răbdarea, efortul şi priceperea individuală sînt lăsate deoparte în favoarea cîştigului întîmplător, a satisfacţiei immediate şi a complacerii de sine. În acest sens, jocurile de noroc sînt chiar opusul valorilor creştine. Şi nu numai !
Jocurile de noroc încalcă cel puţin cinci doctrine ale Bibliei
Deşi aparent înmulţirea exponenţială a cazinourilor ca formă de comerţ cu jocurile de noroc nu pare decît benefică bugetului statului, în realitate costul social este uriaş. În mare comunităţile creştine le-au întîmpinat apariţia şi tratat înmulţirea cu indiferenţă. Altele le-au fost preocupările şi “ţintele” între timp.
Jocurile de noroc sînt o bombă cu ceas spirituală-financiară, însă una frumos împachetată. Nici o categorie socială nu este imună patologiilor sociale asociate lor. Dependenţa se manifestă la adulţi şi la adolescenţi, deopotrivă. De fapt, a fost considerat “viciul” cel mai răspîndit în rîndul tinerilor. Dr. Durand Jacobs, un pionier în tratarea dependenţei de jocurile de noroc, estima că o rată de cel puţin 10% dintre adolescenţi şi chiar una dublă din rîndul adulţilor cad pradă acestui viciu. Proporţia sinuciderilor este de asemenea dublă la adolescenţii care au o problemă cu jocurile de noroc. …
Cînd acestea au luat un avînt deosebit în SUA, unii avertizau că era cea mai prezentă adicţie printre elevii de liceu şi că se vor confrunta mai degrabă flagelul unui tineret dependent de jocurile de noroc decît al unuia dependent de droguri.
Tot pe atunci Institutul Naţional American de Sănătate Mintală constata că dependenţa de jocurile de noroc se află în cea mai rapidă creştere printre adolescenţi. Dr. Durand notează că felul în care înţelegem fenomenul jocurilor de noroc se află cam la nivelul unde se afla percepţia noastră asupra alcoolismului în urmă cu 40 sau 50 de ani în urmă…
Industria jocurilor de noroc a crescut mai rapid decît multe alte activităţi economice în multe ţări. Nu doar în SUA comerţul cu jocuri de noroc legale reprezintă una dintre cele mai mari surse de venit ale economiei, ci în multe alte ţări de pe glob.
În timp ce cazinourile s-au răspîndit în ţară precum ciupercile după ploaie, comunităţile religioase au părut absorbite de alte chestiuni. Lupta împotriva homosexualităţii, apărarea valorilor familiei, obsesia antihristului şi a paşapoartelor biometrice, apoi, chestiunile politice au consumat energia multor biserici şi au îndreptat atenţia opiniei publice în alte părţi. În plus, se mai pot scuza prin inexistenţa unei porunci biblice directe care să declare jocurile de noroc ca fiind un păcat, şi spre deosebire de narcotice care au un efect negativ imediat asupra utilizatorului, efectele nocive ale practicării jocurilor de noroc necesită mai mult timp pentru a ieşi la iveală. Ca prin urmare, argumentele morale împotriva jocurilor de noroc sînt un pic mai dificil de formulat.
Apoi, se pare creştinii demonstrează că sînt la fel de materialişti ca restul lumii, atracţia îmbogăţirii rapide funcţionînd deopotrivă pentru toţi. Din aceste motive şi nu numai, o dezaprobare bine susţinută teologic nu s-a tradus întotdeauna în opoziţie socială sau politică. Da, creştinii şi bisericile par la fel de indiferenţi faţă de fenomen ca restul societăţii ! Mai mult, cred şi ştiu că sînt implicaţi !
Jocurile de noroc nu sînt în “cărţi”… nu în cărţile Bibliei, cel puţin !
Deşi nu există o a unsprezecea poruncă în Biblie care să stipuleze, “să nu joci la noroc !”, practicarea jocurilor de noroc încalcă cel puţin cinci învăţături sau principii importante ale Scripturii:
- suveranitatea lui Dzeu
- buna adminstrare a tuturor lucrurilor
- lăcomia
- dragostea faţă de aproape
- autocontrolul
Suveranitatea lui Dzeu
A crede în noroc şi a crede într-un Dzeu suveran se exclude reciproc. Dacă crezi că există un Dzeu omniscient, omnipotent şi creator, atunci norocul nu mai are sens. Lucrurile nu se “întîmplă” pur şi simplu ! Nimic (asta incluzînd cauzele secundare ce acţionează în univers, legile naturii şi voinţa umană) nu se întîmplă în afara voii şi hotărîrii lui Dzeu. Astfel că credinţa în Dzeu nu doar că elimină orice noţiune a norocului, dar şi respinge ideea că întîmplarea ar fi un factor determinant în evenimentele naturale sau în destinele oamenilor. “A depinde de şansă sau întîmplare reprezintă o filozofie care deifică o concepţie impersonală despre viaţă şi realitate.” Ca prin urmare, orice credinţă în noroc nu este decît o formă de idolatrie.
Ceea ce minţii omeneşti pare drept şansă sau întîmplare este un fapt cunoscut unui Dzeu suveran. Tragerea la sorţi biblică de pildă, ar fi o ilustraţie dar nu a jocurilor de noroc, deoarece nu banii sau alte valori erau puse în joc în speranţa unui cîştig mai mare, ci mai degrabă este o demonstraţie a credinţei unora într-un Dzeu suveran care să direcţioneze “şansa” în aşa fel încît hotărîrea sau voia Lui să se facă cunoscute. “Sorţul” a fost folosit în Biblie ca o încercare a omului de a înţelege voia lui Dzeu. Astfel că credinţa celor care au apelat la el nu era pusă în şansă sau întîmplare, ci în Dzeu. Pe cînd încrederea în şansă ca soartă aleasă a omului, vine în directă contradicţie cu crearea lui cu un scop de către un Dzeu suveran peste univers. Întîmplarea în absenţa lui Dzeu este personificarea anarhiei şi a nihilismului. Dzeu controlează totul, nu întîmplarea ! (Amos 3.6)
De fapt, ideea că evenimentele sînt determinate doar de întîmplare este echivalentul superstiţiei. Iar superstiţia păgînă este o ofensă adusă Dzeului Bibliei ! Venerarea zeului norocului şi al întîmplării este o sfidare a caracterului Său, jocurile de noroc practic fiind o formă secularizată a ghicitului, concepţia despre lume şi viaţă pe care o promovează fiind diametral opusă creştinismului biblic.
Buna administrare a lucrurilor (isprăvnicia, sau responsabilitatea financiar-materială)
Dzeu spune în Proverbe că,
“Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pîne, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte.” (Prov.12.11)
O traducere din versiunea de l. engleză a versetului de mai sus ar spune aşa: “cel ce-şi lucrează pămîntul va avea mîncare din belşug, dar cel ce aleargă după fantezii îi lipseşte judecata.” Corect !
Mulţi dintre cei care sînt atraşi de perspectiva unei îmbogăţiri rapide nu de puţine ori urmăresc fantezii, aleargă după “cai verzi…”, după un miraj al puţinului care se face mai mult. Însă Dzeu l-a înzestrat pe om cu timp, talent şi bunuri materiale pe care se aşteaptă ca acesta să le administreze responsabil (Mat.25.14-30). Astfel că Biblia ne învaţă că ar trebui să ne folosim averea (bunurile) date de Dzeu pentru a ne susţine familiile, lucrarea lui Dzeu, guvernul şi pe cei nevoiaşi.
Jocurile de noroc însă subminează tocmai baza unei bune administrări creştineşti a tuturor lucrurilor. Adică, sabotează munca, raţiunea şi responsabilitatea omului. Iar munca este atît o poruncă cît şi un dar al lui Dzeu (2Tes.3.6-12). Raţiunea fiind şi ea o parte esenţială a fiinţei omeneşti, în timp ce “iresponsabilitatea reprezintă o abdicare a omului de la umanitatea sa, totuşi noi am fost făcuţi nişte fiinţe cu putere de decizie morală.”
Lăcomia
Jocurile de noroc hrănesc pofta şi lăcomia omenească, adică exact opusul poruncii lui Dzeu de a fi mulţumiţi şi mulţumitori cu ce avem (Filip.4.11-12). Ele trec drept o distracţie nevinovată doar pentru ca într-un final să-l lase pe cel le practică fără bani sau chiar mai rău, fără viaţă (1Tim.6.6-10). De fapt, baza oricărei legislaţii împotriva jocurilor de noroc o reprezintă necesitatea de a reduce sau controla lăcomia omenească, dorinţa mistuitoare a omului de a obţine ceva în schimbul a nimic.
Dragostea faţă de aproape
Trebuie să recunoaştem că jocurile de noroc se desfăşoară în următoarea realitate: cîştigul unuia se face în paguba altora ! În consecinţă jocurile de noroc se opun la tot ce înseamnă dragoste frăţească, dreptate sau milă (Mat.23.37-40, Mica 6.8). În jocul de noroc, a pune interesul altuia înaintea celor proprii nu doar că este practic imposibil, ci este sistematic suprimat !
Ne place sau nu, jocurile de noroc substituie iubirea aproapelui cu iubirea de bani sau de sine, în cel mai bun caz (Rom.14.21; 15.1; 1Tim.6.6-10). Martin Luter a spus că “banii cîştigaţi la jocuri nu se pot cîştiga fără urmărirea propriului interes, iar urmărirea interesului propriu, nu poate fi fără de păcat.” Spre deosebire de practicile legitime de afaceri în care ambele părţi au un cîştig, jocurile de noroc promovează iluzia înşelătoare a unui cîştig unilateral fără însă a oferi ceva în schimbul acestuia. Deci, nu sînt cinstite ! A lua de la aproapele tău într-o întrecere necinstită, fără a-i oferi nimic în schimb, nu reprezintă un schimb echitabil şi mai puţin înseamnă dragoste faţă aprope. Formula jocurilor de noroc prin care cei mai puţin “norocoşi”, sînt păgubiţi de bunăvoie, ajung faliţi şi-şi pun viaţa în joc prin datorii şi gajuri dintre cele mai incredibile, nu aduce a dreptate socială ci reprezintă un sistem care exploatează slăbiciunea omenească în timp ce susţine profitul personal şi dobîndirea unui cîştig ignorînd dauna şi durerea altora, o atitudine care nu denotă milă.
În timp ce recunosc că piaţa şi societatea în general pot opera ignorînd valorile creştine ale iubirii aproapelui, a milei şi dreptăţii sociale, totuşi nu cred că cruzimea trebuie să fie o caracteristică inevitabilă şi predominantă a oricărui business.
Stăpînirea poftelor, controlul pornirilor
Jocurile de noroc au potenţialul de a deveni obişnuinţă, tocmai ceea ce Pascal denumea drept “o fascinaţie fatală”, asemenea celei a insectelor care în nopţile de vară sînt atrase de aparatul acela luminos care le distruge printr-un zgomot sinistru în momentul cînd se ating de partea lui electrică. Alţii au considerat problema ca fiind un viciu. Cu toate acestea Dzeu ne pune răspicat în vedere în Cuvîntul Său să nu fim stăpîniţi, fie în trupurile, fie în gîndurile noastre de altceva în afară de Duhul Sfînt al lui Dzeu (1Cor.6.12). Orice altceva ne stăpîneşte, ne va duce şi în idolatrie.
Doctrina biblică referitoare la bani ne arată că moralitatea şi banii nu se exclud reciproc. Dzeu ne-a pretins prima pentru ca să ştim cum să ne folosim de ei. Din păcate, prea mulţi îşi doresc banii dar uită moralitatea. Şi devreme ce guvernul este alcătuit din oameni, nu ar trebui să ne surprindă că şi lor le convin banii parveniţi în lipsa moralităţii. Iar din jocurile de noroc este exact ceea ce obţin !
“Cloşca cu puii de aur” a guvernelor (asta ca să nu zic, “vaca de muls”!)
Guvernele sînt disperate în găsirea de resurse financiare, ca prin urmare au legalizat afacerea cazinourilor fără nici un fel de considerente morale sau spirituale pentru cetăţeni. Dacă însă guvernul poate să-şi strîngă nişte fonduri în urma jocurilor de noroc (în dauna cetăţenilor !) este totuşi o chestiune morală, nu doar una economică indiferent de motivul pentru care oamenii practică jocurile de noroc. Din păcate şi în alte ţări atunci cînd s-a pus problema moralităţii banilor veniţi la buget din acest “viciu”, legislatorii nu s-au lăsat înduioşaţi deloc. Însă jocurile de noroc sponsorizate de stat îl transformă pe acesta într-un profitor. Legalizarea jocurilor de noroc a condus la legitimizarea lor prin însăşi aprobarea lor de către stat. Adică, ceea ce odată era un rău social, acum a fost transformat într-o politică socială acceptabilă ! Guvernele vor vedea întotdeauna profiturile din jocurile de noroc ca pe o mană cerească. Este “cloşca cu puii de aur” a statului !
Aflat întotdeauna în căutare de fonduri pentru buget, statul promovează jocurile de noroc şi foloseşte venitul obţinut ca o taxă suplimentară “voluntară”. Apoi, prin invocarea utilizării banilor aceştia la un scop nobil, pentru străzi sau educaţie, statul în fapt îi linişteşte pe votanţi şi îi stimulează pe legislatori. Respectivele argumente îi furnizează statului un soi de justificare morală care vedem că dezarmează sau reduce la tăcere opoziţia faţă de fenomenul jocurilor de noroc cam în orice societate modernă.
În SUA cazinourile îşi promovează viguros afacerile profitînd de faptul că nu există nici un fel de restricţii guvernamentale. Acolo chiar unele state sînt proprietare ale cazinourilor, diversele bonusuri şi gratuităţi, alcoolul şi răcoritoarele gratis, accesul la ATM-uri în chiar incinta cazinourilor, etc., fac statul nu doar un profitor ci chiar un promotor al jocurilor de noroc, în ciuda faptului că în acest fel încurajează superstiţia şi credinţa în magie a locuitorilor.
În zilele noastre, jocurile de noroc nu mai sînt demult doar o activitate din timpul liber, ci pentru unii devin o rutină comportamentală care serveşte scopurilor operatorului de cazinou şi guvernului local. Industria jocurilor de noroc de partea ei, n-are altceva de făcut decît să lanseze jocuri cît mai agresive şi mai profitabile comercial fiindcă piaţa lor de desfacere este asigurată, fiind protejată chiar de stat aşa cum nu sînt alte pieţe.
Jocurile de noroc aprobate de guvern au ajuns ceva mai mult decît un şir de oportunităţi destinate să producă un maxim de pagubă unui număr maxim de clienţi. Guvernul însuşi s-a implicat în păgubirea consumatorului ! Pe lîngă faptul că în afară de cîteva excepţii, nici un fel de bunăstare nu rezultă în urma lor, guvernele au încetat să mai fie reprezintantul interesului public. Alături de cazinouri guvernul a devenit complice la dezavantajarea publicului larg.
Te-ai aştepta ca mai mult pensionarii cu bani şi timp liber să le practice. Dar, nu ! Tinerii fără bani şi nici prea mult timp n-ar avea, doar ar trebui să fie la şcoală, le practică ! Deloc subtil Mark Twain spunea că “cel mai bun mod de aruncare a zarurilor este să le arunci de tot”.
Cîteva din consecinţele “încercării” norocului
Jocurile de noroc sînt în mod intrisec asociate unui număr de patologii şi probleme sociale grave. Printre acestea se numără, alcoolul, drogurile, prostituţia, crimele violente, hoţiile, delapidările şi falimentele, abuzul domestic, pornografia şi obscenitatea. De aceea şi din multe alte motive, practicarea jocurilor de noroc nu este fără repercusiuni. Nu sînt “crima fără victimă”, cum le scuza cineva. Ceea ce pare drept o joacă nevinovată cu proprii bani ai cuiva devine o devastatoare şi costisitoare urgie pentru cel în cauză cît şi pentru toţi cei din jurul lui.
Însă jocurile de noroc conţin sămînţa propriei lor autodistrugeri. Jucatul cere şi mai mult jucat ! El nu aduce plus-valoare, nu dă naştere la nimic, nu produce nimic. Industria jocurilor de noroc este prin natură parazitară şi prădătoare. Mai degrabă canibalizează economia locală decît să o alimenteze cu venit, timp în care pretinde să aducă un bine universal educaţiei sau bătrînilor, mediului sau progresului economic. Jocurile de noroc sînt o ruletă rusească, scuzaţi jocul de cuvinte !
Jocurile de noroc produc atît de multe efecte secundare negative încît liderii politici şi economici vor fi nevoiţi să le considere moralitatea. În ce priveşte SUA, se spune că turismul, mediul ambiant, economia din statele care nu fac parte din industria jocurilor de noroc, au avut mai mult de cîştigat decît cele în care acestea sînt prezente.
Însă în ce-l priveşte pe creştin dincolo de violarea unor principii biblice binecunoscute, jocurile de noroc mai impun şi un ruşinos abandon al raţiunii. Ele sînt o lume de superstiţii şi o religie fără de Dzeu ! Sigur, într-o vreme cînd nimic nu mai are valoare şi totul se cumpără cu bani, norocul poate lăsa impresia că ar fi atras de bani. Dar, nu ! El doar face ca banii să ni se scurgă pe nesimţite printre degete înspre o destinaţie necunoscută.
Într-o societate care crede că lumea a apărut din întîmplare, s-ar putea ca aceasta să fie ridicată la nivel de divinitate fără să se recunoască oficial acest fapt. Însă cel care cade pradă patimii, va descoperi rapid că lumea este guvernată de principii şi că acestea odată încălcate, aduc consecinţe resimţite în concret.
Jocurile de noroc promovează pesimismul social şi înfloresc într-o lume care nu mai crede că-şi poate crea o altă soartă prin carte şi muncă cinstită. Nu încep oare mulţi să joace fiindcă sînt cuprinşi de disperare, au depresii şi se simt nepuntincioşi în viaţă ?
Mai mult ele sînt o metaforă a curentului filozofic actual. Credinţa că lumea este rezultatul întîmplării se ilustrează cel mai bine prin crezul că ai noroc în viaţă şi reuşeşti, iar dacă nu reuşeşti, n-ai noroc. Pentru mulţi jocurile de noroc sînt un surogat al succesului personal, nu doar o himeră a cîştigului bănesc. Incapabili să-şi croiască o soartă sau să-şi construiască un viitor, mulţi tineri se abandonează în braţele norocului.
Jocul îi cere omului să-şi joace şansa pentru că pe termen lung, jocul întotdeauna cîştigă iar omul întotdeauna pierde !
(o sursă de inspiraţie a constituit-o articolul
“America’s New Love Affair With Gambling”, de Rex M. Rogers,
apărut în The Christian Research Journal)
Ascultă/descarcă înregistrarea audio
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
0 Răspunsuri to “Isus merge la cazinou !”