Renăscuţi din dragostea Lui
Ioan 3:9-16
Duminică, 7 februarie 2010
Ascultă/descarcă înregistrarea audio
Din punctul lui Dumnezeu de vedere, omul nu poate fi nici “educat”, nici “reformat”. Singura posibilitate de recuperare a lui este re-generarea sa prin Duhul Sfînt. Naşterea din nou este amintită în multe locuri şi în multe feluri în Scriptură. În dialogul relatat de evanghelistul Ioan în evanghelia pe care ne-a lăsat-o, Isus i-a vorbit învăţătorului lui Israel despre regenerarea spirituală, o experienţă aparte pe care este necesar să o trăiască fiecare om dacă este să intre în Împărăţia lui Dzeu. Naşterea din nou este unica posibilitate de înlăturare a consecinţelor căderii în păcat şi a totalei depravări a naturii umane.
Nu poţi să intri aşa pur şi simplu în Împărăţia lui D-zeu ! Este nevoie ca D-zeu să ne dea mai întîi o natură conformă Împărăţiei Sale, pentru a putea intra . Religia unui om nu este suficientă, credinţa lui, de asemenea, tradiţia, ritualurile, nimic din ce este al omului nu poate să-i procure această natură ! Doar D-zeu are posibilitatea să o ofere prin naşterea din nou.
Un lucru este cert. Naşterea din nou poate să-i ofere omului ceea ce religia, educaţia, banii, poziţia, sau nimic de pe lumea aceasta nu-i poate oferi. Şi anume, cunoştiinţa lui Dzeu, vederea împărăţiei Sale, intrarea în lumea Lui. Mîntuirea şi viaţa veşnică.
Ca să-l ajute pe curiosul Nicodim să înţeleagă ce trebuie să facă un om pentru a fi născut din nou, Isus îi oferă o vie ilustraţie din Vechiul Testament care fără îndoială era cunoscută învăţătorului lui Israel. Povestea se găseşte în Numeri 21: 4-9:
4 Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să ocolească ţara Edomului. Poporul şi-a perdut răbdarea pe drum
5 şi a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: ,,Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustie? Căci nu este nici pîne, nici apă, şi ni s’a scîrbit sufletul de această hrană proastă.“
6 Atunci Domnul a trimes împotriva poporului nişte şerpi înfocaţi, cari au muşcat poporul, aşa încît au murit mulţi oameni în Israel.
7 Poporul a venit la Moise, şi a zis: ,,Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului, şi împotriva ta. Roagă-te Domnului, ca să depărteze de la noi aceşti şerpi.“ Moise s’a rugat pentru popor.
8 Domnul a zis lui Moise: ,,Fă-ţi un şarpe înfocat, şi spînzură-l de o prăjină; oricine este muşcat, şi va privi spre el, va trăi.“
9 Moise a făcut un şarpe de aramă, şi l-a pus într’o prăjină; şi oricine era muşcat de un şarpe, şi privea spre şarpele de aramă, trăia.
În discuţia cu Nicodim, Isus a preluat lecţia acelei întîmplări şi a aplicat-o Lui Însuşi. Hristosul răstignit are puterea de atrage gîndurile oamenilor la D-zeu. Nu doar atît ci şi are puterea de a-i vindeca de boala mortală a păcatului. Viaţa oamenilor este ameninţată de această plagă (maladie/nenorocire) de care doar Hristosul răstignit/înălţat ne poate scăpa !
Nicodim: Cum se poate aşa ceva? Isus: Iată cum!
După cum Moise a înălţat şarpele de aramă în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului (v.14), pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibe viaţă veşnică (v.15)
Aşa cum şarpele de bronz înălţat pe o prăjină era un simbol al judecării de către D-zeu a păcatului lor din pustie, tot aşa Hristosul înălţat pe cruce este semnul că păcatele noastre au fost judecate se către D-zeu, prin mînia care a revărsat-o asupra Lui. La cruce, boala care ne-a lovit îşi găseşte vindecarea !
DE CE A FĂCUT D-ZEU ACEST LUCRU?
“Fiindcă atît de mult a iubit D-zeu lumea…“ (v.16)
Observaţi că Isus dă pieirea ca fiind sigură ! - “să nu piară“ - Dar, scăparea? De aceea, a fost nevoie ca Fiul omului să fie înălţat ! Prin asta s-a arătat dragostea lui Dzeu faţă de lume.
Nu ne este uşor să înţelegem dragostea mare a lui D-zeu. Dealtfel nici chiar îngerilor nu le este uşor!
“Îngerii nu o pot înţelege“
În Milano, Italia, există o pictură care-l reprezintă pe un mic heruvim ce pipăie cu vîrful degetului unul din spinii Cununii de Spini a Mîntuitorului. Pe chipul său stă zugrăvită o adîncă expresie de mirare. A aflat că înseamnă durere, dar el nu o poate simţi. Îi este de neînţeles. A aflat că înseamnă respingere, dar el nu a trăit-o niciodată. Dar mai mult decît atît, nu poate să înţeleagă de ce D-zeul lui a făcut-o! Care este motivul pentru care le-a îngăduit oamenilor să-i înfigă această cunună de spini pe frunte, să-i străpungă mîinile şi picioarele cu nişte cuie! Este uluit !
Nouă însă, acest motiv ne-a fost dezvăluit: Fiindcă atît de mult a iubit D-zeu lumea că a dat pe Singurul lui Fiu… dragostea fiind marele motiv!
Acesta este “versetul de aur“ al Bibliei ! Unii au textele lor favorite din Biblie, însă acesta este fără excepţie, textul favorit al oricărui creştin ! Este esenţa Evangheliei. În el sînt cele mai multe superlative găsite într-un singur verset:
Cel mai mare motiv: “Fiindcă atît de mult a iubit D-zeu lumea“
Cel mai mare iubitor: “D-zeu“
Cel mai mare gest: “a dat“
Cel mai mare sacrificiu: “pe Fiul Său“
Cel mai mare privilegiu: “oricine crede în El“
Cea mai mare salvare: “sa nu piară“
Cel mai mare dar/cadou: “viaţă veşnică“
DIN NOU aici NE ESTE AMINTIT CĂ INIŢIATIVA PENTRU SALVAREA noastră i-a aparţinut Lui. Să luăm meditaţii despre dragostea lui Dzeu pentru noi ! Ce este aceasta şi cum schimbă concepţia noastră despre ce înseamnă dragostea adevărată ?
Observaţi care este sursa originală şi izvorul mîntuirii omului ! Şi anume, este darul gratuit şi nemeritat al dragostei Sale. Dzeu a iubit atît de mult lumea, deci fără a se preciza măsura iubirii sale fiindcă ea trebuie mai degrabă admirată decît înţeleasă, mai degrabă primită decît cîntărită.
Principala cauză a mîntuirii noastre este favorul gratuit şi doar dragostea Lui, o dragoste vrednică de Dzeul de la care vine, indescriptibilă şi de neconceput pentru noi.
Apoi, notaţi valoarea incomensurabilă a darului prin care Dzeu şi-a evidenţiat şi a făcut cunoscută dragostea Sa pentru lume. L-a dat pe singurul Lui Fiu, l-a trimis de la sînul Său şi din veşnicie în lumea pe care o iubeşte. Aceasta pare o expresie stupefiantă a dragostei Sale dacă ne gîndim că El ne-a dat nu doar cea mai nobilă fiinţă ci şi cea mai dragă Lui, însăşi pe Preaiubitul Său, pe care l-a trimis pentru nişte păcătoşi să devină om şi să le ia păcatele asupra Lui.
Iată şi obiectivul important pentru care Dzeu a dat… pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
Condiţia binevoitoare şi accesibilă tuturora de care depinde mîntuirea lor. Oricine crede…
Infinita bunătate care l-a motivat pe Dzeu în propunerea unei asemenea căi de mîntuire şi uriaşa răsplată în cazul îndeplinirii condiţiei: să aibă viaţă veşnică !
Credinţa este atunci calea şi condiţia prin care dobîndim mîntuirea, scăparea de la pieirea sigură a păcătosului.
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
0 Răspunsuri to “Renăscuţi din dragostea Lui; Ioan 3:9-16”