I can get no satisfaction ! But I try, and I try…
Duminică, 5 septembrie, 2010
Propun să rămînem în cadrul literaturii biblice de înţelepciune, aruncînd astfel o privire cărţii lui Solomon, intitulată Ecleziastul.
Din cîte probabil ştiţi, ecleziastic înseamnă ceva ce ţine de biserică, propriu bisericii. Însă titlul cărţii acestea nu are neapărat de-a face cu biserica. Titlul cărţii înseamnă predicatorul.
Mulţi ne spun că Înţelepciunea lui Dzeu ne vorbeşte din această carte şi prin Solomon. Altora le displace maniera negativă în care autorul îşi prezintă unele dintre concluziile cu privire la viaţă.
Cartea aceasta a fost scrisă de Solomon spre sfîrşitul vieţii sale cînd a devenit mai conştient de păcatul şi prostia (nesăbuinţa) lui. El şi-a consemnat concluziile spre folosul altora, aceasta fiind un fel de carte a pocăinţei sale în care declară totul ca fiind, “deşertăciune” şi/sau “goană după vînt”.
Chiar din al doilea verset al cărţii, autorul îşi face cunoscută concluzia care poate trece drept amară, în ce priveşte această lume:
2 O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.
Pocăieşte-te la bătrîneţe ? După “modelul” lui Solomon, poţi crede asta. Dar, oare asta învaţă cartea de faţă ? Nu, ci poate că în mod natural, după ce ai gustat din toate plăceriile pămîntului, sufletul ar trebui să ţi se întoarcă la Dzeu.
Nu puţini cred că această scriere biblică ne pune în vedere deşertăciunea sau goliciunea lumii, faptul că viaţa pe pămînt, această existenţă, nu ne poate face împliniţi, prezenţa păcatului în lume făcîndu-ne profund nefericiţi. Lucru evident de la prima citire.
Nici un lucru creat nu poate mulţumi sau ferici sufletul omenesc, ca prin urmare concluzia că totul este deşertăciune şi goană după vînt ne forţează să luăm în considerare sensul existenţei, chiar pe Dzeu !
În primul capitol Solomon declară că,
1. TOTUL este deşertăciune (vers.1-3)
2. Chiar şi toată truda / munca omului, pare că este degeaba:
3 Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă supt soare?
4 Un neam trece, altul vine, şi pămîntul rămîne vecinic în picioare.
3. Dacă măcar noul l-ar putea interesa şi bucura pe om, … dar nu ! Nu este nimic nou sub soare ! Doar chestii vechi îmbrăcate diferit. Aceeaşi Mărie, dar cu altă pălărie !
10 Dacă este vreun lucru despre care s’ar putea spune: ,,Iată ceva nou!“ de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.
Un motiv pentru care lucrurile stau aşa este şi uitarea,
11 Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întîmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai tîrziu.
4. Dezamăgirea cunoaşterii, sau a educaţiei
17 Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vînt.
18 Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere.
Cam acestea ar fi ideile principale care reies din primul capitol al Ecleziastului.
Precizare
Solomon nu spune că toate lucrurile sînt deşertăciune, catalogînd existenţa ca fiind inutilă şi orice lucru creat pe lume drept prost, ci că a trăi doar în această lume şi doar pentru lucrurile din ea, nu are cum să satisfacă părţile cele mai sensibile ale omului, în speţă sufletul lui.
Leit-motivul lui Solomon…VANITY OF VANITIES, ALL IS VANITY !
O carte deosebită, unică şi aparte în canonul biblic.
“Nu cunosc ceva mai grandios în explorarea şi evaluarea vieţii de sub soare decît această predică a lui Solomon.”
Raţiunea umană este prezentată aparent desprinsă de cea divină, un motiv pentru care unii au dificultăţi în înţelegerea meditaţiilor ei. Pentru ajutor fraza cheie este “sub soare”. Expresia survine de cîteva zeci de ori, fapt care indică perspectiva din care vorbeşte autorul. Discursul său se limitează la experienţa umană din această lume. El a scotocit lumea pentru descoperirea răspunsului la dilema existenţei. Iar această cercetare este făcută de către mintea sa, independent de Dzeu.
Dacă expresia “sub soare” nu este observată, această scriere va ridica dileme insurmontabile. Va părea să contrazică restul scripturilor, să declare învăţături străine, şi să invoce o moralitate îndoielnică.
Să ne amintim atunci că Ecleziastul este un compendiu de înţelepciune omenească, totuşi aprobată divin, fiindcă buna întrebuinţare pe care Solomon a dat-o minţii sale a fost pe placul lui Dzeu.
Ignorarea acestei afirmaţii repetate dealungul Ecleziastului va rezulta în grave erori de interpretare, respectiv de înţelegere a mesajului său. Mulţi sceptici sau membri ai grupărilor religioase false îi citează cu entuziasm unele concluzii scoase din context. Mai ales cele referitoare la moarte, sau viaţa de apoi.
“Martorii” sau adventiştii se folosesc de afirmaţiile făcute “sub soare” referitoare la moarte pentru a-şi susţine doctrinele false ale anihilaţionismului, respectiv a somnului sufletului, ignorînd perspectiva lor strict pămînteană.
Scrisă cu aprox. 930 de ani în. de H. Se pare, Solomon se afla la o vîrstă avansată, deziluzionat de o viaţă egoistă, trăită doar pentru sine.
La un moment dat Solomon a pornit în căutarea sensului existenţei umane. Însă pare că şi-a impus singur o condiţie. Va face abstracţie de revelaţia divină. A sperat că propriul intelect îl va ajuta să descopere fericirea şi împlinirea vieţii…. Greşit dar cît de adevărat !
În ce-l priveşte ceea ce a aflat face viaţa să pară inutilă. Privită de sub soare, viaţa pare un exerciţiu al zădărniciei. N-are sens ! Tot ceea ce lumea poate să ofere, nu-l mulţumeşte pe om şi nici nu-i dă fericirea.
Într-un fel experienţa de viaţă şi învăţătura Ecleziastului par să anticipeze cuvintele Domnului Isus adresate femeii din Samaria,
Ioan 4.13 Isus i-a răspuns: ,,Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăş sete.
… setea sufletului unui om neputînd fi astîmpărată de către nici una dintre plăcerile sau desfătările acestei vieţi.
În cele din urmă, Solomon şi-a îndreptat privirea dincolo de orizont, şi a aruncat-o peste Soare
Solomon nu poate fi suspectat că şi-ar fi “pierdut credinţa”. Există numeroase sugestii în Ecleziastul cît şi afirmaţii directe în alte scrieri ale sale care îi afirmă credinţa în Dzeu. Poate perioada în care a scris această carte a fost aceea în care Solomon a fost “tîrît” în idolatrie de numeroasele neveste şi concubine pe care le-a luat din raţiuni politice şi economice:
1Regi 11:2 cari făceau parte din neamurile despre cari Domnul zisese copiilor lui Israel: ,,Să nu intraţi la ele, şi nici ele să nu intre la voi; căci v’ar întoarce negreşit inimile înspre dumnezeii lor.“ De aceste neamuri s’a alipit Solomon, tîrît de iubire.
Premiza că despre Dzeu se poate ştii “sub soare” de la care Solomon porneşte în această aventură filozofică, se regăseşte în altă parte a Bibliei:
Rom.1.20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi;
ÎN CONCLUZIE…
De ce există în Biblie o cartea ca aceasta, a Ecleziastului ? Ce prezintă concluzii oarecum amare şi sumbre cu privire la viaţă… De ce a vrut Dzeu să existe o perspectivă asupra vieţii care nu se ridică deasupra orizontului ?
Poate ca nimeni să nu treacă prin mlaştina deznădejdii unei vieţii fără sens aşa cum a fost cea a lui Solomon cînd căuta plăcerea şi scopul suprem al existenţei ? Ca nici unul să nu trăiască insatisfacţia de a-şi găsi împlinirea în lucrurile care nu o oferă ?
Omul firesc instinctiv crede că poate fi fericit datorită bunurilor şi plăcerilor. Călătorind şi trăind cît mai multe experienţe, complăcîndu-se în relaţii şi încercînd cît mai multe, poate îşi lărgeşte orizontul vieţii. Într-un fel, Ecleziastul recunoaşte că se poate, dar nu fără realista concluzie că sub soare toate acestea sînt deşertăciune fără Dzeu în viaţă !
Cineva mai înţelept şi mai împlinit decît mulţi dintre noi a făcut-o ! Solomon. Ca prin urmare, putem fi cruţaţi de o experienţă similară în descoperirea sensului vieţii dacă ascultăm de Ecleziastul. Dar, cîţi o facem ? Sau, am făcut-o ?
Poate sacul deşertăciunilor trebui golit mai înainte ca inima să fie umplută de prezenţa lui Dzeu, sugerează cineva. Înainte de a deveni ucenici ai lui Hristos, să ne satisfacem curiozitatea în această viaţă şi să ne-o trăim. Să mergem la şcoala ecleziastului înainte de a intra la şcoala rugăciunii !
Potrivit exemplului Ecleziastului, omul s-ar cuveni să-şi întrebuinţeze mintea în aflarea adevărului şi a sensului vieţii, oricît de evazive par răspunsurile la întrebările existenţiale. Poate aşa devine mai chibzuit în felul în care-şi trăieşte viaţa, într-adevăr se bucură de plăcerile ei legitime, şi mai mult şi de dorit, poate ajunge la cunoştiinţa lui Dzeu.
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
1 Răspuns to “I can get no satisfaction ! But I try, and I try… featuring Solomon”